ma termina psihic maica-mea
-
0 0Nu mai pot trai in stilul asta. M-a disperat femeia asta. Cred ca nu e zi lasata de dumnezeu in care ea sa nu imi repete ca eu sunt o rusine pentru ea, ca nu e multumita de ce sunt eu, ca trebuie sa munceasca ea pana la adanci batraneti ca sa am eu ce imi trebuie.
Sunt un om la locul lui, muncesc, am 2 facultati terminate, un master si acum il fac pe-al doilea, dar de cand ma stiu ea nu a fost multumita de mine. In seara asta ne-am certat in ultimul hal. Ea o tine una si buna cu reprosurile: ca nu ma marit, ca nu am o functie extrem de importanta, ca ea moare maine-poimaine si raman singura si imi va fi tare greu... Eu nu reusesc sa o fac sa inteleaga ca ma descurc singura, ca nu am nevoie sa imi caute ea sa ma marit, ca asta e situatia si ca nu ma marit cand vreau eu, ci cand va fi sa fie. La fel cu serviciul. Nu ii convine ce muncesc, desi tot ea m-a impins spre domeniul asta, cand eu tot liceul ma pregatisem pentru altceva. Acum nu ii convine.Ca de ce nu sunt si eu sefa ca altii? Ma doare capul, simt ca imi pocneste ceva, nu o mai suport. Nu gasesc si eu o vorba buna la ea, numai santaje si reprosuri de cand ma stiu, al in poienita de-ar fi spus si ea odata "Bravo,mama". Nuuuu!
Nu stiu ce pot sa fac eu sa o multumesc. poate sa nu mai exist. M-a adus intr-un prag al disperarii de nu mai stiu de mine. Am sentimentul ca sunt o povara pe capul ei, asa imi scoate ochii ca m-a crescut si mi-a dat bani sa merg la scoala si ca eu sunt un nimic pe lumea asta, un zero. Ce-o fi vrand de la mine? I-am zis ca va trebui sa accepte cum fac si ceilalti parinti din lumea asta, ca asta e situatia, copilul ei nu e o somitate, ci un om normal, cu un serviciu normal, cu o viata normala si care nu are nevoie de ajutorul mamei sa traiasca de azi pe maine. Imi cumpara mereu tot soiul de chestii si mi le trimite, chestii de care nu am nevoie (televizor, haine, incaltari), ii zic de fiecare data ca nu vreau si nu imi trebuie fiindca ma imbrac cu ce vreau si imi iau eu ce vreau, nu ce vrea ea. Dar nu intelege, imi trimite mereu, desi nu ii cer. Si imi scoate ochii ca nu sunt capabila sa ma descurc. Nu stiu ce pot sa fac sa ma lase sa duc si eu o viata fara reprosuri si santaje, fara sa ma ameninte ca ea o sa moara si nu o sa mai am cu cine ma certa, nerecunoscatoarea de mine. baga-mi-as ..................... -
Nu inteleg ce asteapta de la mine. bani ii trimit aproape in fiecare luna, 8-9 milioane la ea se duc. Ii pune deoparte, treaba ei ce face.Dar tot nu ii convine ca eu de ce nu strang bani multi? pai din ce sa mai strang? Ca imi mai ramane un milion - doua de pe o luna pe alta, asta e situatia, astea sunt preturile.
In momente de-asta imi doresc sa fi crapat cand m-a nascut sau cand eram copil, sa nu mai aiba cui purta de grija, sa nu ma mai simta o povara pe capul ei, sa traiasca si ea ca un om normal si sa se bucure ca are o fata sanatoasa si la locul ei.
Nu se poate asa ceva! Daca toti parintii ar fi la fel, am ajunge toti sa stam la coada la spitalul 9. -
E postul Craciunului, va incearca cel cu codita

De ce nu te duci tu frumusel sa locuiesti singura?
Afara asa se practica. De la 19 ani se intretin singuri.
Fa-ti viata ta, inchiriaza-ti o garsoniera cu un confort minim si fa-ti cercul tau de prieteni.
Presupun ca ai o varsta si parintii tolereaza mai greu faptul ca nu ai o familie si gura lumii...(chestie care ma exaspereaza) Stii cum e un sut in c*r un pas inainte
Cine nu a tras-o cu parintii?
