hai sa vb de femeile carieriste

  •  
    • 109 mesaje
    17 Feb 2010, 21:58
    0 0
    Eu sunt fascinata si am o admiratie profunda pentru femeile destepte, cu job-uri super bine platite in multinationale sau in alte firme ori institutii, sau care au reusit sa-si deschida o afacere si le merge inca biznisul, femeile alea care se plimba mult in interes de serviciu, care se imbraca impecabil si poate prea sobru pt ca asa tre sa fie "tzolul de serviciu", femeile care stiu sa respecte dead line-urile, care au posturi de conducere intr-o lume inca misogina, unde majoritatea sefilor sunt barbati, iar noi, daca ridicam un pic capul mai cu tupeu, suntem invitate inapoi la cratitza.
    Hai sa vorbim despre voi, despre ele ...
    Mi-am dorit foarte mult sa fiu una dintre femeile astea, dar se pare ca viata a avut planuri mai modeste cu mine, uneori nu e de ajuns sa inveti "pe branci" in scoli, ca viata tot unde vrea ea te duce ... si am ajuns un mic functionaras. Am eu o vorba: daca nu am invatat carte!!!
    Ce parere aveti? Cand se ia startul intr-o asemenea directie? In liceu sau in facultate? Ce sanse are un om blocat intr-u n job marunt si fara perspective (genul ala, numai bun de iesit la pensie), sa-si schime viata, sa reuseasca sa faca ce-si doreste (avand in vedere ca efortul este enorm, tone de carti de invatat, timp ioc, oboseala de la serviciu, somn insuficient si altele)?
  •  
    • 9899 mesaje
    17 Feb 2010, 22:00
    0 0
    Orice meserie poate fi frumoasa daca o faci cu placere.
    Si nu toata lumea ajunge din prima ce zici tu.
  •  
    • 3383 mesaje
    17 Feb 2010, 22:06
    0 0
    in primul rand eu cred ca orice job ai avea, te poti imbraca si business, daca asa iti place, te simti bine!

    Sincer, cunosc un caz de directoare generala de multinationala care nu se imbraca spectaculos, deosebit, ci chiar destul de modest, dar atat cat sa fie in standardul cerut de companie. Deci nu iese in evidenta prin haine, prin a arata bine zilnic. Face cu placere ceea ce face si asta conteaza cel mai mult, nu a tinut neaparat la statut, ci a pornit de jos, si-a demonstrat ca poate mai mult si a urcat mai sus... fara a arata ca acum altii trebuie sa plece capul in fata ei.
    Deci depinde de ceea ce iti doresti si ce vrei sa arati!
  •  
    • 109 mesaje
    17 Feb 2010, 22:07
    0 0
    Pai nu, tocmai asta am si zis referitor la mine. Am invatat de mi-au sarit capacele, dar am facut un pas gresit, am acceptat un job, la insistentele alor mei, am semnat un contract si 10 ani sunt legata de ei, altfel trebuie sa ii despagubesc. la momentul acela, mi se parea stiintifico-fantastic 6 milioane salariu, nu stiam valoarea banului, apoi mi-am dat seama cat de mult ma trage inapoi, cand mi-am vazut colegii deschizandu-si mici afaceri, colegele devenite manageri, directori economici la diverse firme unde lucreaza de ceva vreme, iar eu lucrez de 7 ani la ei, in acelasi post, mi-a crescut doar salariul la un nivel decent. Nu ma plang, doar ca mi s-a cam luat de ei, vreau altceva, dar mi-e frica sa plec, sunt vremuri tulburi. ma gandesc mereu ca poate as fi ajuns in alta parte daca nu ma blocam in postul asta, care la inceput, mi-a placut enorm, dar cand am vazut pe parcurs ca nimic nu se schimba, 7 ani sa faci acelasi lucru, sa folosesti zilnic acelasi limbaj, aceleasi exprimari de lemn, sa ti se blocheze din start orice intentie creativa .... simt ca nu mai apartin acolo. E ok, colectivul super, nimic de zis, ca bani, imi ajung, nu banii ar fi motivatia. Dar vreau sa fac altceva cu viata mea si imi cam lipseste curajul. de-asta am convocat lumea la discutii, poate reusesc sa ma mobilizez si eu, sa nu mai stau ca o gaina sa ma uit de pe margine.
  •  
    • 9899 mesaje
    17 Feb 2010, 22:11
    0 0
    Ce fel de contract e asta pe 10 ani?
    daca tre' sa-i despagubesti in caz ca pleci cum ar trebui sa o faci?
    Adica sa platesti?
    Mult?
    Daca e mult eu zic sa mai stai. Mai ales acum cand e asa de rau pe piata muncii.
    In fond mai sun doar 3ani, nu?
  •  
    • 109 mesaje
    17 Feb 2010, 22:13
    0 0
    Am avut odata o activitate de desfasurat la o banca, ca reprezentant al firmei unde lucrez, si m-a primit directoarea. Sincer, femeia aia m-a dat pe spate. Foarte eleganta, foarte bine imbracata, se vedea ca e ingrijita in cel mai mic detaliu. in momente de genul asta, iti dai seama unde te situezi pe scara sociala. Mi-a amintit de asta o colega de munca azi, ca s-a trezit si ea intr-o situatie similara si imi zicea: "simteam ca sunt imbracata in costum de pene intr-o camera de fracuri". Cunosc senzatia.
    Ideea in sine nu are treaba neaparat cu hainele, ci cu siguranta aia pe care ti-o da un job bun. Stii ca esti buna, si inveti sa te pui in valoare, stii pentru ce lupti, mereu ai in fata un gard mai inalt de sarit, mereu ti se ofera ceva. Stiu ca e greu, dar merita, sunt convinsa de asta.
  •  
    • 6008 mesaje
    17 Feb 2010, 22:17
    0 0
    cred ca este vb despre stilul care iti place .. nu numai la serviciu te poti imbraca elegant, si trebuie musai sa fii ingrijita, dar si pe strada ..

