Dupa cat timp?
-
0 0Dupa cat timp e firec sa se mute impreuna 2 parteneri aflati intr-o relatie?
-
Cand se simte ca e momentul ,din partea amandorura.
Poate ca sunt persoane care se muta la o zi de cand s-au cunoscut sau altele - o data ce se casatoresc .
Important e sa simti ca faci ceea ce trebuie.Pentru ca implica responsabilitati,compromisuri,invatarea de noi tabieturi si acceptarea tabieturilor celuilalt. -
Mentionez ca eu am 28, el 27. Suntem impreuna de 1 an si ceva, in care cu bune cu rele ne-am inteles bine...ne-a fost bine. El zice insa ca nu e pregatit. Eu am casa mea, deci suntem, financiat, totalmente independenti, imi diresc sa fac acest pas, Totusi e 1 an, ne iubim. Vrea sa stiu daca merge si in acest context, locuind impreuna, vreau sa vad ca vrea mai mult. In caz contrar, eu ma pot intoarce la mine, cum spuneam am casa mea, dar cu convingerea, si linistea ca am incercat. Asa, stau si visez cai verzi pe pereti. Pur si simplu la varsta mea, dupa 1 an de relatie in care am fost ok, vreau sa fac acest pas sa vad daca ne intelegem locuind impreuna, sa am o perspectiva, voi putea sta langa acest om sau nu. Nu gasesc ca e prea repede, gasesc ca e rezonabil. El insa nu e pregatit. Ce sa fac? Probabil nu va fi curand, asa cum il stiu pregatit. Cat sa mai astept? Stiu ca am nevoie pe cineva langa mine, imi doresc sa gasesc pe cineva acasa cand ma intorc de la birou...insa el nu si nu. De ce? Ne e bine,. Fiecare are casa lui, deci daca nu ar merge asta e..acceptam realitatea si ne vedem fiecare de viata lui. Dar am totusi 28 de ani. As vrea sa stiu where I stand..
-
Merci ca esti cu mine
Uite spune ca ii e teama ca suntem de prea putin timp impreuna incat sa ne acceptam tabieturile, ca e prea putin consolidata relatia. Imi mai spune ca el, fiin nascut si facand facultatea in acelasi oras, stand cu parintii pana de curand cand s-a muatt singur( e 1 an de atunci) nu s-a putu bucura de independenta pe care eu am avut-o de cand am plecat din orasul natal la facultate. Si vrea sa profite de asta, la modul inocent, zice el, sa poata da liber un joc pe calc etc. Eu sunt super lejera, citesc mult, am un job care ma solicita..nu m-ar deranja " libertatile: astea ale ui, atata timp cat sunt decente. Insa el nu ...spune ca inca nu. Dar pana cand? Am 28 de ani, am o cariera, ne iubim, suntem bine impreuna, independenti financiar, de ce sa nu incercam? Pana cand sa continuam asa? Si de ce? De ce sa nu incercam sa vedem daca merge? Iar daca e sa nu mearga, macar sa stim sa ne orientam intr-o alta directie? Efevtiv atat de mult m-am framantat...incat nu stiu in ce sens sa o mai apuc. -
Valyca da, ai dreptate. Dorinda este probabil din partea amandurora, dar la momente diferite, dzeu stie..el face lucrurile extrem de incet.. EXTREM. Nu ma grabesc, nu vreau sa presez, insa simt ca vreau pe cineva la nivelul acesta de apropiere. Si il vream pe el..insa el nu e pregatit...vrea inca putina independenta. Eu simt ca m-am realizat pe toate planutile mai putin cel personal. Vreau doar sa incercam acest lucru, mutatul impreuna. Suntem maturi amnadoi, ne iubim, suntem independenti financiar. Vreau sa stiu daca merge. daca are sens sa investesc in continuare timp, sentimente, energie in aceasta relatie. Iat 1 an, la varsta si experienta noastra, mis e pare perfect rezonabil pt a face acest pas. Sunt dezorientata. Cat sa mai astept? Mai stau sau ma reorientez? mi se pare atat de natural si firesc sa facem pasul acesta..
-
Eu am observat o chestie.Atunci cand barbatii au in jurul lor prieteni ,colegi casatoriti parca sunt mai dornici pentru mutatul impreuna(sau casatorie).
Al tau vrea sa mai copilareasca.
Poate ca ii este teama de obligatiile care survin o data cu mutatul.Poate crede ca maine -poimaine ii propui sa va casatoriti.
Ia-l usor de mana si discutati si risipeste-i fiecare temere. -
Chestiunea e ca tori cei apropiati lui fie sunt deja casatoriti, fie urmeaza, fie locuiesc cu iubitele. El nu si nu. Am discutat fara rezultat de nenumarate ori. Raspunsul constant e...inca nu. Nu sunt pregatit. Eu sunt,, imi doresc asta din tot sufletul, simt ca vreau sa fac acest pas. Nu vad nici un impediment. Sunt o persoana extrem de lejera in ceea ce priveste activitatile lui atata timp cat sunt decente. Cand el se joaca pe calc eu citesc, am prietenele mele, deci nu ii ingradesc iesirile cu baietii, ii permit orice atat cat e decent. Sunt frumoasa( faceti abstractie de modestie
), sunt si altii care m-ar vrea- nu asta e problema, sunt o tipa isteata, am un job respectabil si o cariera, nu depind de nimeni financiar, am o multime de prieteni, deci nu sunt in capul lui non stop, nu il sufoc...nu mai pricep nimic. -
Pai probabil ca daca nu se misca nimic ma reorientez la un moment dat. Pai nici asa cu mutat, nici in pace nu ma lasa. Tot vream sa plec din tara 1 sapt la o prietena..nuuuuu, doamne feri, cum sa plec asa intre gagici. Si nenumarate exemple asemanatoare. Eu ca sfecla pun botu' Da cand vin cu amendamentu, cetateanul nu si nu. Pai ce treaba-i asta????????
-
buna!
din punctul meu de vedere momentul in care cei doi ar trebui sa se mute impreuna , ar fi acela incare in primul rand ambii sunt de acord cu aceasta decizie . e foarte important ce fel de relatie este ntre cei doi , este una deschisa , sa ceva care se va " concretiza " intr o familie ? mie cel putin mi se pare normal ca in momentul in care esti cu cineva sa vrei sa petreci mooolt timp cu acel cineva , dar nu in detrimentul de a l "sufoca " ....daca totul merde bine si nu sunt impediminte de genul celor financiare sau mai stiu eu ce ..mi se pare o ta\mpenie ca partenerul sa se simta constrans sau aiurea incapand sa locuiasca cu cineva , gen pierdut burlacie ! daca totul merge bine mi se pare normal sa te muti cu acel cinevaa , daca clalalt nu vra nici macar sa n cerce, probabil inital as incerca sa l inteleg ..dar nu cred ca as reusi , si s-ar cam termina.poate sunt eu un pic egoista