Nu putem cadea de acord
-
0 0Avem doi copii (adoptati) iar eu as vrea sa mai adoptez unul, unul necajit. Dar sotul meu nu este de acord. Copiii sunt cuminti si deosebiti. Iubesc mult copiii si mi-ar placea sa mai adoptam unul. Sunt trista.
Cum sa-l determin sa mai adoptam un copil? -
De asta ii este si lui frica sa nu fie "radacinile" rele.Mie nu mi-e frica macar stiu ca am ajutat, de fapt pentru asta respir, traiesc si muncesc sa-i ajuti pe altii.
Asta simt eu.
Deci nu ar fi un moft al meu ci doar simt nevoia sa ajut, ma hranesc cu asta, nu pot sa vad oameni suferinzi. (pe forum sunt o rea ca am niste principii ale mele bine inradacinate, nu sunt de acord cu avorturile, curvia si de aici porneste totul)
Partea materiala este normala, un pic peste medie, nu ar fi chiar o problema dar sotul zice ca 2 copii adoptati e indeajuns. -
Ideea cu voluntariatul mi se pare si mie buna..poti ajuta mai multi copii la orfelinat si orice ajutor pt ei e bine venit.
Cum se comporta sotul tau cu actuali copii? Nu si-a pus aceleasi probleme cand i-ati adoptat pe ei? Sunt fete, baieti sau fata si baiat? Daca sunt baieti, ia-i putea spune sotului tau ca ti-ai dori si o fetita de exemplu, si vice versa.. Copiii sunt destul de maricei acum, poate ca ti-e dor sa ti un bebelus in brate, sa il vezi cum creste ..etc nu stiu, zic si eu, nu am copii dar mi se pare un lucru minunat ca vrei sa adopti
Raspunsul il gasesti numai la tine, trebuie sa fie si alt motiv pt care vrei sa adopti un alt copil, in afara faptului ca vrei sa ajuti neconditionat.. vorbeste deschis cu sotul tau si impreuna veti cadea la un acord.. -
Sunteti niste OAMENI DEOSEBITI !
Sper din toata inima sa fiti sanatosi si fericiti cu totii !
Cat despre al treilea copil , nu stiu ce sa-ti spun !
La mine , cand s-a pus ,in sfarsit , problema si unui al doilea copil ( de fapt eu am pus-o , cand ne-am mutat la 3 camere si aveam deja 35 de ani ) am constatat cu mirare ca sotul meu isi planuise pentru viata asta un singur copil !
Si m-a convins si pe mine sa ramanem la unul , pentru ca am avut o groaza de piedici ( casa am luat-o tare greu, dupa 10 ani de stat intr-o garsoniera cu un copil ; eu am avut un somaj de aproape 5 ani, deci lipsuri materiale cu duiumul ) pana atunci si el n-ar mai fi suportat s-o luam de la capat cu alt copil !
Depinde de multe : spatiu de locuit suficient , venituri bune , timp liber sau posibilitatea unui ajutor din partea altcuiva ( la supravegherea lor , cat de cat ) , rabdare cat cuprinde , si nu in ultimul rand dorinta voastra de a avea o familie numeroasa si frumoasa !
Dar daca tu iti doresti atat de mult , sunt sigura ca-l poti indupleca si pe sotul tau ! -
Multumesc juliebt.
Si tu esti deosebita; se simte din mesajele tale.
Sotul meu isi iubeste baietii, ei merg deja la fotbal impreuna, la ski, cinema, in parc chiar sunt deja o echipa. Iar eu ii ador pe toti 3 (impreuna cu sotul) le fac toate placerile. Deci chiar suntem fericiti. As vrea sa impart ceea ce avem noi cu oamenii nevoiasi. Daca am fi in Romania, mi-ar fi mai usor sa-i ajut pe cei nevoiasi. Chiar simt asta, e un fel de al sasele simt.
Noi stam la casa, in Germania momentan. Deci avem spatiu, slava Domnului! Sotul imi spune ca daca se va intampla ceva si nu-i putem creste, daca, daca...pe de-o parte ii dau dreptate dar ceva imi macina sufletul. Eu vreau! Si repet nu e un moft e cineva/ceva care imi stimuleaza aceasta idee
-
Felicitari pentru copilasii tai.
Problema este ca in vremurile de azi este greu sa ai grija de 3 copii.. Nimeni (sau poate f. putini) au siguranta zilei de maine si certitudinea ca vor avea si peste cativa ani salariile pe care le au acum sau afacerile vor fi la fel de infloritoare . Sotul tau este poate .
obosit si impovarat de responsabilitatea de a va asigura tot ce va este necesar. Eu il inteleg.
Poti face voluntariat, daca vrei sa ajuti, cum zicea cineva inainte. -
E admirabil ca vrei sa mai adopti inca unul,pe langa cei 2.
Pe de alta parte,eu cred in treaba aia cu "gene proaste" pt ca am un caz in familie: el si ea medici,nu pot avea copii si adopta un baietel.Educatia cea mai buna- cele mai bune scoli ,private bineinteles,copilul a avut mereu tot ce si-a dorit dar a fost mereu un pic mai dificil.Pe la 14-15 ani a devenit de necontrolat si a inceput sa intre intr-o groaza de incurcaturi.Acum are vreo 20 de ani,n-a reusit sa termine liceul desi a avut mereu meditatori privati.Parintii sunt disperati pt ca vor sa-i faca un viitor dar n-au cui.Acum ceva timp a aparut si tatal lui adevarat care se pare ca e un tip cu cateva infractiuni la activ si nu le da pace.
Poate e doar o exceptie cazul asta dar... -
Sotul meu nu a luat decizia adoptiei doar de dragul meu ci am luat decizia la modul cel mai serios.Nu ne jucam cu sufletele nimanui. Am simtit amandoi acest lucru.
Eu am avut un copil si a murit de mic
A fost o trauma pentru noi
Dar e o alta poveste... 
gasca_sefa ganduri iti faci ori de cate ori vrei sa adoptezi, sunt o mie si una de intrebari, de dubii. Nu e simplu, e multa incertitudine. -
Of , incertitudinile m-au urmarit totdeauna !
Eu sunt un pic ( mai mult !!!) ipohondra !
Din cauza stresului mi-am cam imbolnavit , functional vorbind, inimioara !
Ei, si de-aici au aparut angoasele vietii mele !
Daca n-o sa-l pot creste pe baiatul meu , sa-l vad mare !?
Daca n-o sa mai lucrez si n-o sa avem bani sa ne platim datoriile, si-o sa ramanem faliti !?
Daca o sa-mi gasesc de lucru si n-am sa ma pot tine de serviciu din cauza bolilor mele aparute din senin , si-o sa se duca de rapa totul !?
Si uite-asa , timpul a trecut , eu n-am patit nimic din ce mi-am inchipuit si chiar le-am rezolvat pe toate pana acum !
Parca-mi pare rau ca n-am insistat sa fac si-o fetita !
Dar...viitorul nu suna bine in Romania !
La mine n-a sunat prea bine nici trecutul , iar de prezent ce sa mai vorbim !
Cred ca asta-i adevaratul motiv al retinerii oamenilor de a face copii sau de a-i adopta pe cei necajiti !
Ti se rupe inima cand ii vezi in orfelinate !
I-ai lua pe toti acasa ! Dar n-ai cum !