femeile-intr-o continua competitie?
-
0 0Va scriu sa impartasiti fiecare din experientele voastre cu prietenele...si sa raspundem sincer la intrebarea topicului.Pot femeile sa-si ofere prietenia intr-o maniera sincera,una,alteia,sau exista mereu o competitie...? Eu personal am avut prietenii frumoase de-a lungul timpului dar nu durabile,drept dovada ca au luat sfarsit si unele dintre ele intr-o maniera destul de urata si greu explicabila...Si probabil ati simtit toate la un moment dat privirea invidioasa a unei prietene cand v-ati luat o geanta noua,sau mai scumpa,sau cand iubitul va arata excesiv sentimentele si ea era singura...sau poate cand ati atins ceva performante profesionale...etc....De multe ori am senzatia ca nu pot imparti anumite bucurii cu cea pe care as putea sa o consider prietena,pe motiv ca i-as starni invidia si se duce de rapa relatia...
-
exact la fel patesc si eu...de aceea prefer sa nu ma atasez f mult de prietena resp...eu cand ma duc la cumparaturi ma duc singura tocmai ca sa nu epatez (asta poate in mintea lor)...sincer eu nu am invidiat pe nimeni...eu ma bucur cand prietena mea e fericita..nu am avut si nici nu o sa am o relatie de prietenie din interes...eu sunt folosita la tot pasul...sau mai exact bunatatea mea e inteleasa gresit...
imi doresc o prietenie sincera si de lunga durata,dar nu cred ca mai este posibil in ziua de azi... -
Se poate si altfel...
Eu am o prietena ff apropiata cu care nu ma simt deloc in competitie.Suntem f diferite,toata lumea se mira ca suntem best friends.Ea e f calma,eu is f agitata.Ea traieste f frumos,dupa norme si principii,eu traiesc haotic si dezordonat.Totusi,o iubesc din tot sufletul si stiu ca sentimentul e reciproc,ii povestesc absolut tot si de fiecare data cand am nevoie de un sfat,stiu ca e acolo.Nu ne invidiem ca ne-am luat o geanta noua sau ca ne-am schimbat masina...Putem un pic mai mult de-atat...Probabil suntem un caz fericit. -
Eu am observat ca daca ii povestesc prietenei mele ca mi s-a intamplat ceva urat sau trist... in loc sa ma sprijine imi spune niste chestii si transforma evenimentul ala in ceva chiar mai trist decat consideram eu. Ma demoralizeaza total, ma deprima si regret ca i-am povestit ce s-a intamplat. Asa ca de acum evit sa ma mai plang la ea ca in loc sa ma descarc si sa ma ajute...parca "pune sare pe rana".. E si foarte pesimista.... Eu cand ea mi se plange de ceva mereu o incurajez si ii arat si partile pozitive din ceea ce s-a intamplat. Mi-ar placea ca si ea sa faca la fel pt mine...
-
eu cu prietene apropiate sunt patita,asa ca mai rarut si povestit cat mai putin,asa cat sa nu apara invidia.
acum cativa anii aveam o prietena ziceam eu buna,vb de toate,nu avea o situatie materiala prea buna dar asta nu insemna ca o puneam la colt,din contra.ea profita,imi cerea haine,bani ii dadeam,manca uneori la mine.si cum a stiut ea sa aprecieze prietenia?sa se culce cu prietenii mei,ca deh dupa opinia ei trebuia sa impartim tot,inclusiv barbatii.am aflat dupa vreo cateva luni ce facea ea asa ca i-am zis pa si pusi.
asa ca decat asa prietene mai bine lipsa. -
sunt oameni si oameni. inevitabil te lovesti in viata de toate genurile de persoane.
important este cum reactionezi tu. ideal ar fi sa treci elegant mai departe, zambind.
cand e vorba de faze de genul acesta, imi aduc aminte mereu cuvintele lui Balzac- le am inca de cand eram o copila in minte- " In sufletele alese, inceputul de invidie se transforma in dorinta de a intrece, dand nastere la fapte mari. In sufletele meschine, invidia se transforma in ura."
poate ca daca fiecare femeie ar avea cuvintele acestea sapate pe creier, ar alege cum sa fie.
poate! -
Persoanele astea foarte pesimiste...carora orice le-ai spune, si oricate sfaturi pozitive le-ai da...tot in starile lor raman, cam sunt vampiri energetici

Eu nu am prietene chiar foarte apropiate, pentru dintotdeauna m-am gandit ca nu se stie cand se pot strica si cum...si ramane in hardul lor stocul de info...care nu se stie cum se poate intoarce impotriva ta...
