oare am procedat bine?
-
0 0Tocmai am incheiat o relatie de 2 ani,chiar daca in ciuda celor intamplate nu voiam sa fac acest lucru.Am vb cu un baiat cu 2 ani mai mic ca mine,dar am aflat varsta lui adev abia dupa o luna.Asta nu m-a impiedicat sa continui relatie nostra pt ca deja ma cucerise.Se purta foarte frumos cu mine si era pt prima oara cand simteam ca cineva chiar tine la mine.A mers foarte bine cam un an,timp in care m-am simtit ce-a mai fericita si norocoasa fata de pe pamant.Toti de invidiau pt legatura stransa dintre noi.Desi el a fost Primul din viata mea si eu Prima din viata lui,se pare ca acest lucru nu a fost suficient.Eu nu-i povestisem chiar toate intimitatile mele prietenului meu din 2 motive:la inceput imi era intr-un fel rusine pt ca erau chestii prea intime ca sa i le spun,iar mai tarziu cand a venit vb intamplator despre asta,ma gandeam ca ma va privi altfel.Intr-un final am hotarat sa fiu sincera si am spus absolut totul.A fost un soc pt el si de atunci au inceput intrebari dureroase atat pt el,cat si pt mine.De atunci as putea spune ca si-a pierdut intr-un fel increderea in mine.Am facut tot posibilul sa-l fac sa creada in mine pt ca il iubeam mult si nu l-as fi tradat niciodata.Dupa un timp a inceput sa-mi spuna vb grele.In iarna a inceput cosmarul.M-a socat prin ceea ce mi-a spus doar de la un simplu apel pe mobil care era de fapt o greseala.Am suferit enorm pt ca nu puteam sa cred ca el mi-ar fi putut spune asa ceva.Dar am zis ca numai eu sunt vinovata pt ca l-am mintit si nu mai avea incredere in mine.L-am iertat,desi in sufletul meu rana era deschisa.De atunci tot ne-am certat,am ajuns sa ne jignim si parca ma facea sa-mi pierd mintile cand venea cu tot felul de acuzatii nefondate cu presupuneri care nu-si aveau rostul.Dar nu puteam sa renunt de tot,mai ales ca venea de fiecare data la mine si-si cerea scuze ca m-a jignit,plangea,odata s-a pus si-n genunchi...Acum o luna si ceva ne-am certat iar(cand ne mergea mai bine,cand mai rau...)si iar mi-a spus acea vb dureroasa pe care o spusese in iarna.Atunci am zis ca se va termina pt ca nu mai puteam suporta.Am plans in continuu si normal ca m-au vazut parintii mei si au incercat sa vb cu mine.Le-am spus ca S.m-a jignit si va dati seama ca s-au intors impotriva lui.Nu stiu nici acum de unde,dar mama a aflat tot ceea ce mi-a spus el mie si m-a implorat sa nu mai vb cu el pt ca nu e de mine.Dar tot nu puteam sa renunt.Cand il auzeam implorandu-ma sa nu-l las singur,ca el ma iubeste si nu-si imagineaza viata fara mine mi se rupea sufletul si mai tare.Acum doua sapt iar ne-am certat si m-a scuipat intre ochi,maraind printre dinti aceeasi vorba grea
-
Alina nu are nici un rost sa te tot intorci la un om care nu are incredere in tine si care te jigneste permanent. Daca acum, cand nu stati impreuna si nu sunteti casatoriti se poarta asa ce se va intampla mai tarziu??? Poate ca in loc sa te scuipe va lua un ciomag si...isi va cere scuze dupa aia..dar meriti un asemenea tratament din partea lui? Unde este demintatea ta si respectul tau fata de tine? Daca tu nu te respecti nimeni altcineva nu o va face...si intoarcerea ta la el exact asta arata..ca tu nu te respecti pe tine si in concluzie nu pretinzi respectul celorlalti!Si ce daca el sufera dupa ce te raneste si tu pleci......tu nu suferi?Si suferi fara ca macar sa fii facut ceva care sa justifice aceasta suferinta!Sincer eu nu cred ca baiatul acela te iubeste.....