    eu, de ex am un job bun, dar ma imbrac asa cum vreau si cum simt in ziua respectiva .. uneori la dunga, alteori mai sport ..
  •  
    • 109 mesaje
    17 Feb 2010, 22:20
    0 0
    La mine la serviciu, daca maine m-as imbraca la sacou, s-ar uita colegii ca la felul 15 si m-ar intreba daca mi-a picat in cap sifonierul. Toata lumea poarta jeansi, tricouri sau o camasa, nu e ceva pretentios. Tocmai de-asta, la evenimente mai deosebite, cu oameni "mari", simt cat de mic sunt eu ca soricel de birou si cat de important e cel de langa mine.
  •  
    • 109 mesaje
    17 Feb 2010, 22:22
    0 0
    Am observat, in cazul meu, ca daca o perioada lunga de timp, port haine intr-un anume stil (adica haine fara mari pretentii, in cazul meu), in momentul in care ma imbrac elegant, nu stiu sa imi port hainele, nu ma simt eu insami in ele, am senzatia ca mi-am pus o palarie noua asa, de ochii lumii.
  •  
    • 6008 mesaje
    17 Feb 2010, 22:28
    0 0
    tocmai ca nu esti obisnuita sa te porti elegant (ma refer la stilul de imbracat) ti se pare ciudat sa iti pui nu stiu ce costum la dunga pe tine .. mai este si mediul in care lucrezi, si faza ca ti-e rusine de ce ar spune colegii ..

    cred ca cel mai bine este sa te imbraci cum te simti mai bine .. eu , spre ex, nu trebuie sa fiu mereu in pas cu moda, sau sa port numai toale de firma, ca sa ma simt bine .. poate fi ceva ieftin, dar cu care sa imi placa cum imi sade .. si daca eu ma simt bine, nu ma intereseaza de gura lumii
  •  
    • 3383 mesaje
    17 Feb 2010, 22:28
    0 0
    Ciudat contractul tau pe 10 ani, dar ar trebui sa nu te mai simti asa in prezenta altor doamne mai stilate! De multe ori conteaza sa fii ingrijit, curat, nu neaparat luxos.

    Si revenind la exemplul meu... doamna de care spuneam e destul de modesta in comparatie cu celelalte doamne din companie. Nici nu ai spune ca e director general! Deci nu tine neaparat de statut, ci de stilul fiecareia!

