Unde gresesc?

  •  
    • 138 mesaje
    31 Ian 2010, 11:49
    0 0
    Nu stiu unde gresesc.
    Datele problemei sunt urmatoarele:
    -m-am inteles bine cu sotul pana la aparitia copilului.
    -dupa aparitia copilului, m-am izbit in primul rand de refuzul lui de a-mi acorda ajutor.
    Primele luni a fost groaznic.Incercam sa le fac pe toate.El se juca pe calculator.Ulterior mi-a motivat ca vroia ca eu sa invat sa fac fata.
    Ca ar fi fost acolo "sa ma prinda", daca cedam.
    De fapt am cedat.Am fost depresiva insa nu m-a prins nimeni.N-a avut cine.
    A trebuit sa fac fata si faptului ca pe nimeni n-a interesat situatia mea.Propria mea mama a venit sa ma viziteze cand copilul avea 3 luni.
    Am rezistat eroic sau cel putin asa am crezut.Am crezut ca sunt suficint de puternica sa fac fata.
    Am inteles ca sotul a fost depasit de situatie.
    Familia lui l-a crescut intr-un mod total gresit, dupa parerea mea.
    Sora strangea dupa el, mama lui era "pun-te masa, scoal-te masa".
    I-au acordat tot sprijinul insa problema a fost faptul ca mama lui, la randul ei, repeta anumite greseli.Era "superwomen" insa atunci cand ceda, il abuza fizic pe sotul meu.(batai, de cele mai multe ori fara nici o explicatie.de parca abuzurile ar putea avea vreodata explicatii.. )
    In fine..Am vrut sa va transmit doar ca am inteles comportamentul sotului meu.
    Asta nu inseamna ca l-am acceptat insa n-am gasit un mod prin care sa rezolv problema.
    Nu vad in despartire o rezolvare, mai ales cand apare si un copil.
    -Schimbarile d comportament n-au constat numai in aceasta retragere a sprijinului.
    Incet, incet, ne-am indepartat afectiv si sexual unul de celalalt.
    El si-a facut o ora de culcare care nu corespundea cu ora mea de culcare.
    Desi il asteptam in dormitor, dupa ce adormeam copilul, el nu aparea decat tarziu, dupa 1-2 noaptea.Se refugia in jocuri la calculator, filme, etc.
    M-am indepartat si eu, dupa cateva certuri.Certurile nu aveau rolul e a schimba ceva.Era o metoda de refulare.
    Nici o dicutie pasnica, explicativa, n-a dat roade.
    Imi justifica ca "nu poate sa adoarma" devreme.
    -ulterior au aparut alte evenimente printre care si un deces care m-a marcat.
    A fost groaznic.Aveam nevoie de el, d un sprijin afectiv.
    Fizic a fost mereu alaturi de mine.Nu ma inseala, se implica in cresterea copilului.Imi acorda libertate, prietenie.Munceste mult pentru a aduce un ban in casa.Avem activitati impreuna.
    Problema e ca abia acum am realizat ca ce ma nemultumeste pe mine e faptul ca am nevoie de afectiune si n-o primesc.
    Si nu m-ar deranja foarte mult daca as fi avut parte in toata viata mea de aceasta afectiune.Realitatea e ca am fost lipsita de dragostea parinteasca si de aceea simt acut lipsa dragostei lui.
    Pe de alta parte stiu ca dragostea nu e ceva ce vine la dorinta proprie.
    Nu-l pot acuza de faptul ca nu simte asa ceva pentru mine.Mai grav e ca nu-mi pot da seama daca el nu ma iubeste.Poate el nu poate iubi, neputandu-se iubi pe sine.Poate doar sunt impresii de-ale mele izvorate din frica, frica de a nu fi iubita.
    Nu stiu.
    Nici nu stiu cum sa procedez.
    Stiu doar ca am atata nevoi de dragoste.
  •  
    • 3383 mesaje
    31 Ian 2010, 11:54
    0 0
    Este, dar defapt nu este alaturi de tine! Pacat!