Si eu ma regasesc in ceea ce ai postat.
Iar acum, cele mai bune prietene. Daca nu lua taurul de coarne poate si acum eram fata la mama
-
Locuiesc singura, am casa mea luata pe credit de mine, ratele platite tot de mine. Eu stau in bucuresti, ea in provincie undeva. Vorbim zilnic pt ca stiu ca nu ii deschide nimeni usa, o sun dimineata sa vad daca s-a trezit si bdaca e ok, o sunt ziua sa vad ce face cand am timp, seara iar jumatatea academica. In fiecare zi asta. Fiindca e mama si mi-e mila de ea. Dar m-am saturat, in fiecare zi aceeasi placa. Chiar nu este cazul de reprosuri ca nu sunt o pramatie sa traiesc pe carca ei, sa o toc de bani. Ea o tine una si buna ca nu sunt in stare sa ma descurc. ma descurc foarte bine, si nu vrea sa inteleaga, sa ma lase odata in pace si sa se bucure si ea cum fac altii de realizarile copilului ei. Sa zica saru'mana ca mi-am vcazut de scoala cand puteam sa vagabondez, in conditiile in care in clasa a 7a m-a plasat la un unchi si o matusa sa aiba ei grija de mine. Si tot nu e bine, nu e de ajuns, visele ei de marire trebuie sa le realizez eu, la 25 de ani ai mei ar trebui sa fiu cel putin presedintele Romaniei.
-
Povesteste tuturor cu care se intalneste ca ea imi da bani sa-mi platesc ratele, ca eu nu am ce manca. de unde moas'sa pe gheata le-o fi scotand, nu pot intelege. Ca nu ii cer un 5 bani, nu ii cer nimic, nu am nevoie de nimic, ii trimit eu. Dar tot nu e de ajuns, cred ca si 20 de milioane daca i-as trimite odata pe luna, nu ar fi multumita. O inteleg ca e mama si o las in banii ei, dar ma oftica sa vad ca nu are pic de respec pentru mine, pentru parerile mele, pentrru ceea ce sunt eu, efectiv se pisha pe mine, ca altfel nu stiu cum sa numesc ce face ea. Nu conteaza ca am treaba la munca, imi face programul cu rudele: matusa cutare face pomana sambata, mergi si ajut-o. Din bun simt si rusine, m-am dus cand nu am avut altceva de facut. Dar parca prea e de toata jena. Cred ca merit si eu un pic de consideratie. Si daca i-am zis, mi-a sarit in cap sa nu o mai sun ca noi suntem diferite, ca ne dorim chestii diferite, nici la inmormantarea ei sa nu mai calc, ca ea imi inchide poarta si nu am ce cauta la ea, sa imi vad de ale mele ca ea traieste in saracia ei. Puii mei, asta e parinte? Asa e normal sa se poarte?
-
Sunt "simptomele" unei mame care si-a crescut singura copilul, incercand sa-l fereasca de greutati, incercand sa evite greselile pe care ea poate le-a facut. Nu cred ca e o femeie fericita in momentul de fata. E conflictul dintre generatii. O familie nu se intemeiaza ca si cum ai merge la magazin si ai cumpara ceva. Poate fi mai devreme, mai tarziu sau niciodata.
Se simte ca te consuma. Luati o pauza, linisteste-te si e totusi mama ta, vin sarbatorile, atmosfera asta nu face bine. Iesiti undeva si discutati ca intre prietene. -
Aloooo! Pamantul catre Mona

Fato,la anii tai ai realizat foarte multe. Felicitari!Maica-ta isi varsa frustrarile ei personale pe tine.