-
Pt brunette:
Acele lucruri intime se refera la ceva asemanator preludiului(cred ca poti sa-ti dai seama despre ce este vb),mangaieri...etc...lucruri pe care el credea ca le fac prima oara cu el.In mare discutasem despre fostele "relatii"(daca le-as putea numi astfel),dar nu am vrut sa intru vreodata in amanunte. -
Simt ca innebunesc!Ma suna,imi trimite sms-uri si tot imi spune ca l=am distrus,ca regreta tot(adik relatia noastra),plange,imi spune ca mi-am batut joc de el de la inceput...Ca de ce am renuntat la el din cauza parintilor mei,ca de ce nu lupt pt noi...Totusi am si eu un suflet.Mie imi este frica acum,chiar daca tot il iubesc,ca imi va face mai rau la urmatoarea cearta.Cat as putea sa indur?Iar pe de alta parte constientizez faptul ca parintii nu-mi vor raul si ca sufera cand vad ca si eu sufar.
Nu mai vreau atata suferinta!!Nu mai vreau sa plang nici eu,nici el...nici nimeni. -
In plus am senzatia ca numai eu ma gandesc la el si ca n-as vrea sa-l mai vad si aud plangand.Dar el nu se gandeste la ceea ce mi-a facut,la cum m-am simtit eu cand m-a jignit,scuipat,imbrancit,la cat am plans eu pana mi se umflau ochii pt ca mi se parea ca era doar un vis urat,ca EL-pe care il consideram sufletelul meu si langa care am crezut ca sunt in al noualea cer-ar fi putut sa-mi faca asta,sa devina agresiv...
-
mai fata,chestia asta tinde sa devina un vis urat..cum adica te-a scuipat?asta e nebun sau ce?si te tot jigneste???pai ce astepti acum???sa te duci intr-o zi acasa cu un ochi vanat?lasa-l sa planga pana nu mai poate,asa merita..nici sa nu te gandesti sa te uiti inapoi!mergi inainte ca mergi bine
-
Nu te merita, si parintii intradevar iti vor binele. Imagineaza-ti viitorul alaturi de el,in familie sunt si momente de deceptie, dezamagire, nervi. Chiar daca veti depasi aceasta criza a relatiei voastre , el deja ti-a aratat cum rezolva acest gen de conflicte, si-a permnis sa te scuipe, e rau de tot, data viitoare ce va face, va ridica palma? asta nu e barbat, e carpa, si imi trezeste dezgust. Te doare sufletul sa-l vezi pe el suferind? Dar la suferinta ta cine se va gandi, din cate vad el nu face asta, asa ca ... Sunt sigura ca o sa faci asa cum va fi mai bine pentru viitorul tau.
-
Alina acum ti-am citit povestea si m-am regasit si eu in ea in cateva randuri.Si la mine la fel a fost cum a fost la tine S.primu din viata mea insa nu i-am zis de preludiu cu alta pers.Si a aflat ma rog i-am zis eu si l-am mai mintit cu niste chestii minore,dar astea l-au facut sa nu mai aibe incredere si sa se gand la motive inventate de el,asa cum si S face.Stiu ca iti e greu..sunt si parintii tai care sincera sa fiu nu trebuiau implicati ca e normal sa-ti zica sa nu mai stai cu el din moment ce au vazut cat te face sa suferi,si pe de alta parte te gand la el si nu stii cat mai rezisti.
