simt, inca o data, ca nu mai pot
-
0 0La mine niciodata fericirea nu a durat mult.Nu am dat la nimeni in cap,nu am fost vreo p.arasuta,n-am umblat dupa bani si ,totusi, nu am noroc.
Inca de mica am fost terorizata de o creatura pe care ar trebui s-o numesc ''tata''.Erau mereu scandaluri,betii,batai.Mama a divortat,dar nu a avut curaj sa faca si partajul.
Am plecat in alt oras sa ne terminam scolile,apoi eu si sotul meu ne-am intors acasa.Tata spunea sa venim sa stam cu ei ca e apartamentul mare si ,oricum,e casa noastra.Intre timp am nascut,iubirea noastra are 8 luni.Dar nu ne mai vrea tata.
Ne spune ca-l deranjeaza copilul ca plange noaptea,ca noi fumam,ca mancam tarziu si nu poate sa doarma,ca-i facem lapte praf la baiat si-l trezeste lumina,ca plateste prea mult la gaze si la curent.
Ne-a spus sa plecam.Pe gerurile astea,cand nici cainele nu ti-l dai afara.Singura solutie este sa mergem la tara,la bunicii sotului,dar ma gandesc cu groaza ca nu prea sunt conditii sa-mi cresc copilul acolo.
Simt ca o parte din mine a murit.Sunt asa dezamagita,nu pot sa cred ca propriul tata m-arunca in strada.
V-am scris voua ca sa ma descarc.Daca puteti sa ma incurajati,sa-mi dati un sfat...va multumesc. -
e groaznic!
nu ai povestit daca mama ta sta cu tatal in aceeasi casa (te intreb pentru ca ai zis ca nu au facut partajul)
in caz ca mama ta nu mai sta cu tata, nu e vreo posibilitate sa va mutati temporar la ea?
imi imaginez ce oribil e.....din pacate, nici cu un sfat nu pot sa te ajut, pentru ca nu stiu ce sa zic!
Nu imi dau seama din postul tau, dar presupun ca tu stai cu bebe mic, si sotul tau munceste.In conditiile astea e mai greu sa stai si cu chirie sa intretii 3 suflete. Dar daca v`ati muta undeva in chirie tu, sotul, bebe si sa o iei pe mama ta sa aiba grija de bebe....pentru ca tu sa ai timp sa iti iei un servici( daca te`ai refacut dupa nastere)?
Pana una alta tatal tau s`a purtat incredibil, dar nu e o solutie sa pleci acum pe gerurile astea sa te muti la tara, unde banuiesc ca nu sunt conditii......stiu ca iti e greu, dar , incearca sa ajungi la o intelegere cu el sa locuiti acolo pana gasesti o solutie ceva
Si inca ceva, casa in care stati acum cu tatal tau e casa in care ai copilarit si te`au crescut parintii tai? Daca da, e incredibil!
Iti urez toate cele bune!
Mama ta ce parere are? -
Sa ne mutam cu chirie este imposibil acum.Sotul meu este in somaj si deocamdata nu i-au venit banii,iar eu nu iau decat 200 lei alocatia baiatului.Nu am beneficiat de indemnizatie pentru ca sunt la master si mi-au spus ca daca eram la facultate era altceva.Eu am si lucrat,dar nu am avut contract de munca,desi eu credeam ca am.Vedeti,numai rau mi-a mers.Plus,ca banii pe care-i castigam amandoi,i-am investit in apartament,l-am modernizat,cat de cat.Cat aveam bani,era bine,cum l-a dat pe el in somaj,nu ne mai vor.
In legatura cu mama,nici nu se pune problema sa continue cu partajul.Se complace in situatie.
Va multumesc mult pentru incurajari. -
Ei au divortat prin '97,dar s-au impacat.Si,da,este casa in care am crescut si in care am investit niste bani.Sunt si unicul lor copil.Mama inca lucreaza si nu ar putea sa stea cu copilul.Eu imi doresc sa ma angajez si sa las copilul cu sotul,dar nu sta.Plange mereu dupa mine,nu pot sa plec nicaieri.Putem sa fiu profesor la o universitate particulara,unde se castiga si foarte bine,dar nu am avut cum.Soarta!
-
Mdea..mie mi se pare ca si voi va complaceti...Sotul tau ar putea sa-si gaseasca un job sau sa lucreze la negru pe langa ajutorul de somaj.Cred ca e groaznic sa depinzi de altii.
Stiu ce inseamna sa ai un asemenea tata,al meu e poate mai rau dar eu am facut tot posibilul sa ma indepartez.Asta ar tb sa faceti si voi. -
lv, imi pare f rau pt situatia ta, insa incearca sa nu disperi! Cu rabdare si vointa, totul are o rezolvare in viata!
