Nu stiu ce vreau, dar vreau.
-
0 0Buna dimineata. Scuzati ora tarzie la care scriu. Am o problema in viata personala si nu reusesc sa imi adun gandurile.
Am 25 de ani, un iubit de 2 ani jumate. Ne-a mars bine, ne-a mers rau, am tinut unul de celalalt. Timp de 2 ani am fost indragostita nebuneste de el, dar s-au intamplat cateva chestii care m-au indreptat in alta directie. Dupa aproximativ 2 ani in care chiar ne-am inteles super, am inceput brusc sa ne certam. Nu atat eu, cat el, se lua de mine din orice motiv de nimic. De multe ori am inceput sa plang fiindca mi se parea nedrept. Dupa vreo 2 luni de certuri, am zis: gata, nu mai pot, vreau sa ne despartim! Si i-am spus si lui.A venit acasa val-vartej, m-a prins pe strada, m-a luat in brate, plangeam in mijlocul trotuarului ca doi prosti. Ne-am impacat, n-a fost nimic, am discutat, i-am explicat, mi-a zis si el ce avea de zis, ca s-a umplut paharul si trebuia sa mai verse putin din el sa faca loc. Dupa care iar am inceput sa ne certam, tot el. Mereu gasea ceva sa nu ii convina. Ba nu era ciorba facuta de mine cum o vrea el, ba ca eu nu tin cont de parerile lui ... si pe cuvantul meu ca ma chinuiam sa nu zic nimic, sa nu il jignesc, sa fie bine . Iar mi-a incoltit in minte despartirea, nu mai suportam, eram depresiva, nu mai vedeam un viitor al nostru in conditiile date. Si am cunoscut fix in cele mai negre zile ale mele, un tip. M-am speriat la inceput de ideea in sine, el fiind un barbat frumos, cu 10 ani mai mare decat mine, coleg de breasla, dar imi vorbea foarte frumos,doamne cat imi doream eu ca ceea ce imi spunea el sa imi spuna al meu de acasa. i-am spus ca eu am o relatie si ca nu pot sa ma implic si in altceva pana nu imi clarific situatia. El e din alt oras. Si am inceput sa vorbim la telefon. Sunt 5 luni de cand ma suna zilnic. Am tinut-o una si buna, nu si nu, vorbeam de multe ori pe zi si ma intreba de ce sunt suparata, imi povestea ce a facut in ziua respectiva, am ajuns in cele din urma sa ma atasez de el. Dar tot am refuzat sa fie mai mult de atat. La un moment dat, dupa vreo 2 luni d vorbit cu tipul asta, m-am certat cu iubitul meu urat de tot. Ajunsesem sa nu il mai suport langa mine fiindca simteam ca nu mai sunt apreciata, aveam impresia ca nu ma mai iubeste si il iubeam disperata. Pana la urma, am zis: nu se mai poate! Intr-o noapte, pe la miezul noptii, i-am spus ca vreau sa ne despartim. M-a intrebat de ce, i-am explicat ca eu nu mai pot, ca am ajuns sa cred ce zice el, sa ma cred incapabila sa fac ceva bun pe lumea asta, ca mi-am pierdut respectul pentru mine si ca simt ca nu ma mai iubeste... i-am zis mai multe. I-am cerut sa-si caute sa se mute de la mine. N-a dormit toata noaptea, a doua zi cand m-am trezit eu, era treaz si se uita la mine, ma luat in brate, m-a pupat, incerca sa schimbe ceva.I-am spus ca gotararea mea ramane in picioare. Au trecut inca 2 saptamani in care n-a vrut sa se mute, la un moment dat i-am zis ca nu mai pot, ca vreau sa plece maine. Si-a gasit pana la urma sa se mute, tot spera sa zic sa nu se mute. Eu cand nu era el acasa plangeam de ma umflam, la simpla idee ca va trebui sa ne despartim, ca el nu ma mai iubeste si ca eu nu mai sunt ce vrea el, chiar ma simteam umilita. Intr-o zi, m-am suit in tren si am plecat la celalalt. A fost nemaipomenit. De mult nu ma mai simtisem atat de ... centrul universului! -