De aceea eu am prietene-amice, cu care ma impac bine, ne dam sfaturi...ne mai pvestim una alta, ne respectam...ne distram...dar eu nu sunt genul care sa exasperez un om, si sa il sun in miezul noptii ca mi s-a stricat blenderul sau ca am visat nush ce...
Am avut insa si prietenii care s-au terminat urat, poate tocmai pentru faptul ca le consideram doar amice, iar in momentul in care a aparut un baiat in viata mea, a cam devenit prioritar...si una dintre ele mai ales a avut o reactie foarte ciudata, m-a acuzat ca mint pentru a nu ma vedea cu ele, ca nu raspund la telefon...oricum foarte ciudat, asa ca m-am bucurat ca am vazut ce-i poate mintea sa debiteze...si cu cata duritate... -
scanteie eu cu acea prietena nu m-am certat,pur si simplu nu i-am mai raspuns la tel si gata,si cand a incercat sa ia legatura cu mine,venind la usa,i-am zis ca m-am angajat si sunt ocupata,nu mai am timp de pierdut.si de atunci au trecut vreo 5 ani si ceva.
de ex alta amica,de cand mi-am schimbat locul de munca foarte rar ne-am vazut,mai mult am vb la tel.dar cand si-a gasit pe cineva nu mi-a zis, a venit la mine cand avea probleme cu el,sa planga pe umarul meu.eu chestii din astea nu inghit,asa ca i-am zis ca nu am timp,am musafiri.poate am procedat gresit,dar cand ii este bine nu ma cauta,doar cand are prbleme. -
eu am avut prietena in copilarie cu care am mancat din aceaesi farfurie ani si ani de zile.
pentru ca la maturitate sa intervina un soi de comportament schizoid la ea care m-a lasat perplexa.
interesanta a fost reactia ei dupa ce am ajuns la un anumit nivel. si-a trimis cumnatii sa verifice daca e adevaratl cateva zile la rand. si asta doar pentru ca nu putea concepe ca am facut un salt cu totul imprevizibil. pentru ea, caci eu visam la chestia asta de ani de zile. insa am obiceiul sa imi tac visurile.
mai primesc uneori mesaje gen: "si eu tot mai sper sa mai stam ca pe timpuri, la o cafea! ". cred si eu. in timpurile acelea eram un umar puternic si o persoana prea plina de energie si optimism ca sa nu se fi hranit cu astea de fiecare data cand avea nevoie. asa ca azi, tac. si ma eschivez elegant- atat cum permite situatia.
mai pot da exemple, dar nu are sens. iti spun insa ce reactie am in astfel de cazuri: rad. recunosc, exista si momente in care ma irita reactiile lor, dar rad. si imi vad de drumul meu, evitand sa mai am tangente prea mari cu ele. -
Eu am o prietena buna cu care am stat in camin in facultate si tinem si acum legatura.
Ceea ce face "speciala" aceasta prietenie este ca nu ne menajam una pe alta. Daca ea imi povesteste ca s-a certat cu prietenul ei, daca eu cred ca ea a gresit ii spun fara doar si poate si la fel si ea. Tot timpul ne aducem cu picioarele pe pamant una pe alta si suntem sincere una cu alta. Niciodata daca m-am certat eu cu prietenul meu, sau invers, nu am exagerat nci una iar daca eu sunt fericita in relatia respectiva, nu m-a sfatuit direct: desparte-te de el, intai analizam situatia si abia apoi urmau sfaturile.
Bineinteles ca am avut si noi certuri, acuma cand ne amintim radem de cat de t.ampite am putut fi pentru ca certurile erau pentru chestii puerile, convietuiam intr-o camera de camin cu inca 2 persoane si mai aveam obiceiul sa ne dam noi in cap, daca eram nervoase pe altii si asta pentru ca ne permiteam.
Oricum intr-o prietenie adevarata sau o relatie de orice fel mai au loc "explozii" si este normal pentru ca nu suntem toti la fel.
Prietene de genul: "vai da ce-ai slabit"(cu o fatza plina de invidie) sau alte replici de genul acesta am avut si eu sau am, dar sunt doar amice/cunostiinte care nu o sa ajunga la nivelul de prietena pentru mine. -
imi pare rau ca nu pot sa raspund pentru fiecare in parte...am citit raspunsurile voastre si ma bucur ca mai exista suflete nobile...de altfel am observat aici si pe cineva care isi aminteste citate din Blazac...ceea ce ma bucura enorm,fiind scriitorul meu preferat...
