este bine daca divortez?

  •  
    • 15 mesaje
    20 Nov 2009, 22:01
    0 0

    ,


    Acest mesaj a fost editat de către belle_femme: 27 Apr 2013, 16:19
  •  
    • 13910 mesaje
    20 Nov 2009, 22:06
    0 0
    este bine daca divortez?


    postat de: belle_femme la data: 2009-11-20 22:01


    sa comentez, sa nu comentez? la formulare ma refer! ..........
  •  
    • 21507 mesaje
    20 Nov 2009, 22:09
    0 0
    ce-are formularea ?
  •  
    • 8253 mesaje
    20 Nov 2009, 22:14
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 10876 mesaje
    20 Nov 2009, 22:16
    0 0
    pai ia o pagina si scrie intr-o parte motive pt care sa divotez si motive pt care sa ramii.
    Ok, divortezi.Divortezi ca il iubesti pe neica Vasile ce aparu pe fundal de ceva vreme sau divortezi ca colegu de hogeac se poarta naspa cu tine?
    dac divortezi pt jupin vasile, ala ce zice, te frea in viata lui?
    Ai cu ce sa te intrtii daca o comiti?Ai casa, ai ce sa-i oferi copilului?
    Frate, da un pumn in masa si spunei lu Mitica de sta cu tine ca doresti sa dezbati o pb cu el.Si spune-i frumos.Coane, nu mai ma faci fericita, nu mai ma umectez la aparitia ta, nu cred ca te mai doresc/iubesc.
    Tu ce parere ai in sexul asta?
    daca te ignora, nu pot decit sa-ti spun ca imi pare rau pentru tine si situatia creata.
    Legenda:
    vasile-asta nou
    Mitica-inca barbatu
  •  
    • 6386 mesaje
    20 Nov 2009, 23:39
    0 0
    Miki, esti de milioane!
    Ce talent si spontaneitate; te-am si imaginat pe-o scena improvizand ìn aplauzele publicului!
    Belle, sigur ca se va sparge buba ìntr-o zi; poate si el gandeste ca tine de zici ca s-a schimbat mult si nu mai e ce a fost.
    Daca ai posibilitati, macar separa-te un timp; aici unde traiesc eu exista separare si divort, se fac prin hot. judecatoreasca.
    Separata, faci ce vrei apoi, fara sa te poti recasatori cu acte.
    Divortul este ca si-n Ro.
  •  
    • 3383 mesaje
    21 Nov 2009, 11:11
    0 0
    belle_, gandul de divort a venit odata cu tipul de care te-ai indragostit sau a fost mereu?

    Cunosc f bine sentimentul de a pleca de acasa, dintr-o familie care te-a crescut fara a-ti lasa multa libertate!

    Nu sunt adepta divorturilor, desi de multe ori e cea mai buna solutie.
    Poate ai incercat si cu sotul tau sa adopti, in timp, acea atitudine pe care o aveau parintii tai cu tine, poate ai facut asta fara sa iti dai seama, iar faptul ca tu nu l-ai iubit poate a observat si el si in timp, si-a schimbat si el atitudinea.
    Ati stat de vorba vreodata despre situatia voastra, despre casnicia voastra?

    Copilul a fost dorit de amandoi?
    Ce pot sa mai zic este ca deocamdata sa uiti de celalalt si sa iti indrepti atentia spre familia ta, doar spre ceea ce ai si ai putea avea in aceasta casnicie. Ia-ti o pauza, daca asta te va ajuta si incearca sa vezi ce ti-ai dori mai mult.
  •  
    • 15 mesaje
    21 Nov 2009, 15:42
    0 0