Ne-am plimbat o zi intreaga de nebuni, mi-a zis ca data viitoare cand mai vin, vrea sa ma prezinte parintilor, ca el s-a saturat de singuratate si ca vrea sa ne casatorim, m-a cerut in casatorie de vreo 5-6 ori (am presupus ca in gluma), mi-a spus ca ma iubeste, m-a inebunit! De cate ori il sarutam, il vedeam in fata ochilor pe al meu. Imi parea rau in sufletul meu ca s-a purtat atat de urat incat sa ajung sa plec de nebuna la sute de km dupa unul pe care nici nu il cunosc. M-am intors acasa seara.Cu al meu iubit m-am intalnit abia a doua zi. Nu ma puteam apropia de el, ma simteam mizerabila, doamne ce groaznic putea fi... in cele din urma, m-a luat in brate, ne-am pupat, mi-am revenit. Am insistat sa se mute, eram hotarata, il vedeam ca incearca sa dreaga busuiocul, dar ... De partea cealalta, celalalt depunea munca de convingere, ca ma iubeste, imi promitea tot ce mi-as fi dorit sa imi spuna al meu iubit. Cand a fost sa se mute, iar nu a vrut, mi-a zis ca el nu vrea sa ne despartim definitiv, ca stie cum sta treaba cu pauzele astea, ca eu am pe altcineva si ca fac o mare gresala. Cand a iesit pe usa, am inceput iar sa plangem, a inceput el mai intai, mi-a zis ca a cedat psihic, ca nu intelege de ce trebuie sa fie asa. O noapte intreaga am tinut-o plangand de una singura.Simteam ca il iubesc enorm si ca nu mai conta nimic. M-am dus dupa el, la 3 noaptea il sunam din statie, ca nu stiam unde si-a gasit apartamentul, si il rugam sa vina sa vorbim. A venit, ne-am impacat, a fost cea mai fericita noapte din viata mea, daca pana atunci ma simteam pierduta, cand l-am luat in brate am simtit ca am evitat cea mai mare gresala din viata mea.
-
De atunci, stam separat, dar tot la mine, in sensul ca el isi plateste chiria acolo, dar suntem iarasi nedespartiti. Celalalt tip a ramas, desi i-am spus ca nu pot sa ma despart, ca am gresit implicandu-l, a zis ca el vrea sa mai vorbim, ca s-a indragostit si ca macar atat pot face, sa ii treaca dragostea tot cum a inceput, vorbind cu mine.
Al meu iubit a inceput sa se gandeasca la casatorie, sa faca niste planuri. Pe de alta parte, eu tot incerc dinainte de craciun sa renunt la celalalt, fiindca imi dau seama ca e o gresala enorma si ca daca se afla, sunt mancata. Dar orice as zice, el tot vrea sa vorbim. Am incercat toate variantele, mai putin sa-mi schimb abonamentul, ca nu prea ma lasa inima sa dau 200 euro ca sa il inchid, plus ca uneori mi-e dor de omul asta, doar sa-l aud, doar sa-mi umple timpul, nu vreau altceva. El tot ma invita la el, zice ca daca nu simtea nimic pentru mine, nu pierdea atatea luni vorbind cu mine. El e un tip realizat material si profesional, dar din ce am observat eu, e lesinat dupa orice fusta care trece pe langa el. Am facut niste sapaturi si am descoperit niste "antecedente" de mi s-a facut rau, exista posibilitatea ca pe langa mine sa mai invarta si altele pe degete.
