Ce ziceti???
-
0 0Nici nu stiu cum sa incep.Scriu cu siguranta sa ma descarc dar sa si aud parerea voastra.
Care este pb mea? Ma streseaza mama...Este excesiv de grijulie cu mine, foarte tematoare si foarte negativista in ceea ce ma priveste si nu numai. O vad cum regreta ca altii au si noi nu..ca altii fac si noi nu...Nu stiu ce Dzeu are...Nu a avut job decat putini ani, in tinerete datorita unei boli...In fine, sta acasa de cand eram micuta...Activitate nu prea are in afara celor casnice. Nu ii place sa-si viziteze rudele iar prietene nu are. Toate ofurile mi le spune mie.
Nu ii place deloc ca tb sa vb despre ea aici...Pare ca o barfesc...Am stat mult in cumpana pana sa deschid subiectul.
Nu a avut o viata deloc usoara cu tata care a fost exact precum capcaunul din povesti(rau, aspru, certaret, pisalog, violent).I-am facut fata destul de greu...
Ma bate gandul sa ma mut cu prietenul meu...Sa- mi vad de viata dar mi-e mila de ea ca va ramane cuc...tata de obicei se aduna de pe drumuri seara tarziu....Dar chiar nu ii mai suport toate atentionarile, parerile..Am inceput sa urlu la ea numai daca a deschis gura...Simt ca-mi bubuie creierii si ma adun cu greu dupa aceea...Am o varsta , clar..33 de ani. Nu m-am maritat ptr ca am tot visat la printul cu cal alb...Basme! M-am trezit la realitate. Nu exista! Toti avem calitati si defecte....
Barbatul cu care sunt acum este cat de cat ok, nu are casa lui..suntem impreuna doar de 3-4 luni....ma rog..trecem peste...ne-am aduna salariile si poate ar iesi ceva. Sunt confuza si trista. M-am impacat atat de bine cu mama si ma impac inca , ii pot cere sfaturile, este alaturi de mine oricand oriunde dar posesivitatea, grija excesiva, pare suparata pe viata... Ce este de facut? Nu era asa mama..ceva a schimbat-o...poate si faptul ca m-am imbolnavit eu de hepatita...acum 2 ani si a fost in priza pe langa mine (sa am mancare de regim, sa nu ma obosesc..etc.)..Nu poate pricepe ca imi pot avea si singura grija de mine... Ati trecut prin asa ceva?Oameni buni, ce sa fac??? O vreau pe mama mea cea de dinainte...Mi-e mila de ea..Nu ma mai recunosc pe mine cand deschide ea gura...
...Nu vreau sa ma mut cu cineva doar ca sa nu o mai am pe ea in preajma...
-
Draga mea,te inteleg perfect pentru ca si eu am fost in aceeasi situatie si probabil majoritatea evelor,....dar abia acum ,cand la randul meu sunt mama ,am putut sa o inteleg......din pacate prea tarziu,,pentru ca mama mea nu mai este........Toate mamele sunt posesive,asta e in natura firii lor....Ele vad mereu in noi copilul care am fost si de care a avut grija zi si noapte...le e foarte greu sa accepte ca noi ne-am maturizat si ca putem lua decizii singure.....Mamele se agata de copii lor cu atat mai mult cu cat sotii lor sunt niste dobitoci,iar viata pe care o duc e foarte grea....nu o cunosc pe mama ta,dar pot sa-ti spun sigur ca cea mai mare temere a ei e sa nu te piarda....Si totusi ai si tu dreptul la viata,la intimitate.Ai dreptul sa iei singura deciziile care crezi tu de cuviinta...Ai dreptul sa nu-ti mai controleze nimeni viata....Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da e sa te
-
zoom, iti multumesc ptr sfaturi..Ai perfecta dreptate, sunt constienta de asta. Este mai greu de pus in aplicare. Mi-e atat de mila de ea. Uffff...mintea mea imi spune..<
> iar gura si nervii surescitati mi-o iau inainte urland cat ma tin puterile...Dupa, sunt epuizata, mi-e si rau uneori...Iar pe mama o vad cum se intristeaza si imi spune atat... si tace...
