sfat

  •  
    • 4 mesaje
    29 Dec 2009, 00:50
    0 0
    Fetelor, nu stiu ce sa mai fac. Prietenul meu a murit acum 3 luni. Nu mai suport, nu vreau sa mai traiesc cu calmante. Nu pot deloc sa ma resemnez, nu dorm noptile, ma gandesc continuu la el. Cand mai atipesc il visez, imi vorbeste, ma chinuiesc si visele.Pe mama am chinuit-o destul cu starile mele si nu mai vreau sa vada ca ma simt rau. Prietena mea de toata viata nu are timp de mine, nu ma intelege si oricum e foarte schimbata. M-am izolat inca de mica intre 4 pereti deoarece am avut mai multe depresii de care am reusit sa trec cand a aparut el. Psihiatrul nu a facut decat sa-mi dea anti-depresive si sa spuna "da" la absolut ce-i spuneam eu. Am avut ganduri de sinucidere de foarte multe ori, insa sunt prea lasa pana si pentru asta. Cum sa mai continui cand eu ma gandesc doar la el, ma consoleaza doar gandul ca el e bine acum. Ce pot sa fac ? Vreau si nu vreau sa-mi revin. Pentru ca sa-mi revin ar insemna sa accept moartea lui si nu pot sa concep asta nici acum.
  •  
    • 6008 mesaje
    29 Dec 2009, 00:57
    0 0
    adina ,

    raspunsul ti l-ai dat singura , prin ultima fraza ..

    numai cand vei accepta ca el nu mai este, abia atunci vei putea trece mai departe
    este dureros , si o sa fie o perioada indelungata .. dar el , sunt sigura ca nu ar vrea sa te stie trista .. si in nici un caz nu te-ar vrea langa el .. nu acuma !
  •  
    • 681 mesaje
    29 Dec 2009, 01:26
    0 0
    Stii, Adina...sa nu crezi ca lumea de-aici e indiferenta la suferinta ta...Doar ca noi suntem invatate cu copilarii, nu cu situatii ca a ta...Pe mine personal ma depaseste...Nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau, in afara de alea seci pe care le stii pe de rost...

    Trebuie sa fii tare!

    Si pot sa-ti spun ca acum vreo 3 ani prietena mea cea mai buna si-a pierdut prietenul intr-un accident de masina...Acum e bine! Se gandeste la el, il iubeste, dar a trecut peste perioada critica...Greu...Dar acum e cu prietenul actual, in Italia, pt Revelion...
    Probabil ca acum vezi un viitor de genul asta imposibil...Dar acum tot ce poti face e sa suferi si sa-l plangi si sa accepti ca nu mai e...

    Iar mama ta sa stii ca va fi langa tine sa te sprijine si cand tu crezi ca eviti sa te descarci in fata ei...Cat vei avea suferinta in suflet ea va simti si va avea si ea,chiar daca o sa discutati sau nu...asa ca las-o sa-ti fie sprijin...
  •  
    • 884 mesaje
    29 Dec 2009, 01:36
    0 0
    Ba sa te descarci cind ai chef si unde vor muschii tai.
    Asta e viata, toti o apa si-un pamint - plecam pe rind.
    Ce sa-ti spun, incearca sa-ti ocupi timpul cu noi aci pe eva.ro, iesi cu prietenii, fa ceva care sa-ti distraga atentia si cauta un alt prieten.

    Si vorbeste mult despre ceea ce te framinta cu mama, prietenii sau cu noi(ajuta mult).
  •  
    • 108 mesaje
    29 Dec 2009, 01:47
    0 0
    E foarte trist ceea ce ne-ai povestit
    Incearca sa te mentalizezi, e normal sa simti mai acut lipsa lui acum de sarbatori. Plangi si descarca-te ori de cate ori simti nevoia si cum au zis si fetele, prietenii, mama ta persoanele apropiate te vor ajuta sa treci peste aceasta mare tristete care te incearca acum
  •  
    • 4 mesaje
    29 Dec 2009, 02:28
    0 0
    El tot in accident de masina a murit, eu eram in dreapta, el a murit, eu am avut cateva zgarieturi, insa nu o sa uit niciodata momentele alea.

    Mereu aud : " Asa a vrut Dumnezeu" , " Asa a fost destinul" , "Asa a fost sa fie " . "Ai avut zile" , etc.