Oricum, dupa un bilant amanuntit al situatiei (destul de maro, de altfel), am concluzionat ca mai bine e sa-mi vad de relatia mea. Prin urmare, am tot incercat sa ma despart de tipul asta. Cu al meu de acasa ma inteleg super, sunt 2 sau 3 luni de cand se poarta exceptional, parca suntem proaspat indragostiti, de la mic dejun la pat si facut toate nazurile, pana la partea sexuala, care a devenit tare interesanta. numai ca eu dupa socul de la momentul despartirii, am inceput sa nu mai simt nimic pentru el. m-am golit de sentimente. ma atrage, facem dragoste aproape zilnic, e super misto, cand e langa mine il pupacesc si il alint, sunt topita dupa el, dar cand suntem departe, parca nu mai simt nimic, am asa o senzatie de gol sufletesc. Si vreau sa schimb asta, adica sa simt iarasi ce simteam pentru el, dar nu se leaga. Vad, apreciez, dar parca nu imi mai merge la suflet ce vad, mi-e oarecum indiferent cand il vad cum se agita sa-mi gateasca, sa-mi cumpere flori... Mi-l doresc toata viata langa mine, sunt constienta ca in perioada cat ne-am inteles naspa a fost o scapare, stiu cum e el si sunt incantata, dar nu stiu cum sa fac sa reinvii sentimentele alea, fluturasii ... acum e o chestie calma, nu ma mai emotionez cand il vad, doar ma bucur. Si el e un om foarte linistit si calm, probabil daca era mai furtunos aveam fluturasi si in .... nas. Nu stiu ce sa fac sa fie cum era inainte. Cu celalalt, inca mai vorbesc, dar numai sa imi umplu timpul.Vorbim de toate cele, ii resping declaratiile de dragoste, ii zic ca nu e serios, mereu imi zice ca vrea sa ne casatorim,. ca ma declara sufletul lui pereche, dar eu nu am incredere, la aniii lui, ma indoiesc ca isi va pierde obiceiul de a fi neserios si de a zbura din floare in floare. De fidelitatea iubitului meu nu m-am indoit niciodata, nici nu mi-a dat vreodata motive, mi-a zis de la inceput ca el considera ca daca ne vom intelege bine, vom ajunge la casatorie. Dar daca nu mai exista pasiunea aia, vom rezista noi casatoriti? mi-e atat de drag si are niste chestii de copil, total nevinovate, n-am cum sa nu-l iubesc. Si totusi, cand nu sunt langa el, nu mai simt nimic cand vorbim, lipseste ceva. -
Concluzia pomelnicului:
dragostea aia mare mai poate fi reinviata? Si daca da, cum?
Ne-am luat concediu, am plecat amandoi, dar tot degeaba, incerc sa il scot un pic din ritm dar el tot serios ramane si parca as vrea sa fie un pic mai ... with moves, sa ma simt vanata, sa simt ca il atrag (desi simt ca il atrag, dar nu in forma aia pasionala, cum vreau eu, sa sara scantei).
Ce mai pot face?(in afara de traditionalul "impusca-te") -
concluzia pomelnicului:
treachery and treason
there is always an excuse for it
asa de familiare mi se par "trairile" tale. In ultimul timp citesc pe eva o pleiada de "jurnale" de astea in care cu oarecare seninatate o eva descrie cum ea nu mai simte fluturasi, brusc apare altul in peisaj iar un mocofan fraier este inevitabil incornorat. As vrea sa te intreb daca se poate... si poate poti sa imi raspunzi in numele comitetului acestor eve cum te-ai simti tu sa stii ca el te-a inselat sau ca ti-ar spune ca i-au disparut fluturasii sau mai stiu si ce alte idei de gen "nu ma mai simt iubit", etc. Bineinteles, o sa spui, ca el e de vina ca nu te simti tu iubita. In acelasi timp tu l-ai inselat cu altul si probabil te consideri usa de biserica.
Tu de fapt nu il mai iubesti pe el si arunci pisica in gradina lui cu vrajeli de genul "nu ma mai simt iubita"; nu cred ala a aparut in peisaj cand aveai tu perioada neagra cu prietenul tau, era probabil dinainte, dar aveai nevoie de starea de nu "ma mai simt iubita" ca sa iti justifici inselatul.
Cica dupa 2 luni de vorbit cu tipul ala ai ajuns sa nu il mai suporti pe prietenul tau dar il iubeai ca disperata iar tu nu mai simteai ca te iubeste. Nu reusesc sa inteleg logica acestei ilustratiuni. Cum naiba il iubeai disperata si nu mai puteai sa il suporti in acelasi timp?
Te-as mai intreba ceva. Ai avea curajul sa ii marturisesti prietenului tau ca l-ai inselat? -
Intotdeauna am considerat ca aderavur e cea mai haioasa si paguboasa politica, facuta pentru oamenii slabi. Relatiile intre oameni nu se inscriu intotdeauna in doua categorii, negru sau alb, mai exista si niste nuante de gri sau de roz pe acolo. Daca al meu m-ar insela, as prefera sa nu stiu, sa fie atat de finutz incat sa nu se prinda nimeni de asta. Motiv pentru care nici eu nu ii voi face praf stima de sine si sufletul cu o marturisire de genul asta, din punctul meu de vedere - nu e necesara. Mi s-a intamplat odata sa-mi spuna unul dintre fosti ca m-a inselat, stiu ce inseamna, am depasit momentul si am mers inainte timp de alti 3 ani. Oricine greseste, oricine simte la un moment dat nevoia sa arunce ochii si in alta directie. In afara faptului ca m-am pupat cu tipul respectiv, nu s-a intamplat nimic, desi se puteau intampla multe.Nu e o scuza, n-am nevoie de scuze. Tu cum ai reactiona daca dintr-odata, armonia din casa ta se transforma in haos, luni de zile in care iubita iti repeta ca esti inutil, ca nu faci nimic ca lumea, ca esti un dezastru, in conditiile in care timp de 2 ani a fost incantata de prestatia ta? Nu ai simti ca nu mai esti apreciat? Nu ti-ai cauta de drum? Si daca ai vedea ca nu poti trai fara ea, nu te-ai intoarce? Asta asa, ca fapt divers.