    Daca acum chiar nu poti pleca de acolo, mai induri cumva 3 ani si apoi incerci un job care sa te satisfaca.
    Acum, ca s-ar uita colegii urat la tine... incearca sa iti schimbi stilul treptat, nu neaparat sa apari dintr-o data la costum! Poate un stil smart casual te-ar prinde!
  •  
    • 726 mesaje
    17 Feb 2010, 22:36
    0 0
    Draga mea, citindu-te.. m-am regasit 90%.

    si eu ma simt neimplinita d.p.d.v. profesional, material.

    Ce imi scapa?..Nu ma ajuta cu nimic studiile superioare(dreptul..nu l-am practicat niciodata) .Nu cred ca am apucat-o pe calea cea buna, nu am facut alegerea justa si nici nu am fost la locul potrivit in momentul potrivit. Ce ar fi tb sa fac? Ce profesie mi s-ar fi potrivt oare cel mai bine?Intrebarea asta mi-am pus-o mereu...De 14 ani in acelasi loc,pe acelasi post.

    Am facut dreptul ca asa a fost sa fie, nu din pasiune...
    simt ca nu mi-am gasit drumul si ma simt neimplinita, nemultumita, ...

    nu vreau sa ma lamentez(sper sa nu sune asa)..suntem cazuri asemanatoare si incerc sa-ti povestesc ce simt eu..

    Privesc fascinata catre orice femeie carea a ajuns sus, indiferent ce post ocupa..de director, medic, unul in guvern...ca este actrita sau creatoare de moda, cantareta de opera(gen Angela Gheorghiu -aici este si mai tragi ptr sufletul meu cand vad ca le iese totul datorita sansei...s-au nascut cu har).

    Visez mult baza materiala solida, la un anumit statut social..da! avand in vedere ca nici nu am nimic din ceea ce vad in jurul meu.....
    Majoritatea cunoscutilor avand o situatie f buna...(case, masini, joburi f bine remunerate).
    Eu - nu si tinand cont ca am ceva studii cum spui si tu, draga mea.

    Consider ca fiecare are propriul lui destin si ca orice am face nu ne putem abate de la el. Avea dreptate matusa mea.
    Caruta este destinul iar cainele legat de caruta este liberul arbitru..Mergi pe drumul vietii..drumul este acelasi ...destinul la fel....cainele mai ocoleste baltile, pietrele dar drumul duce in acelasi loc...
    Probabil sunt fatalista, probabil ca intr-o alta vita am avut prea mult...Nu stiu! Voi incerca sa-mi vad de patratica mea si sa incerc din rasputeri sa nu mai vad ce-i in curtea rudelor, cunostintelor, ale femeilor de succes...Fiecare cu soarta lui.

