silentio stampa
-
0 0Povestea mea e simpla. Ne-am cunoscut, ne-am combinat si a urmat o relatie normala, fiecare la casa lui. Dupa cativa ani am hotarat sa ne mutam impreuna. De curand am primit si "inelul", cu alte cuvinte totul se incadra in limite normale.
Numai ca saptamana trecuta a rabufnit. De la un kkt, asa cum se intampla de obicei.
Ca sa fiu mai explicita, majoritatea certurilor noastre au punct de pornire curatenia si ordinea. Eu sunt maniaca si recunosc. El incearca sa-mi faca pe plac, dar orice ar face nu e bine, sunt vesnic nemultumita. Deci de la o chestie de genul s-a ajuns la discutia "te deranjeaza lucrul ala al meu, deci te deranjeaza prezenta mea in casa, asadar plec." Si a plecat. Pt 2 ore, timp in care l-am lasat sa rumege si apoi am inceput sa-l sun. S-a intors, am avut o continuare a discutiei ca intr-un final sa-mi spuna ca el nu e fericit, ca simte ca nu are locul lui in casa, ca mie mi-e frica sa-l pierd, dar nu vad unde gresesc ca sa corijez. Eu nu prea apuc sa-i spun nimic, n-are rabdarea necesara sa-mi asculte toate argumentele, ma intrerupe la jumatatea frazei. Doar atat am apucat sa-i spun, ca nici eu nu sunt fericita.
De atunci stam in casa ca doi straini. Stiu ca suna ciudat, mai ales ca avem doar o garsoniera, dar nu mai schimbam 2 vorbe.
Nu stiu ce vreau, as pleca, dar daca plec stiu ca se termina, il iubesc, dar m-am saturat sa fiu doar eu cea care se schimba, nici asa nici asa.
N-am spus nimanui ce s-a intamplat, simplul fapt ca am asternuit aici vorbele lui ma face sa inteleg ca sfarsitul e aproape. (sfarsitul relatiei) -
Intre el si mania ta pentru curatenie, vad ca esti gata sa renunti la el.Mie asta imi spune multe.
Gandeste-te ce o sa faci cand o sa ai un copil de 3-4 ani care lasa jucarii si urme de mancare prin toata casa - o sa-l trimiti la bunici? Sau o sa te isterizezi non stop? Spre binele tau, incearca sa pui linistea voastra si sentimentele tale mai presus decat curatenia aragazului. -
io nu inteleg de ce ai pus ghilimele la cuvintul inel.....
apoi, daca orice ar face tu esti vesnic nemultumita, nu mi se pare in ordine ceva la tine.
e adevarat ca intr-o garsoniera, fiind si 2 oameni, daca nu e ordine e ca naiba, dar nici chiar asa cum spui tu......
oare cum pot sta 2 oameni fara sa scoata un cuvint?
eu cred ca ar fi bine sa luati o pauza, sa stati separat un timp si atunci va limpeziti gindurile, va analizati, va schimbati, amindoi, nu doar unul.....si decideti, se poate merge mai departe sau nu. -
Din momentul in care el ti-a spus ce ar trebui sa schimbi la tine ca sa fie fericit cu tine, nu mai ai nici o scuza. Alegerea e in mainile tale: ori renunti la capriciul tau, ori renunti la el (la voi) si il lasi sa-si gaseasca pe una care nu-l face sa se simta in plus in casa aia doar pentru ca nu lustruieste in urma fiecarui pas.
Daca nu ai urechi de auzit, o sa fie prea tarziu cand o sa ajungi sa te dai cu capul de pereti pentru ce ai pierdut.
Eu nu am avut urechi de auzit. Si acum este prea tarziu. -
alexa_new, ca o gluma, problema expusa de tine ma inebuneste.
sa ne intelegem, el face curatenie, nu lasa lucrurile imprastiate, ma ajuta, mai ofteaza, in fine, clasic. doar ca eu, fiind tipicara, niciodata nu mi se pare ca e de ajuns. stiu si recunosc unde gresesc.
dar oare asta e adevarata noastra problema? mania mea? cu alte cuvinte noi suntem mereu vinovate?
ellado, asa mi-a venit, am vrut sa scriu the ring, dar m-am sucit. inseamna ceva anume?
si eu sunt de acord cu ideea ca ar trebui sa stam separati putin, insa cine sa ia decizia asta, mai ales cand nu vorbim? lucrurile sunt nitel mai incurcate. daca as pleca eu, inseamna ca as abandona, si cum peretii sunt ai mei, el ar considera ca trebuie sa spele putina. aici e adevarata intrebare. sta pentru ce a investit in casa, sta pentru noi, pentru relatie, sau e doar in trecere pana gaseste alta varianta?
plus ca unul din motivele pentru care am ales sa ne mutam impreuna a fost treaba ca la fiecare cearta eu imi luam catrafusele si plecam. si am zis ca suntem maturi si ne putem rezolva problemele intre 4 pereti, fara sa mai fie nevoie sa dau fuga la mama cand nu-mi convine. acum insa mi-a luat el obiceiul cu plecatul. -
Lady_Ash, in general fiecare este multumit cu el insusi si asteapta sa fie iubit/apreciat pentru ceea ce este. In asta sta alegerea, la un moment dat: te alegi pe tine, asa cum esti si pleci sperand sa il gasesti pe cel care te va iubi exact asa, sau va alegi pe voi, in conditiile in care asta inseamna sa renunti putin la tine?
Bineinteles ca si invers este la fel de valabil, dar tu ai vorbit doar de nemultumirea lui fata de tine, si atunci eu am vorbit tot despre asta. -
Ca veni vorba: spune-ne si la ce ai renuntat tu pentru el...
