Sunt eu nebuna???
-
0 0Am ajuns in punctul in care ma intreb daca sunt intreaga la minte sau nu
Va rog, ajutati-ma si pe mine sa inteleg care este de fapt adevarul si cum ar trebui sa procedez. Ma tot contrazic cu iubitul meu pe aceasta tema si niciodata nu ajungem la un punct comun. Dar sa va spun care este toata povestea de fapt..
Cred ca perioada de cumpana am avut-o in timpul liceului. Eram cu un tip de vreo 2 ani si atunci sustineam ca il iubesc la nebunie.Si el m-a iubit f mult, nu pot nega asta si m-a cautat chiar si dupa mult timp dupa ce am rupt-o cu el. Problema lui era ca facea tot felul de prostii iar eu i le suportam, de frica sa nu se desparta de mine ( da, stiu eram tare proasta.
).Acum nu va imaginati cine stie ce mare pb aveam cu ala, cel mai grav a fost ca m-a inselat de vreo 3-4 ori si eu am tacut chitic, plus alte pb marunte pe care acum nu le-as mai trece cu vederea..
Ei bine, dupa aceasta perioada de mandrie 0 , m-am desteptat si eu si puneam piciorul in prag de cate ori nu imi convenea ceva..
Acum cu actualul...reversul medaliei
Adica eu sunt excesiv de orgolioasa si imi sare tandara la orice mica pb care nu imi convine, iar el imi reproseaza ca sunt obsedata si ca nu ar trebui sa reactionez asa, ci sa mai las si de la mine..Pb e ca nu pot sa las, e ceva involuntar cand ma apuca piticii, iar el o tine intr-una cum ca ar trebui sa consult un psiholog pt ca am ramas cu traume din acea perioada in care eram bataia de joc a tipului respectiv. Stiu ca este un barbat minunat si ca nu ar fi in stare sa imi faca vreun rau, sa ma deceptioneze, dar pur si simplu eu tot gasesc cate ceva de care sa ma leg. Imi tot spune ca gandesc prea mult si ca citesc printre randuri ceea ce vreau eu sa inteleg, ca el de fapt nu intentioneaza sa ma faca sa ma simt mai prejos...
Scuze ca am scris asa mult dar chiar nu stiu ce sa mai zic si ce sa mai fac.Astept sfaturile voastre si va multumesc anticipat!
Pupici -
De obicei atat noi,fetele cat si baietii dupa o relatie in care au avut o experienta neplacuta si au iubit pers respectiva,ne e greu sa fim si asa in celelalte relatii pt ca avem tendinta de a nu mai avea incredere si de asta poate exista indoiala.Poate ca tie ti-e frica sa nu se ajunga cum erai cu celalalt baiat..cu inselatu si de asta esti asa.Incearca sa nu mai fii asa...sa nu se sature si el chiar daca te iub.Incearca sa te abtii..nu stiu.Te pup si bafta
-
Blackie, s-ar putea sa ai si tu problemele tale, insa tot asa s-ar putea sa le aiba si el pe ale lui.
Modul cum procedeaza el seamana cu al soacra-mii: cand cineva nu ii face pe plac, ea incepe un fel de "balet" mimic si verbal, din care reiese ca interlocutorul respectiv are probleme psihice. Adica: "Cum? nu esti de acord cu mine??? ma contrazici??? inseamna ca esti nebun!!! ai "probleme cu capul"!!!! ia un distonocalm si du-te repejor la psihiatrie, ca ceva nu-i in regula cu tine!!!".
Eu i-am invatat "stilul" si o ignor. Pur si simplu, mi-am dat seama ca recurge la stratagema asta (nici nu ma intereseaza daca o face constient sau inconstient) ori de cate ori simte ca argumentele ei nu conving.