    El si-a dorit copilul? In perioada sarcinii cum s-a comportat? Ati vb atunci despre cresterea copilului si implicarea fiecaruia dintre voi?

    Cum motiveaza placerea atat de mare pt jocuri? Dimineata nu e obosit cand pleaca la servici?
  •  
    • 138 mesaje
    31 Ian 2010, 12:05
    0 0
    Nu si-a dorit in mod special insa a fost alaturi de mine pe toata perioada sarcinii.A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea.
    Practic mi-a oferit tot.Afectiune, implicare..tot.
    Schimbarea s-a produs odata ce am nascut.
    Atunci a inceput deteriorarea relatiei, in primul rand sexual.
  •  
    • 3383 mesaje
    31 Ian 2010, 12:07
    0 0
    F urat din partea lui!
    Incearca sa nu procedezi ca mama lui, nu fii tot timpul la dispozitia lui.

    Ati discutat despre viata voastra sexuala? Nu se mai simte atras de tine sau care e problema lui?
  •  
    • 2342 mesaje
    31 Ian 2010, 12:12
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 138 mesaje
    31 Ian 2010, 12:12
    0 0
    Placerea pentru jocuri n-o prea motiveaza.Imi spune ca e o metoda de a inlatura stresul.
    Nu e obosit pentru ca el, spre deosebire de mine, se simte foarte bine dormind 6-7 ore pe noapte.
    Catodata se culca atunci cand ajunge acasa si se trezeste peste 2-3 ore(cand ma culc eu) si iar sta la calculator.
    Nu cred ca pentru el conteaza daca se joaca sau nu.O mare perioda nu s-a mai jucat absolut deloc la rugamintea mea.Dar degeaba.Timpul acela era acum alocat filmelor.
    Problema pe care am reusit s-o depistez este ca are un blocaj.
    Si e un om slab.
    Ma framanta sa aflu cauzele, pentru a-l putea ajuta.

    Ieri am avut o discutie cu el.Fara reprosuri sau altele.L-am rugat sa mergem la un psihoterapeut.Nu stiu insa cand se va realiza aceasta deoarece nu dispunem de banii necesari.
    El neaga existenta problemelor.
  •  
    • 3383 mesaje
    31 Ian 2010, 12:17
    0 0
    Din pacate, negarea problemelor este cea mai mare problema in cazul lui. Se pare ca ar face orice, numai sa nu stea cu tine si copilul.
    Cu discutii cred ca doar il enervezi si nu reusesti sa afli mare lucru.
    Un psihoterapeut v-ar ajuta, dar doar daca si-ar dori si el sa se lase ajutat.
    La servici e ok sau are probleme? Are alte motive care l-ar face sa fie asa?
  •  
    • 138 mesaje
    31 Ian 2010, 12:18
    0 0
    Evysor, adica a reactionat asa cum reactioneaza majoritatea barbatilor in cazul unor sarcini neplanificate.
    Sarcina a fost un mic "accident".Eu am privit-o ca pe ceva ce-mi va schimba viata si ma va implini iar el a fost total surprins.
    A acceptat sarcina dupa cam o saptamana de la aflarea vestii iar ulterior a asteptat cu nerabdare momentul nasterii.Ma mangaia pe burta, vorbea cu "feti", ii spunea ca o asteapta.
    Cand am venit de la spital, am gasit casa plina de baloane.
    Isi iubeste foarte mult copilul.
    Eu faceam referire insa la modul cum a primit vestea.
  •  
    • 3383 mesaje
    31 Ian 2010, 12:20
    0 0
    Isi iubeste foarte mult copilul, dar se ocupa de copil? Cam cat din timpul lui il acorda copilului?
  •  
    • 2342 mesaje
    31 Ian 2010, 12:29
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 138 mesaje
    31 Ian 2010, 12:41
    0 0
    Se ocupa de copil.Se joaca cu ea, o plimba.
    Problema e fix statul in casa, atunci ar face orice sa ma evite.PE MINE.