Daca vei vrea sa mai incerci o data vb cu parintii tai si sp ca din cauza ta ca si tu ai gresit.E imp parerea lor si o sa afectteze daca veti continua.Dar nu prea cred ca-si schimba parerea mai ales mama ta care stie tot,din cate am inteles.E urat ca s-a ajuns aici cu S,si vezi sa nu se ajunga mai departe.Crezi ca nu-ti va mai reprosa?al meu mai uita dar...imi aduce aminte si iar il apuca,de asta e si asa.Iubita te pup..si incearca sa nu mai plangi gand ce vrei cu adev,ce e mai bine pt tine si ce te face fercita.Stiu e usor de zis... -
De spus,am spus mamei mele intr-o discutie mai aprinsa pe care am avut-o ca i-am ascuns lui niste lucruri...intime...si ca nu mai are incredere in mine.Asta a fost dupa prima jignire,eu incercand sa-i iau apararea si gasindu-i scuza pt ce a spus.Dar dupa cum vezi lucrurile au mers din rau in mai rau.Si cand stau si ma gandesc nu cred ca meritam asta,indiferent daca i-am ascuns eu ceva.Eu tot a lui si numai a lui am fost.De ce trebuiau sa conteze relatiile mele din trecut?Doar nu m-am destrabalt sau m-am prostituat...
-
Si eu m-am gandit la asta(manipulare).Adica eu i-am oferit sufletul meu pe tava fara nici un ascunzis si s-a cam folosit de asta in favoarea lui.In ceea ce-i priveste pe ai mei,m-am pus in locul lor si nici eu n-as fi de acord ca fiica mea(daca o voi avea)sa umble cu un nenorocit,stiind ca am crescut-o frumos si facand sacrificii pt ea.
In fine,sper ca voi reveni pe drumul drept si voi recastiga ce-am pierdut(incredere in mine,demnitatea,respectul fata de mine).Stiu ca nu va fi usor,dar acum cand imi reamintesc prin ce-am trecut si nu mi-a pasat,incep sa deschid ochii.
Oricum va multumesc ca sunteti alaturi de mine si sa stiti ca-mi prinde bine "terapia" asta.Astept in continuare mesajele voastre. -
pe el il deranjeaza ca nu a fost primu de la inceput chiar si cu preludiu si se gand la idiotenii..la fel gand si al meu si asa sunt si eu.Ei sunt altfel decat noi,noi le daruim tot ce putem ca sa fie bine si ei..Auzi iubita intra si tu la ult meu msg ca a aflat priet meu de site-u asta si editeaza ce ai scris tu..vezi tu ce scrii vezi ca am schimbat titlu:"fetelor"..e acum..ca sa nu isi dea seama..te pup
-
Crede-ma ca daca as fi vazut sau auzit lucrurile astea la altcineva cu catva timp in urma as fi zis ca fata aia tare fraiera mai e.Dar imi dau seama ca e altfel cand esti si tu pus intr-o asemenea situatie si iubesti neconditionat.Dar mi se pare ca platesc un pret prea mare pt ca am ascuns ceva ce trebuia sa-mi apartina numai mine,desi sunt constienta ca declinul relatiei noastre a inceput cand am povestit.Oricum a recunoscut ca a fost un egoist si ca a fost mult prea preocupat sa treaca peste "dezamagire",sa fie fericit el si sa-i fie bine lui,ca sa se mai gandeasca la ce face si cat ma face sa sufar.