Trimite-o la plimbare ca intinde coarda.Macar pentru o vreme.Cu ocazia asta poate isi aminteste ca are de trait o viata si ca tu ai dreptul sa ti-o traiesti pe a ta. -
Da, m-a crescut singura, dar asta nu inseamna ca e cazul sa arunce in mine in fiecare zi cu rautatile ei. De ce nu se poate mandri si ea ca orice parinte din lumea asta cu fie-sa? Tre sa ii aminteasca altii ce copil are! Abia atunci cand zic altii ceva de bine despre mine, se mai imbuneaza. dar isi revine. Eu stau ca un caine si o ascult, desi i-as tranti telefonul in nas si nu as mai suna-o vreo 3 ani. Dar ma gandesc ca e singura acolo si nu o intreaba nimeni daca a mancat, daca ii e bine sau se simte rau, nu ii duce nimeni o cana cu apa. Acum ce sa fac? asta e situatia, asta mi-e munca, asta mi-e viata. Sunt unele lucruri pe care nu am cum sa le fac, poate chiar nu ma duce capul mai mkult de atat. Si ea nu vrea sa inteleaga. Ma termina psihic apucaturile astea ale ei.
-
Nu fi suparata, incearca sa-ti vezi de viata ta fara a mai depinde de parerile ei.
Mama ta exagereaza. Ti-a prins firul sensibil
de aici si comportamentul ei fata de tine.
In locul tau as reduce nr telefoanelor, la unul pe saptamana.
Trebuie sa o respecti dar si ea trebuie sa aiba limite.
Cum isi pierd parintii copiii...
Felicitari pentru realizarile personale si redu-i ratia daca face nazuri sa vezi cum se potoleste. -
Nu are nici o limita si daca ii fac loc in viata mea si vorbesc cu ea despre toate cele, se simte autoritatea suprema. Ca as putea sa fac si eu ca altii, sa o sun din an in paste, sa nu ii tremit nici un ban, nimic.
In seara asta cred ca daca era langa mine, ii trageam si doua palme, asa cum imi este ea mama. Nu mai pot continua asa, nu ma inteleg cu ea, nu reusesc sa o fac sa ma respecte, sa ia in calcul ca am si eu o varsta, nu mai am 2 ani, ca pot sa gandesc pentru mine si sa imi iau deciziile, ca nu am nevoie sa vorbeasca ea cu nimeni sa imi schimb serviciul. Insista ca eu nu fac nimic, ca trece timpul si ca eu nu sunt buna cde nimic.Cred ca era mai bine daca lucram maturatoare pe strada si trageam aurolac prin canale, ar fi fost cel mai fericit parinte. -
Mona_p, lasand la o parte comportamentul asta al ei care este rodul "a ceva", ma gandesc ca daca tu ai 25 de ani mama ta nu e chiar asa in varsta. In acesti ani ea a fost vreodata fericita? Sigur ca ai realiazari frumoase dar nu cred ca sunt foarte multi ani de cand lucrezi. Practic, cam 22 de ani au fost ani in care ea te-a ajutat. Ea a avut alaturi pe cineva in toti anii astia? Gandeste-te ca au fost ani frumosi si pentru ea, ca practic a fost o parte din viata ei. Cred ca te grabeste sa-ti faci o familie, cred ca nu-si doreste sa treci prin ce a trecut ea. Trebuie sa lasi si tu de la tine, si ea un pic.
-
Nu stiu ce sa ii fac sa pun niste limite, sa invete sa ma respecte. Cuvantul meu in fata ei este egal cu zero. Daca eu zic "nu", ea zice da si ma pune in niste situatii de tot rahatul, si asta nu odata. Imi trimite colege de-ale ei sa stea la mine acasa cand vin in Bucuresti, chiar daca eu ii zic ca nu am unde,intr-o camera, sa o primesc si pe Xuleasca, sa dorm cu ea in pat. Am acceptat, am zis "fie, hai". Imi scoate ochii ca nu invat pt master, in conditiile in care dupa atatia ani de scoala, cred ca stiu si eu ce am de facut, cand si cum. Ajung la concluzia ca prea multa atentie ii dauneaza si ar fi mai bine sa o mai rarim.Ca i s-a cam urcat la cap. O tine una si buna ca ea moare si nu apuca sa ma vada la casa mea, ca nu ma pot descurca singura. Asta e, mai sunt sunte de oameni ca mine, se descurca cum pot, cu job-ul si salariul pe care il au.
