gelozia, fi-r-ar mama ei sa fie
-
0 0Va mai amintiti ca va povesteam eu de un tip cu care incercam o treaba la distanta?Ei bine, pana la urma i-am facut o vizita, m-a primit foarte frumos, mi-a aratat orasul, a fost tare frumos. Dupa care m-am intors acasa, am continuat sa vorbim la telefon. Dar de ceva vreme, a inceput sa ma isterizeze: de fiec are data cand ma suna, imi repeta pana ma scoate din minti ca el crede ca eu il insel, ca pentru cine ma pregatesc eu asa, am musafiri? de ce ies la ora 19 sa imi iau apa?nu puteam sa prevad in timpul zilei ca imi trebuie apa? de ce nu l-am sunat timp de o ora?cu cine am fost? sa ii zic respectivului sa nu ma mai caute ca am deja pe cineva.
Si seria continua. Eu pana acum nu am avut prieteni gelosi, nu sunt genul sa caute in telefon fara a mi se da vreun motiv, nu spionez partenerul, nu sunt obisnuita sa imi tina cineva socoteala de cate ori ies din casa intr-o zi. Tipul asta al meu chiar a reusit in cateva zile sa ma scoata din minti. Nu pot avea o asemenea relatie cu cineva, mi se pare extrem de stresant. Eu nu ii scot lui ochii ca nu mi-a raspuns la tel cand l-am sunat, ci m-a sunat un minut mai tarziu. Nu imi vine sa cred ca mi se intampla mie treaba asta, cu un om pe care abia il cunosc. Intentionez sa ii zic ca nu imi doresc o relatie in momentul de fatza, ca ma simt bine fara nimeni in viata mea, dar nu stiu daca asta e un motiv destul de bun de a scapa de el.Nervii mei sunt prea pretiosi pentru asa ceva. Vreau sa mai caut o perioada, sa ies cu mai multa lume, plus ca vin sarbatorile si nu prea as vrea sa plec de acasa de craciun, sa bat drumurile pana acolo. Sunt mai multe necunoscute in problema mea si as cam vrea sa ma retrag, sa ramanem eventual prieteni, fiecare sa-si vada de viata. Ce parere aveti? -
tipul e bolnav.
nici macar distanta nu e o scuza, sunt convinsa ca s-ar purta la fel si daca ar locui la doua strazi de tine.
spune-i fara menajamente ca te deranjeaza interogatoriile si comportamentul lui, te streseaza, nu iti place si nu accepti asa un om langa tine.
mai spune-i si ceea ce ai insirat mai sus, ca vrei sa iesi, sa cunosti si alti oameni, ca nu vrei sa fii singura de sarbatori.
ia sa vezi atunci reactie violenta (la nivel verbal, bineinteles).
va fi exact ceea ce iti trebuie sa ii spui la revedere definitiv, si nici macar nu-ti vei mai pune problema sa ramaneti prieteni. -
Este extrem de obositor sa te streseze cineva cu niste absurditati, am senzatia ca ma cobor sub nivelul marii ascultand asa ceva si dand explicatii pentru niste chestii - zic eu - normale, cum ar fi facutul cumparaturilor, iesit din casa la ce ora am eu chef ... si daca i-am zis ca ma deranjeaza, a zis ca glumeste si el cu mine. Ha,ha, ce haios ...
-
Francesca, am citit si celalalt topic cu relatiile la distanta, si nu reusesc sa te inteleg. Si atunci spuneai ca nu vrei astfel de relatie, ca nu vrei sa sara pe tine sau tu pe el asa devreme, fara ca tu sa ai niste garantii, sau macar senzatia...
E bine ca v-ati mai intalnit si ca ati stat impreuna si sa incercati sa va cunoasteti mai bine.
Daca atunci te presa cu sexul, acum te preseaza cu gelozia, tu nu pari multumita in nici un fel de aceasta relatie, dar totusi continui... De ce??
Daca el e la 200 de km de tine, si iti arata mereu suspiciune, neincredere, daca nu te intelege si nu reuseste sa te convinga de sentimentele lui si de intentiile lui, de ce sa continui? Care sunt argumentele tale pro relatie?
Si cati ani ai? -
Inteleg ca esti matura, esti independenta, ai casa ta, serviciul tau, si sunt convinsa ca esti suficient de inteligenta si frumoasa incat sa nu fie nevoie sa te tii de capul unui barbat indecis.
Pt mine, gelozia asta obsesiva apare din lipsa de incredere in sine, si in partener, si daca increderea asta nu e suficienta de ambele parti, relatia nu rezista, cu atat mai mlt cand e vorba de distanta.
Eu am experienta unei asemenea incercari, si am ramas doar cu un gust amar si regret, nu a meritat.
Bineinteles ca la tine nu trebuie sa fie tot asa, oamenii sunt diferiti si povestile lor de dragoste sunt diferite, dar trebuie sa incercam sa ne folosim mai mult ratiunea si sa avem grija in cine si in ce conjunctura investim timp si sentimente. -
Nu stiu, poate mai multe m-au determinat sa accept o posibila relatie cu tipul asta.
Singuratatea, disperarea, teama ca voi ramane singura in conditiile in care toti din jurul meu sunt o apa si un pamant, iar tipul asta parea sa fie diferit. Nevoia de afectiune. Pare foarte intelegator, vorbim cam orice, mi-a placut ca e disponibil oricand il sun (nu am exclus posibilitatea sa mai existe si altcineva in viata lui), raspunde foarte prompt si imi spune mereu ce vreau sa aud, nu stiu daca e de bine sau rau asta.
Am mers pana la urma la el si m-a primit foarte bine,mi-am dat seama ca ma atrage si eu pe el. Nu am facut-o cu el, am vrut sa vad daca mai continua cu telefoane si mesaje, a continuat. Mi-a povestit despre familia lui, m-a sunat cand era la ei acasa. Nu stiu ce m-a legat de el, mi s-a parut simpatic si cumva diferit de oamenii care se invart in jurul meu si care imi provoaca sila prin ce apucaturi au, fie manelari, fie taranoi. Tipii educati si cu bun simt sunt cam greu de gasit in tara asta, cel putin in cercul strans in care ma imvart eu. -
Am scris atatea lucruri despre gelozia inutila, fara motiv si distructiva, incat mi-e greu sa repet. Am cateva lucruri sa-ti spun din experienta si parerea mea:
El nu-si da seama ca se comporta exagerat si aberant si daca isi da seama nu va recunoaste asta.
Ii va fi foarte greu sa se schimbe si numai un eveniment extrem il poate face sa se schimbe.
Nu-ti irosi tineretea, visele, nervii si energia asteptand schimbarea asta. Cu atat mai mult cu cat nici macar nu esti ferm convinsa ca el e ACELA. Crede-ma, poate fi mai rau decat e acum.....poate e doar inceputul........
Ai o singura viata, nu poti da restart sau replay