    De ce spun ca are un blocaj: refuza sa-si dea licenta.Anul asta ultimul an in care mai poate s-o dea.N-o da de frica.N-a dat-o niciodata, in 4 ani de zile.Nu s-a dus sa vorbeasca nici macar cu proful coordonator.
    Cand deschid subiectul, adica foarte rar deoarece nu imi place sa-l presez, devine nervos si incearca sa ma "expedieze" cumva.
    Cand il presez cu niste lucruri care mi se par imperios necesare a fi discutate, ma jigneste din dorinta de a ma indeparta.
    Asta e modul lui de a face fata.Ataca.

    Credeti-ma ca am trecut prin toate etapele, de la revolta, certuri, incercari de a divorta pana la mila.
    Acum simt mila pentru el.
    Nevoia mea de afectiune nu il vizeaza pe el, "X-ulescu" ci pe el "sotul meu".
    Am inteles ca pentru a primi acasta afectiune trebui mai intai sa-l ajut sa depaseasca acest baraj.DIncolo de suferinta mea, aceea de a iubi fara sa mi se raspunda, ma lovesc de faptul ca nu stiu cauza.
    Nu stiu de ce se comporta asa.
    Nu mai vreau sa ma mint ca e bine, ca va trece.
    Nu mai vreau nici sa fiu mintita ca totul in regula.
    Nu pot accepta negarea lui.
  •  
    • 2791 mesaje
    31 Ian 2010, 12:46
    0 0
    dialog, dialog, dialog!!!
    totul trebuie discutat, spune-i ce ai pe suflet si cum vede el "problema" asta.
    in weekend computerul sa fie inchis si sa faceti activitati impreuna.
    cred ca e o perioada de "criza" din viata ta dar trece, se mai intampla!
    fii optimista, vesela, dragastoasa.
    daca el e mai rece poti sa-i indrepti tu atentia cu dragalasenia ta.
    trece!
  •  
    • 138 mesaje
    31 Ian 2010, 12:48
    0 0
    Evy, nu avortezi un copil doar pentru ca tatal nu-l doreste.In primul rand e organismul meu.Eu sunt stapana pe organismul meu si am dreptul sa ma decid ce voi face cu el.
    Accidentul a insemnat "coitus intreruptus".I-am explicat de multe ori ca acesta poate duce la accidente dar probabil ca s-a asumat riscul.Sau poate s-a gandit ca lasa ca "se scobeste ea".
    Atunci cand i-am vazut reactia i-a spus ca nu ma supar daca divortam.Indiferent de decizia lui, eu urma sa am copilul.
    Nu simt ca i-a impus ceva.
    Varianta a doua era sa imi bat joc de mine.Pentru ce?
    Daca nu ma pretuiesc pe mine, cum as putea sa pretuiesc vreodata ceva?Cum as putea cere de la cei din jur sa ma pretuiasca?
  •  
    • 2791 mesaje
    31 Ian 2010, 12:50
    0 0
    nu trebuie sa dai nici un fel de explicatie pe marginea acestui subiect, nu are rost.
  •  
    • 103 mesaje
    31 Ian 2010, 12:54
    0 0
    Mergeţi la terapie de cuplu. Am citit şi mi s-a părut că puţin de contrazici. Ceea ce-i reproşezi tu este destul de slab conturat. Ba spui că nu se implică în creşterea copilului, ba spui că de fapt o duce pe-afară şi o plimbă.
    Tu singură ai recunoscut că n-ai avut parte de afecţiune în copilărie. Este posibil să vrei să compensezi acum şi să ceri mai mult decât e normal să primeşti. Poate că tu eşti exagerat de sensibilă şi consideri o dramă faptul că el nu-ţi acordă atenţie şi preferă alte activităţi.
    ÃŽn privinţa treburilor prin casă, clar, e problemă de educaţie şi de caracter (pare genul de om leneş şi delăsător). Spune-i că te deranjează că petrece prea mult timp jucându-se la calculator şi că trebuie să fie de acord să reducă timpul petrecut cu filme şi alte prostii.
    partea cea mai gravă mi se pare a fi aceea că tu nu-l mai iubeşti şi în condiţiile astea nici nu mai poţi trece peste defectele lui. Trebuie să înţelegi şi tu că nimeni nu-i perfect şi are şi el dreptul la defecte, aşa cum şi tu le ai pe ale tale.
    ÃŽn privinţa treburilor gospodăreşti cred că ar trebui să nu mai faci nimic pentru el. Forţează-l să pună mâna la treabă şi trasează-i sarcini clare (ex. numai el să ducă gunoiul, să facă piaţa să spele cada, să spele pe jos etc.) Astea să ştie că sunt în sarcina lui şi tu nu le faci orice-ar fi.
  •  
    • 138 mesaje
    31 Ian 2010, 12:55
    0 0
    Medion, am si eu limitele mele.
    De cata dragalasenie crezi ca pot dispune in conditiile date?
    Multumesc de sprijin! Ma simt putin mai usoara.