Eu cred ca lucrurile la care renunta un om (indiferent de care din cei doi parteneri vorbim), mai ales "de dragul casniciei" devine mai devreme sau mai tarziu izvor de frustrari si reprosuri. Provocarea e sa stii cum sa-ti pastrezi identitatea, fiind totusi intr-un cuplu (unitate in diversitate, remember??
), cum sa armonizezi cele doua personalitati (fara sa renunte nimeni la ceva ce-l definete) etc.... -
Am spus numai partea lui de poveste pentru ca n-am venit aici sa ma victimizez. De accea mi-am facut si nik nou, sa fie toata lumea impartiala.
Eu tot sper ca se va diminua mania cu ordinea, insa uneori am impresia ca s-a accentuat de cand am plecat de la ai mei. Nu m-am gandit niciodata ca nu voi face un copil din cauza lucrurilor aruncate prin casa, a fost o gluma, probabil ca ori voi sta toata ziua sa strang dupa el, ori voi realiza ca e o mare pierdere de timp si imi voi baga picioarele. -
Lady_Ash, tocmai asta e, ca n-ai venit sa te victimizezi, ci sa acuzi.
Eu am mai aflat - in viata mea
- ca lucrurile nu sunt asa simple si ca, desi raspunsurile/solutiile sunt sub nasul nostru, nu le putem vedea, caci suntem prea incarcati (de frustrari, furii etc.) si numai cu ajutorul cuiva (specializat) din afara poti sa reusesti. Cineva care sa medieze...
Just, asa cum am inteles eu, ea nu a renuntat la mania ei (unu la mana) si nici el nu e total refractar la asta (doi la mana). Crede-ma, stiu ca e foarte usor sa dai vina pe altul. E bine pt self-esteemul nostru. Dar e rau pentru cuplu. Adica pentru celalalt. Care are un cuvant important de spus si el la self-esteemul nostru. Deci ne invartim in cerc..... -
Lady!
N-am citit toate sfaturile primite de tine si nici eu nu-ti voi da altele, aici.
Spun doar ca eu am un astfel de consort, care si de-ar vrea, tot nu ar ordona pe placul meu hainele, lucrurile, casa, etc.
Uneori ìmi vine sa-i fac poze la ce lasa-n urma lui...asa ma apuca hazul sau revolta; e mai rau ca un copil needucat.
Exemplu personal, ìn care eu cred, ìl dau zilnic, ìnsa nici nu-l ia-n seama sau nu vad eu o ameliorare-n felul sau de-a lasa totul vraiste. Cand esti manica sau perfectionista ti se pare mereu ceva aiurea-n jur...
Sa stii ca si acesti barbati fac ordine uneori, ìn felul lor, al meu chiar arunca tot sau pastreaza ìn cutii, pana cand si alea tot la gunoi ajung, caci e mai simplu sa cumpere vreun cablu, bec, pile, decat sa le caute, nestiind exact unde sunt.
Nu pot face observatii repetate, nici n-as termina fraza si de-o termin, ies scantei multe.
Pt linistea casei, o femeie ìsi calca adesea pe inima si-si tempereaza impulsurile, numai asa mentii echilibrul si poate dura o casnicie.
Barbatul are griji mai importante, fii sigura!
Ce-i pasa lui de ordinea ta cand important este la sf lunii sa aiba facturile platite, copiii multumiti, sanatosi cu totii si fara insomnii noaptea din pricina crizei sau altor prob. mai grave?!
E posibil sa devii sclava ordinii-n casa pe viata, daca esti cu el, ìnsa mai bine alege acum, pune-n balanta si vezi ce vrei si ce poti pe termen lung cu-n astfel de viitor sot!
Pt mine,ar fi ultimul motiv pt care l-as lasa..sau as face scandal-ordonatul hantelor sau obiectelor... -
Crush, ma bagi in dileme.
La ce am renuntat? N-am stat vreodata sa fac o lista, dar mereu am simtit ca eu am renuntat la mai multe decat el.
Zici ca il acuz? Ca doar obsesia mea este de vina. Si atunci ce-i de facut? Sa-l las sa-si imprastie jucarelele prin casa si sa ma fac ca ploua?
Si ca sa dau toate detaliile in cauza, de data asta era in discutie o cutie de la un monitor, pe care" il oprim si aruncam cutia, dar stai mai bine sa ma mai gandesc, sa-l testez, da, imi place, arunc-o sau mai bine lasa ca o duc eu la gunoi maine sau lasa ca o duc la birou maine si maine uite ca m-am sucit, las-o aici pana ma hotarasc."
Suna imatur? -
Eu nu m-am gandit vreodata sa-l las din cauza curateniei. Fereasca.
De fapt, nici nu m-am gandit vreodata ca de la un astfet de nimic poti ajunge sa-i spui celuilalt ca nu esti fericit.
Nu ma consider cicalitoare, prefer sa le fac eu singura decat sa-l pun sa faca pe placul stolurilor mele, dar undeva, pe parcurs, s-a intamplat un declick la el. Asta e parerea mea. Ma vede ca eu strang toata ziua si probabil are impresia ca el a gresit si se simte stingherit. Sunt convinsa ca nu-mi intelege obsesia ca fiecare fir de ata are fix locul lui, dar nicidecum sa ajunga sa se victimizeze ca ma deranjeaza prezenta lui in casa.
De un an. -
aha...deci nu poate fi vorba despre lipsa experientei traiului in comun...
mai, eu nu inteleg cu ce greseste lady ca are anumite asteptari de la el? totul e sa nu exagereze in aceste expectante. am fost crescuta in spiritul "respecta munca celuilalt" si mi se pare firesc ca partenerul ei sa pastreze ordinea sau/si curatenia in casa.