    ,


    Acest mesaj a fost editat de către belle_femme: 27 Apr 2013, 16:21
  •  
    • 15 mesaje
    21 Nov 2009, 15:46
    0 0
    ellado, ce nu ti convine la formulare?
  •  
    • 59 mesaje
    21 Nov 2009, 17:10
    0 0
    Eu zic sa lupti cu adevarat sa mearga casnicia.
    Gandeste-te bine cat iti influenteaza relatia cu ai tai relatia cu sotul tau, s-ar putea de pe acolo sa vina o parte din probleme, iar daca chiar nu o sa mearga macar sa stii ca ai incercat imposibilul.
  •  
    • 2554 mesaje
    21 Nov 2009, 17:35
    0 0
    Vezi tu,prin firea umana suntem condamnati sa ne dorim intotdeauna mai mult sau uneori ce vedem la altii...in special ceva de care nu am avut parte!
    Eu sunt adeptul a ceea ce inseamna "ruptul pisicii in doua"!Consider ca atunci cand ceva nu merge bine trebuia sa facem ceva...poti sa incerci sa mai salvezi ce crezi ca se mai poate salva sau poti sa schimbi totul...alegerea e grea la prima vedere...orice ai face vor exista regrete intr-un fel sau altul!
    Totusi,nu e bine sa ramai prizonierul unei casnicii,lucrul acesta l-am invatat si eu tarziu,uneori cred ca mult prea tarziu!...daca ti-a incoltit in minte ideea unui divort,trebuie sa te gandesti foarte bine ca acest gand va creste ca o planta inalta,fara o radacina serioasa,fara o tulpina puternica si totul se va rupe intr-o zi,mai devreme sau mai tarziu!
    E clar,trebuie sa faci ceva...insa...doar tu,si numai tu poti sa hotarasti,trebuie sa te gandesti ca orice ai face esti singura responsabila,sa-ti asumi totul si sa mergi inainte indiferent de consecinte!
  •  
    • 681 mesaje
    21 Nov 2009, 19:00
    0 0
    Cum sa o sfatuiti sa stea cu sotul, cand spune ca nu l-a iubit niciodata si ca nu are nicio legatura cu cel nou in peisaj?Chiar nu are dreptul sa fie si ea fericita? Sa simta ca traieste? In copilarie nu, din cauza parintilor, acum nu, ca s-a grabit la maritat...Da cand? Si din moment ce inca locuiesc cu parintii ei, chiar nu a rezolvat nimic maritandu-se...Poa' sa stea cu ei si numai cu copilul...Cred ca nu mai suntem pe vremea lu' stra-strabunica sa ne sacrificam toata viata si fericirea pt ce? Cine ce castiga din asta? Ea e nefericita, sotul la fel, iar copilul creste intr-un mediu care sigur nu-i prieste...
  •  
    • 21507 mesaje
    21 Nov 2009, 19:17
    0 0
    sau poate sta cu sotul si copilul,fara parinti..indiferent cu cine-ar fi,statul cu parintii poate 'dinamita' si cea mai perfecta relatie
  •  
    • 43 mesaje
    21 Nov 2009, 19:25
    0 0
    Are dreptul sa fie fericita, dar exista garantia ca va si fii? Cred ca ar trebui sa incerce sa salveze daca mai e ceva de salvat si apoi sa se gandeasca la divort.
  •  
    • 297 mesaje
    22 Nov 2009, 14:39
    0 0
    Draga belle-femme, cu siguranta ai dreptul sa fii fericita dar gandeste-te bine inainte sa iei o decizie nu de alta dar ai mai luat o decizie gresita inainte. Decizie care te-a facut nefericita pe tine, pe sotul tau si pe copilul tau (inevitabil copiii sunt afectati de nefericirea parintilor).

    Daca e bine sau nu sa divortezi numai tu poti hotari.

    Eu cred ca ai gresit enorm cand ai ales sa te casatoresti cu un om pe care nu-l iubeai doar ca sa scapi de parinti!!! Ai schimbat doar colivia si te-ai ales cu o gramada de indatoriri in loc de libertate. Cred si eu ca ai fost foarte depresiva!

    Apoi... probabil sotul tau s-a schimbat SI pentru ca tu nu ai facut nimic in relatia voastra. Nu e nevoie sa faci ceva rau este suficient sa nu faci nimic bun (nu vorbesc aici de spalat calcat, mancare etc, vorbesc strict de relatia voastra, de momentele de intimitate).

    Sotul tau a gresit si el pentru ca s-a casatorit cu tine stiind ca nu il iubesti si sperand ca o sa te determine sa il iubesti... poate ca trebuia sa fie sigur ca il iubesti mai intai...

    Eu, in locul tau as divorta. Dar eu nu m-as fi casatorit in conditiile descrise de tine deci... nu stiu daca este o solutie si pentru tine.

