nu stiu ce e cu el
-
0 0Am o relatie de aproximativ un an. timp de 6 luni totul a fost foarte bine intre noi 2. Insa de atunci au cam inceput sa se schimbe lucrurile.... Sunt multe momente inc are ma ignora, nu-i mai convine nimic la mine. Mereu ne certam si sunt eu vinovata,dupa parerea lui, ca se ajunge la cearta. Crezusem ca a reusit sa treaca peste defectul meu fizic ,sunt putin mai grasuta. La inceput mi-a aratat ca de asta nu-i pasa, vroia doar sa fiu eu langa el... Acum insa, nu ma mai place asa cum sunt.....mereu are ceva de reprosat in privinta mea... Simt ca undeva am gresit si eu... L-am iertat de fiecare data cand si-a cerut scuze, poate n-ar fi trebuit??? Am nevoie de un sfat din partea voastra. Nu stiu ce sa fac ....
-
Mai acu totusi o relatie nu presupune numai o batalie in intoarcerea defectelor, sau acceptarea celuilalt..asa cum e, si cu pliscul inchis.
Uneori cel de alaturi are si rolul lui, ne mai ajuta sa ne mai corectam, sa devenim mai buni..mai frumosi, sau sau macar sa ne mentinem...macar atat.
Eu sincer acum, cred ca orice relatie are si ceva constructiv in ea, eu sunt slaba...dar sotul imi zice cand slabesc prea mult, ce haina nu ma avantajeaza...si la fel si eu, cand pune ceva kg in plus...imediat observ, si am tot dreptul sa imi expun opinia.
Deci sa nu exageram cu, sunt mai grasuta si ma placea...si trebuie sa ma placa, sau daca nu iti place nu te uita!...cateodata cei din jur mai pot fi si bine intentionati!
. -
De obicei bărbaţii aşteaptă de la femeile mai plinuţe să fie de 10 ori mai bune decât celelalte ca să "contrabalanseze defectul".
Vorbeam cu un prieten zilele astea şi îmi povestea că s-a întâlnit cu o tipă drăguţă foc, dar cam plinuţă. Au mers într-un local, el a comandat un suc şi o cafea iar ea o bere. El a fost deranjat de gestul cu berea, a doua zi nu a mai sunat-o. Åži totuşi mi-a zis: dacă era slăbuţă treceam cu vederea...