    A venit acasa.
    Revin mai incolo.
  •  
    • 103 mesaje
    31 Ian 2010, 12:57
    0 0
    Ce-ar fi să-i arăţi ce-ai scris aici? De ce nu începi aşa? Poate o să-l trezească la realitate ca un duş rece!
  •  
    • 138 mesaje
    31 Ian 2010, 13:08
    0 0
    Girl, nu-i pot arata ca am mai postat o problema, de pe acest nick si n-as vrea sa ..

    Daca stiti vreun psiholog care se ocupa de asa ceva, din Bucuresti si rezonabil ca pret, va rog sa-mi lasati o adresa.

    Girl, referitor la ce ai scris, ai mare dreptate.Si eu am problemele mele.In parte le cunosc, in parte nu.
    La fiecare dialog pe care il am cu el, reuseste sa ma convinga.El e foarte rational, eu reactionez mai mult sub impulsul afectivitatii.
    Nu prea ma ajuta sa stiu ca e logic un lucru..
    Fir-ar mama ei de viata!
  •  
    • 1899 mesaje
    31 Ian 2010, 13:08
    0 0
    Nu È™tiu dacă e o idee bună să-i arate că a scris aici despre el... poate s-ar simÈ›i trădat că ea discută cu niÈ™te străini probleme din casă.
    Green încearcă se se exteriorizeze, să discute despre asta, pe când el se interiorizează, È™i crede că se va rezolva de la sine È™i se retrage în carapacea lui, cu jocurile È™i filmele lui, unde nimic nu îl mai afectează.

    Green, dar dacă v-aÈ›i face un program de uitat la filme împreună, după ce adoarme fetiÈ›a sau în week-enduri?
    Și soÈ›ul meu este un maniac al jocurilor pe calculator, È™i de aceea am găsit soluÈ›ia cu filmele: ne uitam împreună la filme clasice, comedii uÈ™oare sau filme de dragoste, o dată alege el filmul, o dată aleg eu, ca să fie echitabil pentru amândoi...
  •  
    • 3383 mesaje
    31 Ian 2010, 13:09
    0 0
    Sa-i arate ce a scris aici? Pare a fi genul de om care s-ar enerva si ar iesi scandal daca ar vedea asta!
    Cu dialogul nu prea merge, cu dragalaseniile.. mai incearca! POate nuai chef sa fii dragastoasa si f intelegatoare cu el, dar daca tu crezi ca merita sa incerci, fa-o! Cu timpul, poate si el isi deschide sufletul in fata ta si iti spune ce simtesi ce si-ar dori!