"Iubiri de tinere"
-
0 0Fetelor, nu stiu daca vi se pare potrivit subiectul, insa eu o sa-l propun. O sa fac asta si la divertisment, si vom vedea unde o sa fie accesat mai mult.
So, propunerea mea este sa scriem, din aduceri aminte si daca am trait, evident, "iubiri" in care cel care credeam noi ca este, Alesul adica, s-a dovedit a fi o fantosa.
Am sa va dau un exemplu.
Acum vreo "n" ani, cand avea 20 adica, am intalnit un tip ( chiar daca eu aveam prieten). Adi il chema. Ei,Adi asta era ingrozitor de urat. Atat de urat incat nu-l pot descrie. Urat si la fata, urat si la corp. Pana si vocea ii era urata. Insa avea ceva special. Nu stiu, privirea, poate avea ochii albastri, nu-mi amintesc. Ei, la 20 de de ani eram frumoasa
), asa cum sunt toate fetele, frumoase, la 20 de ani. Dar pe langa asta, vroaiam sa fiu pretuita pentru sufletul meu, nu pentru cum aratam
. Ce eroare!
Acest Adi a fost suficient de destept sa-mi impuie capul cu filosofie ieftina, sa se dea lovit de romantism. Evident ca prietenul actual nu ma mai multumea, il judecam ; am avut pana si o discutie despre "Adi" care este atat de sensibil, care nu ma doreste pentru calitatile mele fizice ci pentru cele morale, ca ii place sufletul meu, bla bla bla.
Fetelor, ajunsesem pana intr-acolo incat tot ce-mi scria Adi, ipochimenul imi prinsese slabiciunea, pastram sub perna. Pentru ca erau poezii de o rara simtire si niste eseuri de ma facea sa ma simt regina. Plangeam pana nu mai puteam si imi tot spuneam ca nu-l merit ( evident ca toata abureala s-a pastrat la nivel platonic).
Ce mai. Adi era reperul meu universal. Pana intr-o zi cand am citit din intamplare, intr-o carte, exact eseul pe care credeam ca Adi mi-l scrise intr-un moment de mare inspisratie. Inutil sa spun ca , din acel moment, Marele Adi a coborat pe pamant . Ulterior m-am felicitat ca nu-mi pierdusem capul de tot
)). -
hi,hi, buna idee sa deschizi topicul asta. pai sa vedem, pe la 20 de ani a fost la mine marea iubire, pana atunci am mai avut prieteni dar doar intalniri platonice. bine, de amintit ca eu eram mai baietzoaica si nu prea ma interesau baietzii. si a aparut fat-frumos, iubire mare 1 an si 6 luni in care eu m-am daruit cu totul. totusi ceva nu era in regula, nu simteam ca el este alesul, nu ma vedeam impreuna cu el peste ani cu copii, bla,bla. si intr-o zi s-a stricat carutza, mi-a spus ca de fapt el nu ma iubeste, ca a incercat dar nu poate, ca tine f mult la bine dar totusi nu ma iubeste. eiii, nu va inchipuiti ce a urmat, plansete si suferinta din partea mea....pana la urma a trecut si culmea am ramas buni prieteni. acum vb f rar dar totul mi se pare atat de indepartat si ma tot intreb ce draq am gasit atunci la el, habar nu am. asta e tot. nu imi pare rau, a fost o experienta interesanta si m-a facut sa inteleg ca intr-o relatie nu tb sa te arunci cu capul inainte si sa pui suflet de la inceput ci asa putin cate putin. astepti sa vezi ce are si celalalt de oferit si daca merita. ok, hai ca acu' incep sa bat campii. va pup.
-
asa e diana25...ne aruncam fara sa gandim si punem suflet prea mult,prea repede.Imi pare rau ca te-ai despartit,si eu sunt apropae in aceasi situatie,inca nu stiu...dar cert e ca ma doare si ca sunt f trista.Nu ma mai recunosc parca sunt falsa sa ma prefac chiar in fata lui ca mi-e bine cand de fapt...nu stiu ce naiba am..
Va pup dulce -
Sa va spun si eu.Acum 3 ani, la 21 de ani,eram cu actualul meu prieten, dar m-am indragostit de un altul, tot asa cam uratel, tot cu A incepea numele lui, si tot asa credeam ca am intalnit marea dragoste, chiar ma gandeam sa fug cu el si sa traiesc marea iubire.S-a dovedit a fi un pierde vara, noroc ca m-am trezit la timp si noroc ca nu mi-am pierdut iubitul pe care si azi il iubesc si ma iubeste.De cate ori imi aduc aminte de acel A ma intreb ce o fi fost in capul meu atunci, si chiar ii multumesc lui D-zeu ca m-am trezit la timp.De ce om fi atat de prostute la 20 de ani?