-
Oamenii nu sunt la fel. Adevarul nu e pentru oamenii slabi dupa parerea mea, ci dimpotriva. Eu prefer intotdeauna adevarul. Viata ar fi altfel un joc pe computer, o "realitate" virtuala.
E posibil sa ma fi grabit in aprecieri. Daca se poarta magareste, you have a point. Dar totusi si acum cand zici ca se poarta frumos, tu ai un ghimpe ce nu iti da pace. Asta cum o mai explici? -
S-a demonstrat stiintific ca indragosteala e o chestie hormonala care dureaza fix vreo 2 ani.
In astia 2 ani, relatia merge de la sine.
Dupa aia, aburii indragostelii incep sa se risipeasca, iar cei doi sunt pusi in situatia de a face eforturi constiente pentru a mentine relatia.
Sigur ca este mai usor sa o iei de la capat cu altcineva, pentru inca vreo 2 ani.
Dupa care istoria se repeta.
Asa ca, draga Aura, ceea ce vrei tu este sa reusesti sa mentii o relatie. Asta inseamna sa fii dispusa si sa faci concesii, si sa lupti in fiecare zi, fie cu tine, fie cu partenerul.
Asta este povestea secreta, pe care nu ne-a spus-o nimeni in copilarie, care se ascunde in spatele formulei "...Si au trait fericiti pana la adanci batraneti".
-
Eu ma indoiesc sincer de explicatia stiintifica a unor lucruri abstracte cum sunt sentimentele de iubire.
Sau poate sunt eu cu "eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
Dar exista relatii in care se duc fluturasii si dupa 6luni-1an si altele in care se duc dupa 3 ani. Sau dragostea dureaza 3 ani?!
-
zic şi io: poate ai rămas cu sechele după c unu' ţi-a mărturisit că t a înşelat. mecanismu' nostru subtil d apărare fabrică chestii din astea precum: frica d implicare, faptu' că eşti aşa exaltată (după mine) şi alergi cu sufletu' la gură după chestii, "fluturaşi", faptu' că înşeli iaraşi arată că poate vrei s i-o iei înainte lui... poate nu realizezi că a fost ceva cu reverberaţii puternice în tine faptu' că fuseşi înşelată.
-
Dupa mine faptul ca nu mai ai "fluturasi in stomac" are doua cauze:
- relatia voastra a intrat in faza calma si e normal asa, pentru ca nu toata viata sentimentele vor fi la "turatie mare", ramine in schimb acea prietenie, devotament, incredere, sentimentul ca apartii cuiva, oricum o traire greu de definit dar rezistenta care sudeaza relatia;
- faptul ca a fost o perioada in care v-ati certat si nu putin sau pe motive neimportante (mai ales ca spui ca erai depresiva), te-a ranit suficient de mult incit ai iertat poate, dar nu ai si uitat. Acum degeaba incearca el sa "dreaga busuiocul", nu stiu daca mai gaseste poarta inimii tale la fel de deschisa. In momentele grele a intervenit celalalt care ti-a pansat sufletul si de aceea ti-e greu sa-l uiti.
Oricum, ar trebui sa fii atenta ca cine te-a lovit o data, te va mai lovi (sufleteste, ma refer) -
1.Studiul cum ca dragostea dureaza 2-3 ani mi se pare "chanel".Suntem diferiti si desi iubirea e aceeasi iubim diferit.
2.Eu inca mai simt si acum fluturasi in stomac (nu zilnic ..dar mai apar
).Si avem aproape 6 ani de relatie.
3.Daca vrei sa mearga relatia intrerupe orice comunicare cu al tau coleg.
Momentan tu nu te implici deloc in relatia ta.Astepti doar sa fii iubita,apreciata .
Comunica !!! Comunica cu iubitul tau.
Pentru mine adevarul =sinceritate=relatie curata=relatie de lunga durata