Vreau sa ma despart si nu stiu cum
-
0 0Sunt cu al meu de 2 ani jumate. Concubinam inca de la inceput. El - destul de ok, cu dese excese de zgarcenie. Inca il iubesc, asa dus cu capu cum este, dar mi se puse pata. Ma vreau libera. M-am saturat. Am avut o vreme de certuri zilnice din nimicuri, nu era langa mine cand aveam nevoie de el, il durea fix la basca. Apoi am renuntat eu sa ma mai supar, ne-a trecut, arde mocnit. Dar mie mi-a pierit cheful. Am senzatia ca nu mai pot avea liniste asteptandu-l dupa cotitura. Ma bate gandul despartirii de vreo cateva luni, dar nu stiu cum sa abordez. El vine seara obosit de la munca, ce sa mai sar in capul lui?Plus ca nu am circumstantele. Poate o sa credeti ca sunt dusa rau dar nu sunt, chiar vreau sa fiu libera, sa stau de una singura si sa ma gandesc numai la mine si ale mele, sa nu mai port nimanui de grija, sa ma plimb cand am eu chef, sa nu mai dau socoteala de ce intarzii. El incearca sa ma schimbe pe mine, eu pe el. Nu ii convin multe la mine, la fel si mie despre el. Am impresia ca nu mai suntem compatibili, si bruma aia de dragoste ramasa dupa zeci de scandaluri nu stiu daca ne mai tine inca un an impreuna. Asa ca mai bine scurtez chinul si imi vad de drum, el la fel. Dar nu stiu cum sa pun in discutie.Cand i-am spus ca nu il mai suport si ca nu stiu ce se va alege de noi, s-a facut mielusel. Dar prea tarziu, ca relatia nu mai e ce a fost inainte. Nu ma mai simt implinita, ma simt chiar nasol, constransa. Sex exista, dragoste exista dar eu nu ma mai vad cu el pana la adanci batraneti.Mi-a luat timp sa inteleg ca el asa este ca om si nu il pot schimba, iar pe mine nici atat, pentru ca ar insemna sa trec de la un stil de viata de elementar bun simt la un stil de viata de pustnic. Initial am crezut ca glumeste, apoi m-am saturat sa dau explicatii si sa ma simt de kkt pentru fiecare paine luata in plus. Muncim amandoi, lefuri egale, cotizam in aceeasi cantitate, dar el mereu comenteaza si mi-e efectiv sila sa ma cert pentru nimicuri, dar imi raman acolo, pe scoarta, si sapa, sapa... Vreau sa scap, sa sufar un an, doi, cat o fi, dar sa fiu libera, sa decid pentru mine, sa nu mai dau socoteala. Spuneti-mi cum sa abordez problema, cum sa ii zic, ce motive sa invoc, pentru ca el, cum il stiu eu, nu vrea sa se desparta si va incerca sa contraargumenteze si ne intoarcem de unde am plecat. Mi-e si frica, trece timpul si nu am curaj sa fac pasul, ba ca raman singura, ba ca are niste calitati omul si nu pot renunta... si iar vine si imi toarna o faza de intru in pamant de rusine. Nu mai pot.
-
santal, e ca si cu lasatul de fumat, numai dintr-una merge, nu cu picatura...
iti faci ''temele'', te gandesti ce si cum sa-i spui...(eu as fi diplomata si foarte civilizata dar ferma) apoi, pa si pu.....la revedere
nu e usor, dar daca asta simti inseamna ca tot timpul acesta se scurge in defavoarea ta...dupa cum descrii, nu el este the one, asa ca...fa pasul
-
santal cauta-ti un loc sa te muti singura, asa ai facut deja un pas spre despartire si dupa aia ii spui
poti sa spui pur si simplu ca nu mai vrei, nu mai esti fericita, nu trebuie o mie de explicatii, nu esti fericita in relatia asta pt ca sunteti diferiti, din cum ai scris viata ta cu el pare tare nefericita. si cati ani ca sa-ti permiti sa simti asa?! -
ceau!imi pare rau ca esti in situatia asta!sincer si eu sunt in aceeasi situatie doar ca noi stam in strainatate si nu pot pleca cand vreau!te inteleg foarte bine prin ce treci!si eu stau de luni de zile gandindu-ma ce sa fac sa plec sau sa raman!e o decizie grea!sfatul meu desi nu sunt chear persoana potrvita ptr sfat!iti zic sa iti faci curaj si propunei sa faceti o mica pauza!iar cand ai apucat sa pleci nu te mai uita inapoi pleaca definitiv!
shimbati nr de telefon locul tot ca sa nu te mai gaseasca!iti doresc curaj ca de asata ai nevoie si ai grija de tine!
-
Mi-a plăcut mult cum ai scris â€bruma aceea de dragoste rămasă în urma a zeci de scandaluriâ€, îmi amintesc perfect cum era cu al meu, în primii 3 ani de relaÈ›ie. Ne certam non-stop, iar când aveam perioade de acalmie era pur È™i simplu pentru că oboseam să ne mai certăm. SimÈ›eam cum certurile È™i reproÈ™urile dizolvă iubirea dintre noi, picătură cu picătură. Dar nici nu ne despărÈ›eam, de parcă eram ultimii doi oameni supravieÈ›uitori pe pământ.
Apoi ne-am căsătorit. Lucrurile s-au mai calmat, dar încă regret câteodată că nu am avut curajul să duc despărÈ›irea pănă la capăt, de vreo doua ori când lucrurile scăpaseră de sub control. Nu este un om rău, dar suntem pur È™i simplu diferiÈ›i, È™i compatibilitatea nu o putem scoate din joben, ca un truc de magician.
Admir mult de tot femeile care au curajul să spună adio È™i să închidă uÈ™a fără să privească înapoi, atunci când simt că a venit momentul despărÈ›irii, fără tărăgănare, scuze sau pretexte. -
Buna. Eu am obosit sa mai incerc sa ii schimb. Am pierdut ani buni inainte, incercand sa schimb niste oameni. Nu mai am nici chef, nici rabdare. Cu baiatul meu am obosit sa ma cert. Am apreciat la el, la inceput, faptul ca era un om foarte logic. Dar dupa aceea, lucrurile au luat-o razna. Lui i se parea normal sa stam 2 insi intr-o casa si sa imi zica "am treaba acum" cand vroiam sa il iau in brate. Acum suntem fiecare cu treaba lui, mai iesim cand si cand prin oras impreuna, dar nu mai simt eu ca e ceea ce vreau, nu e de ajuns sa ne tina legati. Daca nici unuia nu ii convin chestii la celalalt, am ajuns sa stam din inertie. Am mai vrut o data sa ma despart de el , am zis tot ce aveam de zis, mai putin partea cu "ne despartim", si a facut el cum a facut, ca m-a convins sa mai stau, ca am fost nedreapta. Are momente cand e foarte nesuferit, jigneste uneori fara sa isi dea seama. Nu sunt chestii grave, dar se aduna.Si e obositor sa ai langa tine un om care, in loc sa te faca sa te simti cea mai grozava femeie din lume,te face sa te simti cea mai de rahat femeie din lume.