Ganduri
-
0 0E vremea Sarbatorilor si incercam sa fim mai buni, cu timpul devenim mai intelepti.
Ma intreb daca dupa 14 ani de la divort e normal sa nu-l uiti pe cel cu care ai impartit niste ani din viata mai ales cand se afla la mii de km departare? Ma intreb daca e normal sa primesti felicitari, urari pe care sa le simti din suflet, daca e normal sa vorbesti cu familia lui (parinti, sora) ca si cum ar fi prieteni de-ai tai? -
darkchocolate, e ciudat pentru ca dupa divort nu am suferit, multa vreme m-am simtit libera si mi-a placut sentimentul acesta, inca imi place dar vad lucrurile din alta perspectiva.
Acum sa nu crezi ca tot ce am descris este dinspre mine spre el/ei, felicitarea prin posta pentru noi m-a luat prin surprindere, nici nu m-am asteptat. -
Pai urarile mele au fost dupa ale lui
...in fine, nu are prea mare importanta asta.
Eu am incercat sa pastrez un echilibru in viata mea, nu regret, el a incercat o schimbare majora pe care nu stiu daca si-a dorit-o cu adevarat sau a fost mai mult impins in acea directie. Ambii suntem doi oameni fara obligatii in prezent. -
Daca ambii sunteti fara obligatii e posibil sa va mai ganditi unul la altul. Acest sentiment e normal sa fie mai predominant de Craciun cand toti suntem un pic melancolici. E momentul cand tragem linie si avem timp sa ne gandim in liniste. O sa treaca imediat ce trec sarbatorile. Din pacate, de multi ani, eu nu am mai avut un Craciun fara astfel de "blues", asa ca te inteleg perfect de ce te gandesti la trecut. In cazul meu asta se intampla pentru ca nu sunt implinita pe toate planurile. Ma gandeam ca e posibil sa fie la fel si in cazul vostru. Daca spui ca si el e singur (neimplinit sentimental), poate ca si el simte nevoia sa se refugieze intr-un trecut in care era mai fericit.