-
esti cam nervoasa. ai probleme la job, cu prietenii, cu iubitul? ai totusi o varsta la care nu e normal sa vorbesti asa cu parintele tau. poate ca poti discuta totul cu ea, poate va puteti spune confidente, dar consider normala putina decenta din partea ta. banuiesc ca mama ta are aceasta atitudine fata de tine din dorinta de a-ti face rau.
-
magda, mie situatia mamei tale imi pare mai complexa decat faptul ca "orice mama isi face griji pentru copilul ei". asa e, mamele isi fac griji pentru copiii lor, e inerent, dar, in acelasi timp, mamele mai au si un partener, niste prietene, niste colegi de serviciu cu care sa-si discute problemele. mama ta nu are nimic din toate astea si te foloseste pe tine ca surogat pentru toate. eu zic sa te muti , oricat ti-ar fi de greu, altfel o sa continui sa joci toate aceste roluri pentru mama ta si, in timp ce ea o sa se mentina pe o anumita linie de plutire, de viata ta o sa se aleaga praful.
-
pai eu consider ca si magda este vinovata si da dovada de imaturitate. plus ca ea i-a permis mamei ei aceste lucruri. mama ei ar trebui sa aibe si alte indeletniciri, alte prietene. sunt de acord cu acest lucru. cu ce nu sunt de acord este: la 33 ani ar trebui sa fii o femeie matura, nu fetita mamei, careia i se spune ce sa faca, cu cine sa umble, cu ce sa se imbrace. cu asta nu sunt de acord.
-
magda, eu cred ca o sa-ti fie foarte greu si dupa ce o sa te muti, cand mama ta o sa se vada singura in casa, banuiesc ca o sa o apuce diverse boli, o sa te sune la miezul noptii ca face cu inima, din astea... asta pentru ca, asa cum zici, ea nu mai are pe nimeni in viata ei, tu indeplinesti si rolul sotului si pe cel al prietenilor etc. cand o sa pleci, o sa i se prabuseasca lumea. totul este sa fii tare. si talida, nu e asa usor cu zici tu, e mama care a crescut-o, care i-a fost alaturi, tin una la alta, nu poti sa zici dintr-o data"pa si la revedere, mi-a parut bine." trebuie procedat cu tact.
-
Ai mai putea face ceva....Sa te mariti rapid,sa faci un copil,ca de,ceasul biologic ticaie....o antrenezi si pe mama ta in cresterea lui....In felul asta te implinesti si tu ca femeie,iar mamei tale ii dai sansa sa-si canalizeze atentia asupra aluia mic....in felul asta o faci si pe ea sa se simta utila si o sa aiba mai putin timp sa te streseze pe tine....
-
Magda, eu zic sa te muti.
Prin miscarea asta te lamuresti de doua chestii:
-afli daca te potrivesti cu iubitul tau, il cunosti mai bine si va apropiati mai mult unul de celalalt
-mama ta poate o sa inteleaga in sfarsit ca puiul isi ia zborul din cuib la un moment dat si asta nu poate sa inteleaga decat pusa in fata faptului implinit
Daca te muti cu iubitul tau nu insamna ca o abandonezi, o sa o vizitezi, o sa vada ca esti fericita si poate o sa te inteleaga in cele din urma.
Decizia asta ar trebui sa o iei impreuna cu iubitul tau, pt ca v-ati hotarat sa duceti relatia la urmatorul nivel, si nu pt ca vrei sa fugi de acasa... La varsta ta, mai ales, cred ca ai intrat intr-un cerc vicios pe care poate e timpul sa il rupi
Eu iti doresc succes -
Am folosit mult cuvantul "intelegere", despre asta cred ca e vorba, sa te inteleaga mama ta si tu sa o intelegi pe ea... Cred ca daca pana nu demult erati prietene si puteai sa te sfatuiesti cu ea despre orice, asta inseamna ca nu e o femeie imposibila, trebuie doar sa gasesti o cale sa comunici cu ea, fara nervi explodati si certuri