-
N-am ce sa las de la mine, mai mult decat las. O las sa zica ce vrea, fac cum zice ea, ii cer sfatul si vorbesc cu ea despre toate ale mele. Dar sunt unele chestii care nu tin de mine in exclusivitate, spre exemplu maritisul. Daca nu e, nu este si gata. N-am ce sa - i fac. Si nu vrea sa inteleaga ca am si eu niste limite, ca nu ma pot imparti in 10 parti, ca la munca trebuie sa-mi fac treaba si nu sa umblu dupa cai verzi pe pereti. Nu vrea sa inteleaga ca eu nu sunt genul de om sa inainteze in viata pe pile si relatii si ma pune in tot felul de situatii aiurea, vorbeste cu diversi cunoscuti de-ai ei sa ma angajez in alte parti, dar nu o intereseaza ca mie poate nu-mi convine locul ala de munca, salariul, programul, conditiile etc. La ea, daca nu faci cum zice ea, mai bine dispari de pe fata pamantului. La fel face si la munca, isi incuie usa si sta acolo toata ziua si lucreaza si colegii bat pe la usi degeaba. Iese cand isi termina treaba si pleaca acasa. Nu ii pasa de sefi, are noroc ca e veche in meseria ei si nu au cu cine o inlocui. Acum e disperata ca va iesi la pensie dupa vreo 30 de ani de munca si ca va avea 5 milioane pensie si nu se va descurca. I-am zis ca oricum eu ii trimit bani, cat poate cheltui o femeie la tara? Ce vrea de la mine, nu stiu.Vrea sa ii trimit tot salariul meu sa il puna ea bine si eu sa traiesc cu aer.Si ma oftica cu pachetele alea pe care mi le trimite. Eu ii zic sa nu imi trimita, ea trimite mereu, sa vada lumea ca eu sunt neajutorata si ca nu ma descurc, ca imi trimite sa am ce manca. Am ajuns sa dau de pomana, sa congelez si sa le duc acasa inapoi, pt ca eu mananc anumite chestii, nu ce imi trimite ea. Sau haine: cumpara aiurea in tramvai. pantofi cu un nr mai mici, ii ia si mi-i trimite sa am. Ma dispera. Apreciez ca imi trimite, dar as aprecia mai mult daca nu mi-ar mai trimite si m-ar lasa in pace, si-ar folosi banii aia sa-si ia medicamente. Nu isi cumpara ce ii trebuie ei, ia pentru mine numai aiureli.
-
Mona, dacă nu aÈ™ È™ti sigur, aÈ™ zice că suntem surori

La mine s-au mai relaxat lucrurile în ultimii ani, în sensul că mă apropii de 30 de ani È™i am învăÈ›at să nu o mai las să mă controleze, am învăÈ›at să nu mai iau decizii încercând permanent să o mulÈ›umesc pe ea, să nu caut constant aprobarea ei, È™i culmea, tot nemulÈ›umită să fie.
FireÈ™te că nu te încălzeÈ™te cu nimic, dar am trecut prin certuri asemănătoare, de-mi venea să-mi iau câmpii, dar i-am spus răspicat: îmi pare rău că nu poÈ›i să mă accepÈ›i È™i să mă iubeÈ™ti aÈ™a cum sunt!
Fiecare mamă are în minte tiparul copilului ideal, copilul perfect, È™i încearcă să suprapună realitatea peste acest tipar.
Și într-una din certurile noastre i-am spus un lucru care a impresionat-o È™i a mai schimbat lucrurile între noi: sunt atâÈ›ia părinÈ›i care au copii bolnavi suferind de boli incurabile, părinÈ›i care È™i-au pierdut copiii în accidente È™i nu pot decât să plângă È™i să ducă flori la cimitir, È™i tu mă critici într-una È™i nu poÈ›i să fii mândră de mine È™i să te bucuri de realizările mele. -
Eu zic sa o lasi sa zica, sa nu te mai enervezi. Ai vazut cum face, sun-o, nu ii mai povesti asa detaliat despre ale tale, e mai bine sa stie mai putin. Vorbesti cu ea chestii generale, ii trimiti bani cat poti, asta este daca nu stie sa se multumeasca cu ce ii trimiti. Mie 8 milioane pe luna mi se par suficient sa trimiti unui parinte, probabil ca ai salariu destul de mare de-ti permiti sa platesti si rate si sa mai si mananci in luna respectiva sau sa-ti iei o haina, un pantof, ceva. Plus si master, in caz ca nu esti la buget, ceea ce ar fi supertare.