Nu inteleg cum nu iei si ajutorul acela pt cresterea copilului... ma rog, nu prea stiu eu cum e legea, dar aiurea. Nu ai stiut dinainte de a naste ca nu vei beneficia de acel ajutor? Poate reueasi sa rezolvi cumva....
Mama ta ce zice despre aceasta situatie? Parintii sotului nu va pot ajuta macar pt o vreme, pana cand reusiti sa castigati mai multi bani?
Te imbratisez! -
lv, cred ca exagerezi putin referitor la copil. Cum adica nu sta cu tatal? L-ai invatat prost, dar orice invat, are si dezvat
Daca tu te-ai putea angaja, nu mai pierde aiurea timpul. Fa-o! Nu cred ca ai sta toata ziua la job ,in cele cateva ore lipsa de acasa, sotul tau se poate ocupa de copil... asta pe langa faptul ca si el ar trebui sa isi caute un job. Stiu cat de greu e sa gasesti un job in vremurile astea, dar merita sa incerci orice pt a putea supravietui si a nu risca sa stai in strada cu un copil mic.
Nu iti inteleg tatal, sa ma ierti, dar mi-e scarba de parintii care isi alunga asa copiii! -
lv, am inteles, esti intr-o situatie foarte nasoala, dar sincer aia cu copilul, ca plange daca nu sta cu tine mi se pare o simpla scuza sa nu iesi din situatia asta...
stiu ca sunt copii f atasati de una din pers din familie, dar cum spunea mariuca, invatul are si dezvat... o sa planga o zi, doua si pe urma o sa se invete si cu tatal...
asa ca mergi de cauta-ti de lucru la universitatea aia unde ziceai ca poti preda si intre timp incepe sa-ti inveti copilul fara tine...
iar pe tatal tau, amana-l, ca azi, ca maine
hai ca poti... bafta multa
-
Toata lumea spune ca l-am invatat prost,dar nu e asa.Eu trebuia sa-l plimb in brate,ca in carut nu vroia sa stea.Doarme cu noi in pat,patutul lui fiind bibelou.Face nazuri la mancare,doarme numai pe picioare.Si cat l-am alaptat,am zis sa stau acasa,s-a atasat de mine.Cine stia ca o sa se intample asa.Pana acum toate erau bune.Si am mai auzit de copii ca al meu.Unii sunt mai rai.L-a sfatul altor prietene, l-am lasat sa planga,dar tot nu s-a dezvatat.Plange pana se inroseste,nu mai trage nici aer.Am vorbit si cu doctorii.Sunt unele metode prin care poti sa-l dezveti.La mine n-au mers.Nu doarme nici noaptea.Stiam ca sunt niste picaturi pentru liniste,dar medicul mi-a spus ca-i afecteaza creierul.Concluzia a fost ca am un copil mai rau si sa am rabdare,ca se va linistii el.
-
Si ,credeti-ma,ca niciodata nu am fugit de munca.Am inceput din anul 2 de facultate,cu program part time si am ajuns in anul 4,in conditiile in care mi-am dat si licenta la program de 8 ore.Iar cat timp am fost gravida,am lucrat pana vineri,iar sambata am nascut.Si abia mai puteam sa merg,pentru ca aveam picioarele foarte umflate.Eu eram o fire activa,imi placea sa ies,sa fac.Acum nici nu mai ies din casa,dacat la magazinul din colt si atunci alerg,ca plance copilul.Am devenit si depresiva.E tare aiurea.
-
off... lv, nu sunt mama, nu am prea multa experienta cu copii, insa refuz sa cred ca al tau copil este mai iesit din comun!
Plange daca nu e langa tine, dar tatal lui trebuie sa ii distraga atentia cumva, sa il invete cu el.
Am crescut un copil pe care mama lui venea sa il vada 1-2 ore/zi.. si stiu cum e sa ii distragi atentia unui copil sau cum sa il opresti din plans! Chiar trebuie incercat!
Cand se loveste si plange, cum procedezi?
L-ai invatat f prost! Cum sa doarma cu voi in pat? As accepta asta doar ca exceptie, nu ca obisnuinta!
-
lv, ai gresit f mult! Sotul tau ce responsabilitate are? El cum se ocupa de copil??? O sa ajungi mai tarziu sa ii reprosezi ca te-ai imbolnavit din cauza copilului.

Copilul tau de ce plange MEREU? Medicul ce zice referitor la asta?
Am dat-o in altele, dar solutia de moment ar fi sa lucrezi la acea universitate, insa tu refuzi dintr-un motiv pe care mi-e greu sa-l accept!