nu reusesc sa-mi revin
-
0 0Va urmaresc de foarte mult timp postarile, insa nu am intervenit niciodata in discutiile voastre.
Simt nevoia sa vorbesc cu cineva care nu ma cunoaste, care a trait o experienta similara sau care ma poate ajuta cu un sfat.
M-am horatat sa divortez, pentru ca relatia cu sotul meu nu mai era de cativa ani buni ceea ce ar fi trebuit sa fie. Suntem doi straini care traiesc sub acelasi acoperis si care nu reusesc sa se mai bucure de nimic impreuna. Eu sunt cea care a constientizat prima ca asa nu se mai poate, ca ce avem noi nu este o relatie si ca este momentul ca fiecare sa mearga pe drumul lui si sa continuam, daca se poate, ca prieteni. Vreau sa incetez sa ma mai uit in trecut, vreau sa inceteze sa-mi mai fie mila (el spune ca inca ma iubeste si ca nu vede viata fara mine), vreau sa inceteze sa ma mai afecteze cuvintele spuse de familie, vreau sa ma gandesc la binele meu si atat. Sunt constienta ca orice divort este o trauma, dar incerc sa gasesc in mine puterea sa merg mai departe, s-o iau de la zero. Trec rapid de la o stare la alta: de la optimism la pesimism, de la bucuria ca am gasit in mine puterea sa spun:gata nu se mai poate! la disperare. Nu mai vreau sa plang, nu mai vreau sa sufar. Viata e prea frumoasa sa ne-o irosim sau sa ne batem joc de ea. -
lisa eu am trecut prin ce treci tu . Si nu o data ci...de doua ori. De fapt si eu sunt cam in aceeasi situatie. Si eu ma pregatesc sa divortez pentru ca m-am saturat de acelasi discutii, aceleasi neamuri tampite care nu vor decat sa faca dacat rau....
Ce sa iti spun....daca ai analizat bine si ai intors situatia pe toate partile, daca ai ajuns la concluzia ca nimic nu mai poate fi salvat si ca omul langa care stai nu e omul cu care vrei sa te trezesti in fiecare dimineata alaturi atunci nu mai sta pe ganduri. Fa-ti curaj si divorteaza. Nu e usor mai ales ca marea majoritate a barbatilor se agata de siguranta pe care le-o da o casnicie, o femeie. Fac pe nebunii, pe durii, dar cand se apropie ziua fatidica a despartirii sunt primii care dau inapoi. Se gandesc la caldura caminului, rufele curate, mancarea pe care le-o pui pe masa si sexul fara dureri de cap.Si nu vor sa piarda toate astea. dar nu se gandesc la cate suferinte au adus la ei in casa, la cat de nedrepti au fost uneori. Nu vor sa se desparta din egoism si comoditate.Suntem noi care trebuie sa ne decidem si sa fim tare pe pozitie. De noi depinde daca ne mai lasam impresionate si amagite de acesti barbati lasi si comozi. Din fericire nu sunt toti la fel, slava domnului e plina lumea de casnicii fericite si de barbati adevarati. A fost ghinionul nostru ca nu i-am cunoscut dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne blocam si sa nu speram ca si viata noastra poate fi mai buna. Tu gandeste-te bine si daca ajungi la concluzia ca nimic nu mai poate si salvat iti doresc din inima sa gasesti curajul sa iti schimbi viata. Daca ai stii cate femei aleg nefericirea pe care o cunosc de frica ....necunoscutului! Curaj lisa, de tine depinde totul! -
eu zic ca daca te-ai decis sa divortezi ..e alegerea ta ..tu stii ce merge si ce nu merge in casnicia ta...dar ceea ce vreau eu sa-ti spun este:sa nu fi de acord sa ramai prietena cu el ..dupa ce divortezi...nu merge...sunt prea multe frustrari care vor reveni mereu in discutie...daca te-ai hotarit sa mergeti fiecare pe drumuri separate atunci fa-o ...dar nu mai tine nici o legatura cu el...vei suferi destul...