    Mama are si ea destule probleme si a fost alaturi de mine, insa ajung sa o distrug si pe ea psihic si nu vreau asta.
    Multumesc, inseamna mult pentru mine sa vad ca unei persoane straine ii poate pasa de dificultatile mele...
  •  
    • 29 mesaje
    29 Dec 2009, 03:10
    0 0
    stiu k poti trece peste asta! nu te mai gandii k el a murit gandste k e acolo si te iubeste asa cum faci si tu. te va ajuta sa iesi din starea asta. sincer mi-au dat lacrimile cand am citit mesaju tau. e trist insa ai tot dreptul sa mergi mai departe.... si el si-ar dorii asta, mergi mai departe, ai curaj in tine !si mie mi-a murit prietena cea mai buna tot in accident cand nevasta Paunescu a intrat in ea cu masina. poate ai auzit la tv. toti avem situatii din astea in viata insa conteaza sa fii tare si sa arati k poti. te pup
  •  
    zuz
    • 231 mesaje
    29 Dec 2009, 09:40
    0 0
    Vorbele in asemenea situatii sunt de prisos. Si da, cum a zis Zest poti sa te descarci cand vrei si unde vrei, pt ca prin ce treci tu e chiar o tragedie. Timpul vindeca ranile, 3 luni nu e chiar atat de mult. Unii oameni se refac mai greu. Important e ca tu constientizezi ca trebuie sa mergi mai departe, ca trebuie sa traiesti in continuare. Din pacate disparitia oamneilor dragi lasa rani adanci in sufletul nostru, insa timpul vindeca si totul va fi o amintire suportabila.
    Da-i ragaz sufletului tau sa planga sa jeleasca, cand va de ajuns vei stii.
  •  
    • 1342 mesaje
    29 Dec 2009, 10:57
    0 0
    Te imbratisez!!!!!



    Nu stiu ce as putea spune..Gandeste-te ca el ti-a fost alaturi cat a fost in viata SIGUR iti va fi si acum .Nu ar vrea sa suferi atat si cu siguranta nu te-ar vrea langa el acum.Venirea sarbatorilor poate ti-au accentuat suferinta.Tot ce poti face acum e sa-ti consumi trairile,sa te descarci prin plans,prin vorbe,sa iti dai tie ragaz sa te vindeci.
  •  
    • 16187 mesaje
    29 Dec 2009, 11:36
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 636 mesaje
    29 Dec 2009, 12:12
    0 0
    Starile tale sunt normale, fac parte din drumul vindecarii, in loc de pastilele prescrise de psihiatru ai putea incerca niste sedinte de psihoterapie. Te vei descarca si te vei intelege.