    Cert este ca toate aceste femeie mult admirate au ceva in comun:
    1. CURAJ
    2 AMBITIE
    3. SANSA
  •  
    • 8403 mesaje
    17 Feb 2010, 22:44
    0 0
    la un topic despre cariera vorbiti mai mult despre haine?
  •  
    • 109 mesaje
    17 Feb 2010, 22:58
    0 0
    Pai vorbim cam de toate, nu numai de haine. Nu trebuie sa fie haine de superfitze, doar ca atunci cand te trezesti pusa in fatza unei femei poate mai putin pregatite ca tine, dar care s-a nimerit sa aleaga calea cea mai buna, si te vezi - dupa ani de munca, dupa ce termini 2 facultati, dupa ce dai n examene la locul de munca sa avansezi si vezi ca nu poti, ca e plin de pilosi care ocupa locul pe care tu trebuia sa il ocupi, ca ai avut nota mai mare la examen, dar s-a organizat un nemernic de interviu si omul s-a dovedit a fi mai "calificat" ... ti se taie cheful, iti pierzi in prima faza rabdarea, apoi increderea, speranta, vezi clar ca nimic nu e corect .
    Sunt multumita cat de cat, fiindca intotdeauna se putea mult mai rau, dar pe de alta parte, ma simt legata de maini si de picioare, obligata sa raman mica. M-am plafonat, nu mai stiu sa fac nimic in afara de ce fac la job. pana sa ma angajez, citeam enorm, aveam un vocabular de zile mari, acum daca trebuie sa vorbesc cu cineva ma simt inferioara, parca nu-mi gasesc cuvintele. Si imi dau seama ce mult te trage inapoi un job unde nu iei contact cu oamenii, unde nu-ti faci decat hartiile de la birou, apoi te imbraci si pleci acasa. Se vede diferenta si stiu ce spun. m-am intalnit dupa multi ani cu o fosta colega de liceu care a picat bacul cand am dat noi cu toata clasa. Tipa asta ajunsese lector la o facultate (!!!!!!), lucra si la o firma pe consultanta, avea nu stiu cate activitati, un aer de femeie independenta, sigura pe ea, nimic nu-i statea in cale, vorbea cu mine de undeva de sus, desi nu cred ca facea asta cu intentie, pur si simplu asa se obisnuise.... Ce inseamna norocul sau sa alegi calea buna in viata?!
  •  
    • 8901 mesaje
    17 Feb 2010, 23:04
    0 0
    scanteie.....tzoala il face pe om.
    uitati niste amanunte. femeile alea renunta de cele mai multe ori la viata privata pentru a face fata job-ului.
    am o prietena buna, directoare de banca. la munca e scoasa din cutie, acasa e cea mai lejera persoana. dar a invatat de-a rupt, viata personala din craciun in paste, ajunge acasa si nu o smulgi din pat nici cu tancul, si noaptea viseaza munca. e destul de greu sa ai o astfel de viata, si ca sa o ai trebuie sa si vrei din tot sufletul. sa stai inspe ani pe un singur post, fara sa ai nici o portita de promovare nu face decat sa te plafoneze si sa-ti taie sansele de a ajunge si mai sus. cel putin asa cred eu si atat timp cat mi-am permis am incercat sa fac ceva mai mult din punctul asta de vedere. cat a fost sa-mi mearga mi-a mers, acum mi s-a infundat dar nu regret, pentru ca stiu ca pot oricand mai mult.
  •  
    • 16187 mesaje
    17 Feb 2010, 23:08
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 8403 mesaje
    17 Feb 2010, 23:09
    0 0
    adina, stiu ca hainele il fac pe om.
    numai ca ca tot ce este legat de ele e atat de simplu de invatat....
    discutati aici despre ce inseamna escaladarea pana la succes. despre nopti nedormite, stress, orientari experimentale si reorientari, lupta pentru a reusi in conditii in care aparent nu ai sanse..., familia pe care o construiesti mai greu, renuntarile la viata in sine...etc
    aceastea mi se par cu mult mai importante.
  •  
    • 109 mesaje
    17 Feb 2010, 23:11
    0 0
    Ce trebuie sa faci sa ajungi la un asemenea nivel? Sa fii intr-adevar o valoare si sa si constientizezi asta? Ca despre mine nu pot spune ca sunt o valoare, avand in vedere ca la fiecare sedinta, conducerea tine musai sa repete ca nimeni nu este de neinlocuit. Deci .....
    Unde am gresit? Sufar eu de un complex de inferioritate prea mare si nu-mi dau seama, dau vina pe alte chestii?
    O poate lua de la capat in alt domeniu un om care nu mai stie sa faca nimic concret? Desi poate suna a snobism, eu chiar admir oamenii care au reusit prin forte mai mult sau mai putin proprii, treaba lor, sa isi construiasca sau sa isi cumpere o casa (apartament decent), o masina buna (sa zicem de la 15 mii euro in sus), care duc o viata fara grija zilei de maine, oamenii importanti, fara de care sta pamantul in loc, nu se mai roteste. Vreau sa fiu si eu unul dintre oamenii astia, numai ca mi-am cam luxat gleznele cand am luat-o la fuga pe drumul meu si acum merg schioapa si ma uit inapoi si ma ingrozesc de ideea de a ma intoarce. Cand iesisem de pe bancile facultatii, "fara griji si fara bani", vorba rapsodului popular , era alta treaba, pe orice drum as fi apucat, ajungeam undeva. Acum, nu prea imi permit sa renunt la amaratul asta de salariu care ma ajuta sa am un ban in buzunar pentru nevoile de zi cu zi (ca de economisit, oricat as strange cureaua, nu prea se cunoaste) ca sa incep altceva. Cu alte cuvinte, sunt pierduta, nu?
  •  
    • 6008 mesaje
    17 Feb 2010, 23:11
    0 0
    tine si de noroc, bre .. nu numa' de nopti nedormite ..
  •  
    • 16187 mesaje
    17 Feb 2010, 23:15
    0 0
    Mesaj şters de administrator