Am observat insa ca nu isi permite sa "se dea lebada" cu oricine. Daca e vorba de un om cu personalitate puternica, tace si inghite. -
Exact Donna !Si mie mi s-a spus pana acum de multe ori ca sunt nebuna , paranoica , si in discutii serioase , nu numai in glume .....
La inceput ma stresam , apoi am inceput sa imi sustin parerile si mai mult , si pana la urma s-a dovedit ca aveam mereu dreptate .
Astfel incat chiar persoana care ma numea asa a ajuns sa imi dea dreptate si sa imi ceara sfaturi

Si asta mi se pare ca e doar o confruntare intre doua personalitati , dintre care una vrea sa se impuna , si de obicei nu are cu ce.... -
Blackeritza, stai calma, ca daca esti tu nebuna, inseamna ca juma' de planeta e nebuna
Toate avem aceasta "problema" a nebuniei 
Si nu prea cred ca o sa te schimbi, incearca sa nu exteriorizezi prea mult lucrul asta si sa "lucrezi" cu tine putin daca esti sigura de iubirea lui.
Si eu am luat teapa vietii mele la 18 ani si m-am schimbat radical dupa aia. Dar nu cred ca aceste schimbari au aparut numai ca am luat teapa de rigoare, ci si pentru ca m-am maturizat. Mi-e si rusine cu mine insami cat de pr@asta si credula eram atunci.
Asa o fi si la tine.
Daca nu ar fi aceste mici discutii cu partenerul, unde ar mai fi sarea si piperul?
-
Draga mea,
Eu am un prieten de 10 ani,si de 2 ani stam impreuna,si doar in acesti 2 ani mi-am dat mai tare seama ca daca vrei sa mearga o relatie tre sa lasam mult unul dupa celalat chestii cu gospodaria,televizor,etc.
Eu cred ca tre sa lasi si tu de la tine si el de la el ca sa mearga relatia voastra nu numai el sau numai tu,dar depinde ce lasi,eu o data l-as fi iertat daca m-ar fi inselat,dar a doua oara nu l-as fi iertat si as fi cautat un barbat care m-ar fi pretuit cu adevarat.
Poate prietenul tau este chiar un tip care merita dragostea ta si care merita sa lasi in spate tot trecutul toata neancrederea care de fapt se leaga doar de tipul acela ce te-a inselat de 4 ori si doar de el, nu si de actualul.
Asa vad eu treaba,iti doresc bafta si cred ca vei reusi
cori31 -
Draga mea gia,iti spun din proprie experienta si din propriu orgoliu si nemultumire, ca viata e facuta numai din compromisuri........la dracu'cu mama ei de viata! dar asta e,tre'sa ne adaptam , altfel sintem izolati,de semenii nostri, si traim totusi printre oameni.E o vorba: sinceritatea e a tuturor, diplomatia numai a unora. Eh, si tre's.alegi.....Gata, prea am fost serioasa,mi se trage de la sefu'(sa nu intelegeti gresit chestia cu trasu'),dar n.ajung bine in birou ca trrrrr tel.,,vino la mine"- nu.i nimic ajuta la silueta
-
Mercic mult fetelor pt mesaje, sunteti niste dragute!
Vad ca nu sunt singura care are pb din cauza orgoliului...Nu e vorba ca imi aduc aminte de fostul atunci cand ma cert din cauza asta cu actualul..si el imi spune acelasi lucru, ca e cazul sa uit si sa nu-l bag in aceeasi oala pt ca nu e cazul. De uitat am uitat, dar nu pot trece cu vederea asa orice..
Ideea e ca noi suntem intr-o situatie mai ciudata..El nu e in Romania, eu trebuie sa ajung la el si de vreo 5-6 luni nu ne-am mai vazut...cu toate astea ne certam intr-o veselie..ufff o fi si stresul asta, distanta, eu cu pb mele ca voi lasa totul in urma...si tot asa..
Mda, nu ma simt prea bine acum, scuze..
Va povestesc alta data...
Va multumesc pt raspunsuri!
Pupici