Daca ar fi sa-l citez si eu vis-a-vis de aceasta tema as alege citatul care spune ca "oamenii de apreciaza pt utilitatea ta nu pt valoarea ta"
Nici eu nu mi-am invidiat prietenele niciodata poate doar le-am admirat...si asta de nenumarate ori,insa mi-a fost imposibil sa nu sesizez priviri invidioase si replici taioase exact cand cel mai mult as fi avut nevoie de un umar pe care sa plang sau care sa ma asculte
din punctul meu de vedere prieteniile creaza o anumita sensibilitate...cele pe care le consideram prietenele noastre ajung sa ne cunoasca foarte bine si de cele mai multe ori ajung sa ne invidieze pt acele parti bune...
am vazut ca una din voi a pomenit de bani,haine,ajutat efectiv ...referitor la asta pot spune acelasi lucru,ca studenta fiind,banii oricum sunt destul de limitati,insa am dat indiferent de situatie...poate o simpla cafea...dupa cursuri spuneam.hai la o cafea si de cele mai multe ori,mi se raspundea cu "n-am bani" si ziceam e ok,fac eu cinste...si poate faceam si cu cate o masa cand puteam...daca aveam nevoie sa-i imprumtu bani si aveam,nu era cu imprumut,refuzam sa-i mai iau inapoi...daca mergeam in mall la cumparaturi si imi luam diferite chestii si vedeam ca ea nu-si putea cumpara,doar se uita,ii luam si ei cate ceva...cat am putut,daca as fi putut mai mult,dadeam mai mult...Nu m-as fi asteptat la statuie insa macar la respect...si a fost din contra,mi-am auzit comentarii la adresa parintilor...sau "ca ma cred nu stiu ce"...eu daca faceam ceva,o faceam cu cea mai buna intentie,nu ca sa arat ca eu am mai mult... -
mereu cand am avut o prietena am tolerat multe faze rautacioase in ideea ca "poate nu si-a dat seama"...
concluzia mea este ca nu ma mai pot increde in prietene,total,asa cum o faceam o data...acum am o prietena f bine educata,provine dintr-o familie de oameni culti si cred ca bunul simt mai mult decat prietenia isi spune cuvantul si macar sunt scutita de faze urate...insa am simtit anumite ace,doar ca mai subtile...insa macar e ok,ca mai iesim la o cafea,mai pierdem timpul impreuna...insa ce mi-as dori de la o prietenie,sa ofer si sa primesc,nu cred ca mai vreo sansa -
parca ma vad pe mine cand povestesti.si eu faceam la fel,mergeam la terase,disco si nu avea bani asa ca plateam eu, ca sa ce,sa-mi aud ca si tine barfe si sa atenteze la prieten.nu zic ca nici el nu avea vina dar nu a fost doar unul,ci 3 prieteni,pentru ca dupa ce isi baga ea coada ajungeam sa ma despart de respectivul,asa tam nesam ma trezeam ca nu mai putem fii impreuna,ca sa aflu dupa ceva timp de ce,ca se culca cu ei si ii alimenta cu barfe iar astia o ascultau.cand imi aduc aminte ma apuca nervii si sila.
-
da arynared...uneori stateam si ma gandeam ca trebuie pur si simplu sa te abtii la a povesti ce simti,cu atat mai mult cu cat e vb de vreun iubit...
aveam un prieten caruia i-am povestit ca patisem cu prietena sa se culce cu iubitul...si prietenul dupa ce m-a ascultat mi-a zis"pai na si tu,ca atunci cand vb de el iti stralucesc ochii ca Faru; de la Ct normal ca s-a indragostit fata numai din cum il prezentai tu..." si uite asa... -
noi fiind mai mereu impreuna imi stia iubitii,cu unul din ei a facut-o cand eu nu am putut iesi intr-o seara ca imi murise o cunostiinta si a trebuit sa ma duc la priveghi si atunci s-a dus si ea in locul unde era asta,l-a ametit ca e certata cu ai ei si a luat-o la el acasa,i se facuse mila.a 2 zi din figura ei iti dadeai seama ca nu doar dormise la el cum spunea.vroia tot ce era al meu,ajunsese sa foloseasca pana si acelasi parfum ca mine,il imbrobodise pe unul cu bani sa il ia.
-
Buna.
Desi, candva am luat-o in "freza" de la o prietena si am suferit cumplit, consider ca nu pot trai fara o pietena adevarata.
Prietena mea cea mai buna, sora mea (cum o alint eu) este imaginea mea in oglinda. O sustin si ma sustine. Nu am nici un gand secret fata de ea. Orice as face ma sustine, ma iubeste si nu ma judeca. Pot sa imi pun sufletul pe "tava" in fata ei. La ea gasesc intelegere si sprijin. Nu ma invideaza. Tot ce gasesc eu la ea, gaseste si ea la mine. II multumesc ca exista.