    Daca simti nevoia sa plangi, fa-o! Daca iti vine sa urli de durere, fa-o! te ascultam si te imbratisam
  •  
    • 2791 mesaje
    29 Dec 2009, 12:40
    0 0
    gasetse-ti linistea la biserica, citeste rugaciuni, fac bine sufletului.
    asculta muzica relaxanta.
    nu sta izolata!
    va trece! fii realista si puternica!
  •  
    • 5457 mesaje
    29 Dec 2009, 13:00
    0 0
    Fuck, si eu credeam ca eu am probleme! Cred ca este greu, cumplit de greu si nu pot sa-ti spun ca “viata merge inainte”, desi ea merge inainte, sa stii...Pot doar sa te sfatuiesc sa plangi, sa jelesti, sa suferi, sa urli, sa spargi farfurii, daca asa simti...nu inseamna ca esti dezechilibrata psihic...inseamna doar ca traiesti o faza teribila din existenta ta. Nu cred ca ai ce cauta la un psihiatru, poate cel mult un psiholog bun, care nu numai sa te asculte, dar sa-ti si dea solutii...si sa accepti ca el nu mai exista fizic, mergand la mormantul lui, aprinzandu-i lumanari, vorbind despre el la trecut...Mai am o intrebare: tii legatura cu familia lui?
    Mai trebuie sa intelegi si ca faptul ca-l visezi nu e un lucru rau care sa te sperie, e o punte de legatura cu el si ar trebui sa fii bucuroasa ca exista sub forma asta in viata ta, macar...
  •  
    • 175 mesaje
    29 Dec 2009, 13:00
    0 0
    Draga mea ,Adina, viata e un sir de evenimente si trebuie sa intelegi ca nu te poti imbolnavi pentru un eveniment care a avut loc.Stiu e tragic sa pierzi un om drag si cu atat mai mult sa fii prezenta acolo.In cazul meu e si mai dureros cand iti opresti in multe randuri fiinta cea mai draga care e bolnava si incearca sa-si puna capat zilelor.Asa ca incearca sa te echilibrezi, pentru ca o inteleg pe undeva pe mama ta care trebuie sa fie foarte indurerata de ce se intampla cu tine.Si cu atat mai mult cu cat vede ca nu te poate ajuta...
    Din experienta noastra nu psihiatrul cu medicamentele sau terapeutul cu vorbele te salveaza, ci tu...Puterea e in tine, o sa repet la infinit ca tine de vointa.Cand te vei satura sa te vezi in starea asta si vei spune gata, de maine incep o viata noua.O sa vezi ca e minunat sa renasti a 2 a oara si sa descoperi cate motive ai sa traiesti si sa fi fericita.Ai dreptul sa deznadajduiesti, dar pana intr-un punct...daca il iubesti asa mult, iti vei dori sa iti revii, sa incerci sa fi un om bun si sa speri daca ai credinta ca poate candva il vei reintalni.
    In caz ca iti pot fi de folos cu suport moral macar, da un semn.Nici nu stii cat de puternici sunt oamenii cand trec prin incercari asa grele.
  •  
    • 96 mesaje
    29 Dec 2009, 13:16
    0 0
    Imi pare rau prin ce treci insa trebuie sa mergi mai departe,starile tale si problemele nu-l vor aduce inapoi insa sunt sigura ca de acolo de sus ar fi fericit sa te vada mergand mai departe.Nimeni nu i se poate impotrivi mortii chiar daca e nedreapta.Iti inteleg suferinta si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare dar am acum am epasit-o prin multa ambitie si dorinta de a trai.Timpul....si asculta-ma bine,chiar daca acum ti se pare un cliseu e adevarat timpul le vindeca pe toate,rana din sufletul tau o sa ramana dar la fel ca si o rana o sa se cicatrizeze si o sa ramai doar cu un semn nimic mai mult.Pana atunci ai incredere in tine,stabileste-ti un program,citeste mult,fa ce iti place numai sa nu te mai gandesti la ce s-a intamplat.Capul sus!
  •  
    • 439 mesaje
    29 Dec 2009, 13:50
    0 0
    Incearca sa privesti lucrurile in felul urmator: iubitului tau nu i-ar fi placut sa fi suparata sau trista ci i-ar fi placut sa-ti vezi de viata in continuare, sa fii tu, sa-l iubesti pe el si sa-i porti mereu amintirea in suflet. E greu sa treci peste socul asta dar viata ta merge inainte si trebuie sa fii tare pentru alte lovituri pe care ti le va da viata..iti inteleg durerea si sunt convinsa ca ai sa o depasesti de dragul lui
    Banuiesc ca mai sunt altii care sufera la fel ca tine. Nu merita ei oare o incurajare de la tine? Zambetul in aceste momente grele ii poate ajuta. Si te poate ajuta si pe tine pt ca zambind, incetul cu incetul durerea ta se va diminua vazand ca ei se simt mai bine...
    Din pacate timpul nu poate fi dat inapoi gandeste-te ca el acum este intr-o lume mai buna si ca el va fi de acum inainte ingerul tau pazitor...aminteste-ti-l ca pe cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat vreodata si zambeste
    El este in permanenta cu tine, chiar daca nu fizic, el nu te va parasi niciodata si cu siguranta i-ar placea sa te vada zambind.... asa cum erai si inainte sa-l pierzi , asa cum te-a lasat.
    Te-am pupat, ai grija de tine.
  •  
    • 141 mesaje
    29 Dec 2009, 17:30
    0 0
    Cieste acatistul Sf Nicolaie, o sa te ajute mult....asa a facut o prietena de a mea, care a trecut printr-o experienta similara...si acum e bine...si-a refacut viata si e fericita.....
  •  
    • 4 mesaje
    29 Dec 2009, 20:07
    0 0
    Ma rog in fiecare seara pentru el dar si pentru mine si il vizitez o data la doua zile. Nu stiu, de multe ori mi-am spus gata ma schimb pentru el si tot am sfarsit plangand in fiecare zi. Chiar si atunci cand gasesc sa fac ceva care imi place ma gandesc si mai mult la el. Uneori simt ca nu mai am scapare si ca locul meu nu e aici. Si cei care au fost in situatii asemanatoare dupa cat timp si-au revenit ? Si eu ma gandesc ca timpul rezolva totul si asta astept, dar dupa cum se spune e grea si asteptarea. Va pup si va multumesc ca v-ati batut capul cu mine si va doresc un an nou fericit !!!
  •  
    100
    • 623 mesaje
    29 Dec 2009, 20:25
    0 0
    Adina draga, nu te astepta sa treaca de la sine...
    plangi, urla, striga, orice te-ar putea cumva alina. plangi pana la epuizare, scrie epistole lungi pe care nu stii cum sa i le expediezi...

    ma feresc sa spun, ca timp, cat dureaza. Dar multa vreme, pe toti actualii ii vei compara cu EL. Si te vei intreba ,,cum ar fi fost"
    iti doresc sa treci mai usor, am relatat doar din experienta.

    un lucru ,,optimist", insa: te face mai cinic si, uneori, mai detasat