-
Draga Alina, inteleg foarte bine prin ce treci fiindca am fost si eu intr'o situatie asemanatoare acum 3 ani, tot cu "S" ii incepea numele si lui numai ca era cu 10 ani mai in varsta decat mine. Era un tip charming care ma facea sa ma simt "alive" si bineinteles ca m'am indragostit asa cum te indragostesti pentru prima oara, ne'am iubit cu pasiune si pentru un an am trait "la vie en rose"... A fost primul meu chiar daca el avea deja destula experienta, defapt consider ca asa ar trebui sa fie prima data la o femeie pentru a savura cu adevarat placerea primei clipe de amor... macar unul din voi sa stie ce face... Anyway, totul a fost too good to be true pana cand a devenit asa de gelos si posesiv incat isi facea filme in cap si vedea lucruri care nu erau acolo... Ma acuza de lucruri urate si incepuse sa se indoiasca de dragostea mea pentru el, intr'o zi mi'a tras chiar si o palma in timpul unei discutii aprinse si cred ca asta m'a trezit la realitate. Am refuzat sa'i mai vorbesc, o saptamana s'a tinut dupa mine non stop, ma implora sa nu'l las (nu plangea pt. ca era prea barbat ca sa se arate asa vulnerabil dar ii citeam disperarea in ochi). Intr'un final am acceptat sa'i mai dau o sansa chiar daca prietenii si parintii m'au avertizat ca voi suferi de pe seama lui, il iubeam asa de mult si vroiam sa lupt pentru dragostea noastra... Defapt eram doar prizionera amintirilor frumoase si a unui barbat pe care il creasem singura in mintea mea si care stia sa'si joace rolul... Viata este o scena plina de actori dar nu uita ca fiecare dintre noi ne scriem propriul scenariu si avem puterea sa ne schimbam viata in bine sau in rau.
Chiar daca eram din nou impreuna stiam ca totul va sfarsi rau si lucrurile nu vor mai fi niciodata cum au fost la inceput. Situatia mea a avut un final penibil, previzibil asa cum sunt dealtfel si barbatii daca stii sa'i citesti. Lucrurile se imbunatatisera dar era temporar si cazusem din nou in cercul vicios de comportamente autodistrugatoare. Nu stiu de ce pretindem ca dragostea este un lucru minunat si benefic cand defapt poate fi o arma de mass destruction mai puternica decat oricare bomba atomica. Macar dupa o bomba mori, nu mai existi, dar dupa sfarsitul unei povesti de dragoste trebuie sa te reinventezi, sa o iei de la capat chiar daca ranile sunt proaspete si adanci. Cred ca ne mintim pe noi insine ca sa ne protejam de scenariile care nu ne fac placere, uneori este mai usor sa te refugiezi in lumea ta decat sa privesti lucrurile in fata...
Poate ca suferinta este pretul suprem al fericirii dar in viata totul este relativ. Consider ca esti prea implicata in in povestea asta ca sa poti lua o decizie clara. Eu te sfatuiesc sa incerci sa'l vezi cu alti ochi, analizeaza'l nu ca pe un iubit ci ca pe un barbat, o fiinta umana care devine din ce in ce mai parsiva cand stie ca te'a cucerit.
Una din Eve a vorbit de manipulare, eu cred ca ne manipulam intre noi ca sa'i putem acomoda pe ceilalti in propriul univers, o adevarata poveste de dragoste nu poate exista daca nu exista acea armonie perfecta intre scena si actorii care isi joaca rolul...
De multe ori decizia de a te emancipa si de a te redescoperi pe tine insati este cea mai grea decizie pe care o poti lua fiindca ajungi sa depinzi sentimental de altcineva si e greu sa te desprinzi de acea siguranta pe care ti'o ofera obisnuinta. Adevarul este ca daca iubesti cu adevarat nu mai existi decat pe jumatate, iti imparti patul cu el, aerul pe care il respiri, inima iti bate in perfect sincron cu inima lui, si ti se pare ca lumea se misca din loc numai ca sa va acomodeze pe voi doi fiindca pentru asa o dragoste nici un sacrificiu nu e prea mic.
Ei bine asta e versiunea romantica, un basm la care visam toate, un ideal frumos si promisiunea fericirii eterne. Dar "nothing lasts forever" si natura umana ne'a dovedit'o din totdeauna. Norocoase sunt cele care invata din greselile altora dar majoritatea dintre noi avem acel "alter ego" care e asa pronuntat la barbati, da, il avem si noi dar ne prefacem ca nu e acolo, il ignoram si il pedepsim prin