    Ce pot sa iti mai spun este ca si atunci cand cei doi parteneri se iubesc foarte mult, in timp, relatia se schimba... si din pacate nu intotdeauna in bine. Deci... si daca incepi o relatie cu cel care iti place acum sansele sunt destul de mari ca peste alti 7 ani sa te simti la fel ca astazi.

    Poate ca ar trebui inainte de toate sa incerci sa vezi calitatile sotului tau, sa faci cate ceva pentru relatia voastra (sa il astepti zambind acasa, sa fii tu cea care il saruta prima, sa ai tot felul de initiative... ai sa fii surprinsa de reactia lui si... de modul in care te poti simti tu facand asta).

    Eu sunt casatorita de 5 ani si suntem impreuna de 7... avem doua fetite si ne iubim enorm, asa a fost dintotdeauna dar... nu as putea sa stau cu sotul meu doar pentru ca fetele au nevoie de o familie solida (din pacate, la cum te simti tu familia ta numai solida nu e...). Copii sunt traumatizati de despartirea parintilor dar... daca apoi parintii sunt fericiti si ei vor fi fericiti. Plus ca... toti copiii pleaca din casa parintilor cabd cresc si atunci... te vei simti si mai singura daca relatia cu sotul tau este ratata.

    Ma gandesc, probabil tacerea sotului tau de acum e un protest la atitudinea ta de victima care asteapta eforturi din partea lui... altfel nu se poate simti mai bine.

    Scuze daca pe alocuri am fost dura... dar daca vrei sa fii fericita trebuie sa te gandesti si la dedesubturi.
  •  
    • 15 mesaje
    4 Dec 2009, 23:11
    0 0
    mutumesc pt sfaturi!
    incerc sa salvez ceva din casnicia mea, dar... lipseste ceva,nu stiu ce, sau stiu... ma gandesc la viitor , la copilul meu, la mine, pun in balanta, cantaresc, dar nu stiu incotro s o iau si ce sa fac. sunt f trista,sincer... noroc cu serviciul care ma suprasolicita, altfel...
  •  
    • 1 mesaje
    4 Dec 2009, 23:57
    0 0
    eu zic sa nu divortezi. lupta pentru casnicia ta.poate e doar ceva de moment
  •  
    • 526 mesaje
    5 Dec 2009, 10:14
    0 0
    Pffff, ce se aseamana povestea ta cu a mea.
    Din propria experienta iti spun ca la divort vei ajunge mai devreme sau mai tarziu numai ca pentru a face acest pas iti trebuie curaj mult.

    Eu am rabdat, am rabdat pana intr-o zi cand m-am dus la ai mei unde aveam si certificatul de casatorie, mama nu a vrut sa mi-l dea am facut scandal si mi l-a dat si intr-o ora eram la tribunal sa introduc divort. Mi se pusese asa o pata neagra si m-am dus glont la tribunal. Divortul a fost taraganat de tribunal desi era un divort extrem de simplu el nu avea serviciu deci fata trebuia din prima infatisare sa mi-o incredinteze mie, dar cum in tara asta justitia taraganeaza a durat mult pana s-a terminat, evident fata este in custodia mea.
    El si acum imi face necazuri in loc sa stea in banca lui ca nici pensia alimentara nu mi-a dat-o.

    E greu, sa stii, dar nu imposibil.
    Mult curaj iti doresc.
  •  
    • 3383 mesaje
    5 Dec 2009, 12:03
    0 0
    Ce ai facut TU pana acum pentru ca aceasta casnicie sa functioneze?

    Eu zic ca oricat de bine v-ati intelege cu parintii si oricat de mult v-ar ajuta ei, atat la treburile casnice, cat si financiar, e de preferat sa locuiti singuri, adica voi doi si copilul, iar situatia se va schimba mult. Cel putin poti incerca si asta.

    Ai stat de vorba cu sotul tau sa afli cum vede el casnicia voastra? Ai incercat sa discuti prieteneste cu el despre ceea ce simti si doresti tu?
  •  
    • 3 mesaje
    5 Dec 2009, 20:44
    0 0
    trebuie sa te gandesti ff bine inainte sa faci acest pas ,il lasi pe el de unul sau doua motive si poate iei pe altul cu altele mot. mai mari. ar fi mai bine sa vorbiti mai intai ca doi prieteni sa-i spui unde greseste si sa gasiti o solutie. parerea mea am 15ani
    de casnicie