Vreau sa mor!
-
0 0Suna dur? Da, e un sentiment ce il am de cativa ani, uneori ma rog in gand sa mor.
Stiu, altii isi doresc sa traiasca, cheltuie averi sa se faca bine din diferite boli iar eu sanatoasa imi doresc sa ma stranga Dumnezeu.
Am peste 35 de ani, nu am probleme mari dar ceva inauntrul meu nu imi da pace. Nu sunt impacata cu mine insami.
Nu sunt mai sensibila ca vin sarbatorile ci pur si simplu asta simt mai mereu daca nu zilnic.
Nu mi-as lua niciodata singura viata dar imi doresc sa dispar.
Daca m-ati vedea in realitate nu as da semne ca imi doresc, n-am discutat cu nimeni despre problema asta desi zilnic imi trece prin cap asa ceva.
Am avut o copilarie fericita, nu am avut probleme mari in viata, asa ca tot omul.
Sa stau de vorba cu un psiholog? Ar fi ridicol subiectul, nu m-ar ajuta, am citit si eu destul.
Ma uit in jurul meu toata lumea se cearta pentru nimic, din nimic, se barfesc, se invidiaza intre ei. De ce si pentru ce?
Suntem pe pamantul asta sa ne invatam lectia si sa evoluam spiritual, asa zic cartile. Teoretic este corect.
Putem evolua spiritual in zilele noastre?
S-a confruntat careva cu aceasta problema? -
Tocmai ce trec si eu printr-o depresie acuta ..si vad acest titlu/
Nu am nici o sugestie pentru tine ..
Poate suna aiurea pentru unii dar eu cred in cele doua porti:rai si iad .Si daca as stii ca m-ar ierta Dumnezeu pentru neputinta mea sigur as fi lasa si as alege calea cea usoara .Sa mor!!
Dar fiind o lasa dar si cu frica de cel de Sus aleg sa ma lupt cu demonii mei : psihici si lumesti!!! -
Nu mi-as lua viata, nu am acest drept si am multa lume in jurul meu care ma iubeste, cum as putea sa-i ranesc atat de rau?
Nu-mi pot vinde sufletul celui rau.
Nu ma impinge nimeni in subconstient sa imi fac rau.
Insa am dorinta de a disparea din lumea asta.
Trebuie sa lupt pana la capat.
Poate intr-o zi imi voi reveni, nu toata viata am avut ideea asta monstruoasa.
Multumesc pentru imbratisare. -
m-am confruntat si eu odata cu problema asta....eu, de exemplu, la inceput am incercat din rasputeri sa vad viata cu alti ochi(incercam sa ma distrez, ma plimbam )chiar daca sufletul meu zicea altceva .......dupa care am inceput sa ma gandesc la ai mei (ma gandeam ca am pentru cine trai...pt familie, prieten...nu vroiam sa-i fac sa sufere)....incet-incet mi-am revenit
-
Eu is sociolog si crede-ma ca de multe ori imi pun aceleasi intrebari cu tine.
Cand vad oamenii cat is de rai, de egoisti, de parsivi. Cand vad cat de dificil e sa iei cele mai bune decizii in viata. Cat de dificil e sa-ti alegi un partener bun pe termen lung. Cat de dificl e sa mentii o familie unita si fericita.
Atunci chiar mi se pare ca viata e prea grea, urata si obositoare. In momentele alea, imi zic rapid si fara s-o gandesc "ba, da' stii ceva? Io nici n-as mai prea vrea sa traiesc... Ce complicat ii totul, nu vreau sa trec prin toate astea". Dar adevarul este ca fara astea, viata ar fi a naibii de plictisitoare. Ma deranjeaza ca oamenii sunt rai? Fac tot ce pot ca eu sa aduc schimbarea. Eu nu sunt rea, ii descurajez pe cei rai si mi-i exclud din anturaj. Oamenii sunt parsivi? Rad de ei si ii fac de ras in fata celorlalti cu parsivenia lor, poate-poate vor invata minte.
Daca nu-ti place un lucru, nu uita ca in tine sta puterea sa ajuti la inlaturarea lui. Prin ceea ce faci zilnic si prin ideile pe care le raspandesti in jur, contribui la schimbarea pe care ti-o doresti. Daca nu mai esti pe lumea asta urata, nu inseamna ca problemele se rezolva. Tu nu le mai percepi,nu te mai deranjeaza, dar ele inca exista. E ca si cand te doare o masea si iei un algocalmin. Nu mai simti durerea, dar caria exista acolo si pana nu o trateaza un medic, nu scapi.
Eu cred ca e mai sigur sa mergem toti mai medic, facand ceva pentru a ajuta la schimbare, decat sa luam cate-un algocalmin, indiferent care-o fi forma lui. -
Nu exista sa vrei sa mori fara un motiv, oricat ai vrea sa ignori, ceva te-a daramat in asa fel in plan emotional incat nu mai vezi mai departe viata dupa acel ceva. Poate sa fie un deces al cuiva apropiat, o dezamagire mare in dragoste, cand tu inca mai voiai si aveai multe de oferit, sau o dezamagire profesionala care a dus la o stare de blazare... Nu stiu eu, TU STII.
Iar daca ai curiozitatea sa stii cum e cand mori, ce simti, unde ajungi, ai grija ca poate se incadreaza la patologia psihica,,,
Senzatia de inutilitate, de inferioritate, de aiurea total o avem toti, cred eu, in unele momente, pe toti ne ajunge la un moment fat, ni se umple paharul. Frustrarile, deziluziile dau pe afara cu toata lupta noastra de a le acoperi, de a le ignora. Trebuie sa ne concentram pe ce avem (familie, prieteni, placeri lumesti, orice "nimic"), sa ne impacam cu noi si sa ne strangem fortele ca sa mergem mai departe, macar din curiozitatea de a asista la ce o sa ni se mai intample, ca nu avem de unde sti dinainte ce ne asteapta, de bine sau de rau...
Psihiatrul, daca te duci si ii spui ca vrei sa mori te interneaza sau iti da pastile care te transforma intr-un fel de leguma vie, iti domoleste starile, le acopera, deci trateaza efectele, nu cauza.
Pt aflarea cauzei, ajuta psihoterapia, chiar daca ti se pare greu sa discuti cu un strain despre chestiile astea asa de personale, si chiar daca simti ca nu te-ar intelege, macar incearca sa faci o vizita la un cabinet, primele 2 sedinte nici nu costa (in baza trimiterii de la medicul de familie) -
Eu am terminat o facultate de psihologie..se presupune ca mi-s eu insumi dr..
Si crede-ma ca la toate ce mi s-au adunat in ultima vreme parca as vrea sa fiu un strut si sa nu mai scot capul afara...
Tot ce stiu e ca in noi gasim energia sa mergem mai departe ...
Eu inca astept sa mi se incarce bateria.Pacat ca nu putem cumpara si cate una de rezerva
-
Va multumesc pentru mesajele voastre. Am crezut ca nu voi fi luata in serios.
Probabil picatura cu picatura s-a ajuns la ideea asta.
Nu ma mai bucur de nimic. Vine Craciunul, ce-mi doresc eu? Stiti deja. Am un gol imens in suflet.
O fi lipsa credintei? Nu o fi suficienta?
Caut raspunsuri, caut ceva pe lumea asta. Si mai cred ca am un rol.
Am o viata stabila, un job care imi place si plin de rutina in acelasi timp. Nu am avut parte de greutati mari poate de aceea sunt slaba.
Necazurile te intaresc. Parerea mea.