prinsa intre doi
-
0 0Amandoi ma vor in viata lor. Iar eu ii vreau pe amandoi. Pe unul ca prieten de suflet, pe celalalt ca iubit.
Sunt diferente de la cer la pamant intre ei. De primul mi-e drag de mor, dar ca de un frate, ca de un amic bun, de suflet. Este un om enorm de sufletist pe care te poti baza pentru orice si orice am deschis gura, aia am avut, numai ca sa ma vada fericita.
Al doilea ma atrage si ma innebuneste, incercam o relatie, inca suntem in stadiul de cunoastere reciproca dar imi place mult.
Ies cand cu unul cand cu altul, sunt senzatii total diferite. Dar stiu ca nu este corect fata de nici unul dintre ei, prietenul inca nu stie ca cu celalalt incerc o relatie serioasa, credea ca suntem doar amici, astazi a aflat si a rectionat foarte urat, mi-a inchis telefonul. Nu vreau sa il pierd pentru ca este un om de incredere si un bun prieten de suflet.
Iubitul stie si el de celalalt si accepta sa ma intalnesc cu el fara sa comenteze, ba imi spune ca intodeauna trebuie sa pastram in viata noastra oamenii care ne respecta si ne trateaza frumos, dar ma gandesc ca la un moment dat, daca relatia noastra va evalua, nu va fi corect nici fata de el si gelozia isi va spune cuvantul.
E dificil.
Cum sa fac ca sa fie toata lumea impacata si sa fiu corecta fata de ei? (ceea ce incerc inca de la inceput, dar simt o mare tensiune) -
Personal, cred in prietenia dintre un barbat si o femeie, fara amestec de dragoste. Dar barbatii nu agreeaza asa ceva si nici nu inteleg. Pentru ei, o relatie nu poate fi decat cu conotatii sexuale (mai devreme sau mai tarziu). Altceva nu exista. Asa ca...nu te astepta la prea multa intelegere, din nicio parte. Probabil ca si asa-zisul prieten tot o astfel de relatie urmareste, chiar daca e gata sa mai astepte putin. Finalul e previzibil: vei ramane fara nici unul!
-
Miriam, prietenul se comporta minunat pentu ca este un om cu un suflet minunat, are o bunatate si o blandete si un bun simt cum in ziua de azi aproape ca nu se mai gasesc. Daca ar fi atat de simplu de luat astfel de decizii doar pe baze rationale cu el as avea o relatie, sunt convinsa ca pe termen lung ar fi mult mai bine si mai de incredere si ca m-ar iubi din toata inima lui si m-ar tine ca pe o printesa.
Dar vezi, inima nu functioneaza asa, eu pe al doilea il doresc, de el ma simt atrasa, in bratele lui ma visez noptile, cu el ma vad pe strada tinandu-ma de mana. Pe primul nici nu l-as putea saruta, exact ca si cum mi-as saruta fratele de sange, pe asta al doilea l-am dorit la pat de cand l-am zarit prima data.
Andrada, ai dreptate, prietenul ar vrea mai mult. I-am explicat ca nu ii pot oferi mai mult decat prietenie si a spus ca decat sa ma piarda e buna si asta si ca el va fi mereu alaturi de mine. El tot spera. Acum dupa faza de ieri nu imi mai raspunde la telefon, e prima data cand se intampla si ma doare sufletul, am mai avut in trecut o mica discutie, cand am inceput eu sa ies cu al doilea, si tot asa s-a necajit tare, mi-a zis ca a si plans, dar i-am explicat ca suntem doar prieteni, ca nu i-am dat niciodata sperante si ca am dreptul sa ies cu cine vreau eu si sa cunosc oameni noi, si se parea ca m-a inteles.
E greu, pe cuvant, ma doare sufletul si nu vreau sa il pierd, dar probabil este mai bine pentru el sa il las sa plece caci asa va avea mai multe sanse sa cunoasca pe cineva care sa il doreasca cum eu nu o pot face.
In al doilea nu am prea mare incredere ca si om pe termen lung, desi si el este un baiat de caracter si cu bun simt, dar stiti si voi cum este, o relatie de iubire este mai fragila decat o relatie de prietenie, orice se poate intampla urat candva. si atunci cand nu va mai functiona relatia sunt convinsa ca imi va parea foarte rau ca l-am pierdut, din cauza lui, pe primul.
Poate ca nu intelegeti nimic, imi dau seama ca nu reusesc prea bine sa imi exprim tensiunea. -
si eu cred in prietenia dintre un barbat si-o femeie,fara conotatii sexuale,atita vreme cit se impun niste limite..perfect adevarat ca orice barbat vede ceva mai mult la femeia din fata lui,problema e ce vrea si unde se opreste ea...dupa cum cred ca sexul opus are calitati de amicitie pe care nu le gasesti la o femeie..in ceea ce priveste ce descrii tu p-aicea,parerea mea e c-ai sa ramii fara nici unul,daca nu te hotarasti ce vrei de fapt
-
Nu stiu exact ce s-a inteles, dar sunt foarte tare hotarata: il vreau pe primul ca prieten si pe al doilea ca iubit.
Dar din cauza ca primul spera la mai mult e posibil sa il pierd si nu as vrea asta, dar nici sa il ranesc.
Totusi daca sa zicem as fi foarte constransa si nevoita sa aleg numai pe unul din ei in viata mea, ar fi aproape imposibil de ales.
Primul, calitativ (ca om) este mai bun, dar imi trebuie si mie o relatie si cu el nu o pot avea. -
Ieri m-am inatlnit intamplator cu prietenul.
L-am intrebat de ce nu imi mai raspunde la telefon si unde este prietenia aceea sincera pe care mi-a promis-o pentru toata viata.
Mi-a spus ca ii este foarte greu sa ma stie cu celalalt si efectiv nu poate.
Mi-a spus ca e terminat dupa mine, ca ma adora din tot sufletul, ca daca inima mea l-a ales pe celalalt el nu are ce sa faca, dar il doare cumplit.
Ma uitam la el cu atat drag, imi venea sa il mananc, este ca un inger de bun, ne-am strans in brate pana nu mai aveam aer si am plans amandoi ca niste copii.
Sunt bine cu cel pe care l-am ales, relatia este frumoasa, dar nu sunt fericita si ma doare inima. Si nu din cauza lui. -
Eu cred si am cativa prieteni, baieti, buni si de incredere care au si ei iubite sau sotii si nu au sarit calul vreodata. Se numeste respect.
Problema insa in cazul meu se complica rau, da, voi aveti dreptate, primul nu poate si nu vrea prietenie, el ma iubeste, mi-a spus aseara ca indiferent cu cine voi fi el ma va iubi toata viata. Si plangea. Sa vezi ditamai muntele de om cum se uita la tine ca la un inger si ii tremura vocea si ii siroiesc lacrimile intr-un loc public, ti se face toata pielea de gaina.
Problema mare mare de tot este ca, asa cum va spuneam, eu l-am intalnit intamplator, el era intr-un grup, femei, barbati- ei cand mai se nimerea vreo femeie aproape de el, ii mai punea ea lui o mana pe umar, isi vorbeau si radeau, am simtit ceva ciudat, inexplicabil, mi s-a strans inima de gelozie.
Ceea ce m-a pus pe ganduri foarte tare.
Poate ca aveti si dreptate ca nu stiu ce vreau.
E cel mai greu cand inima nu poate iubi numai o singura persoana. Poate vorbesc lucruri mari si prostii. -
Mi-a spus ca merge numai prin locurile unde stie ca ies eu ca poate ma vede, mi-a spus ca sta numai cu telefonul in mana sa astepte mesaje sau telefoane de la mine.
Si totusi el nu mai suna si daca il sun nu raspunde. Atat de greu ii este.
Ma doare sufletul in mine.
Decizia deja am luat-o, dar nu sunt fericita.
Sunt convinsa ca daca mi-as schimba decizia, tot nu as fi fericita.
E atat de greu si nu stiu cum sa va fac sa simtiti ceea ce simt eu.