cum faci fata unui divort?
-
0 0Buna seara!
Nu conteaza care sunt cauzele divortului, am nevoie de sfaturi cum sa depasesc perioada.
Am cazut in depresie, defapt, sufar de ea de mult timp, dar abia acum se observa mai bine. Mi-e frica, rusine, sa apelez la ajutor specializat.
Teoretic, stiu si eu ca e mai bine sa divortam, ne chinuim unul pe celalalt, dar practic, ma omoara.
Nu pot dormi, de fiecare data cand pun capul pe perna, ma napadesc tot felul de ganduri. Uneori adorm repede si dupa o ora ma trezesc dintr-un cosmar. Apoi nu mai pot adormi pt ca ma tot gandesc de ce nu da si el un semn, daca tot spune ca ma iubeste.
Stiu ca e mai bine asa, dar... eu sunt singura.
Am dat tot ce am putut da in relatia aceea, asa cum am stiut eu, ma doare cumplit ca se termina si in loc sa incerce sa gasim solutii, prefera sa nu faca nimic..
Deci.. cum reusesc sa alung gandurile?
Cum reusesc sa ma intaresc si sa nu mai plang? Cum reusesc sa nu ma mai gandesc la el, sa ma chinui vazand ca nu da niciun semn, ca nu ii pasa de mine??? -
Nu reusesti, inca. Nu e ceva care sa vina pe moment, mai ales daca e vorba de un divort. Trebuie sa te axezi pe ce trebuie sa faci si incerci, cu incetul, sa uiti trecutul. Daca te ajuta si crezi ca mai e loc, incearca o discutie calda si sincera cu your soon to be ex, vezi daca se mai poate salva ceva. Treci peste orgolii, e vorba totusi de o casnicie, chiar daca vei fi tu cea care initiaza un dialog.
Daca nu se mai poate face nimic, incearca sa te rupi de trecut. O sa dureze. Nu cred ca asta vrei sa auzi, dar asta e. Si mai ales, totul depinde numai de tine. Incearca sa fi inconjurata mereu sau cat de des posibil de oameni care tin la tine. Citeste, iesi mult, Nu sta singura cu gandurile tale, Stiu perfect cat de groaznic e, cand ramai singura in capul tau si iti vin tot soiul de intrebari. Trebuie doar sa nu te temi de viitor si sa fii sigura ca orice decizie vei lua, este cea mai buna. -
Eu am trecut printr-un divort si am si copil cu el, dar in nici un caz nu m-am simtit asa.
Eu am fost reclamanta in dosar. Nu spun ca mi-a fost usor mai ales ca procesul a durat foarte mult (1 an) si mai ales ca nimeni nu m-a sustinut moral, nu am avut nici macar sustinerea parintilor. Nu l-am iubit, pur si simplu il tratam si il tratez in continuare ca si cand nu ar exista.
Am trecut foarte repede la cea de a doua casatorie a vietii mele(Doamne ajuta sa tina pana mor).
Am suferit ani la rand si plangeam de udam perna intreaga si ma rugam la Dumnezeu sa imi dea si mie un barbat care sa fie capabil sa ma iubeasca mi-am dorit enorm asta si s-a implinit. Fata s-a atasat enorm de el(nu il vede ca pe un tata asta e clar)dar ea se simte super in prezenta lui.
Nu sta singura, singuratatea nua duce nimic bun, sa stii. -
Nu e cazul de jigniri.. totusi!
AMY, nu pot iesii, vreau sa nu ma vada nimeni, imi vine sa plang din orice... Stiu ca ar fi bine sa nu stau inchisa, dar nici la servici nu ma mai pot concentra, incerc sa nu arat problema, dar ma simt in ultimul hal... Si mai rau e ca va trebui sa schimb si job-ul pe criza asta, sa schimb orasul.. totul!
Am incercat sa stau de vorba cu el si din punctul lui de vedere, nu se mai poate salva nimic. Eu nu cred la fel si acum nu pot sa gandesc ca va fi bine... -
Din nou, stiu cum e. OK, mai putin faza cu despartirea legala. Si inteleg ca nu ai chef sa iesi, dar trebuie. Tot ce vrei acum e sa te ...lasi prada sentimentelor si emotiilor si sa stai sa plangi de una singura in casa. Dar daca nu incerci sa fii mai puternica, daca nu incerci sa gasesti o bruma de optimism, o sa dureze mult starea ta, mult prea mult. Si gandeste-te ca in fond e viata ta, e singura pe care o ai. Cand o sa te uiti inapoi o sa-ti para rau de timpul asta pierdut inutil, timp in care ai putea sa faci atatea si atatea. Gaseste-ti prietene care sa traga de tine, sa fie rabdatoare si sa te asculte cand te plangi, pentru ca mai ales vorbind despre asta te face, cel putin pe moment, sa te simti un pic mai ok.
Fa-ti ordine in ganduri si incepe sa-ti cladesti din nou viata. Gandeste-te ca ceea ce ti se intampla acum marcheaza totodata un nou inceput. Si e bine daca te muti, chiar daca acum nu iti place. Macar te rupi de toate si ai ocazia sa cunosti oameni noi. -
Da, o fi bine sa ma mut, sa cunosc oameni noi sau sa revin la cei pe care ii cunosteam inainte si care imi sunt alaturi si fizic... dar m-am atasat de tot ce e aici!
Prietene care sa ma suporte.. sa ma asculte... toti avem probleme si eu nu ma simt in stare sa ma tot plang altora de problema mea. Unii chiar s-au saturat sa asculte si imi spun sa fac asa cum simt!
Eu simt ca sunt cazuta, ca nu ma pot ridica, ca am nevoie de el, sa fi alaturi de mine fara sa imi reproseze ceva.....
Toti avem defecte, toti gresim... dar cand un om e cazut de ce incerci sa il lovesti mai rau? -
Cum sa faci fata? Din detaliile date de tine, raspunsul e simplu: ii faci fata CU GREU.
Insa trebuie sa treci prin toate etapele. Sa plangi, sa astepti un semn de la el, sa-l urasti si sa-ti fie dor de el. Sa lasi sa se vada pe tine noptile nedormite si planse, sa nu faci nimic prin casa, sa-ti doresti sa faci ceva si su ai chef de nimic. Si asa mai departe.
Iar in final sa te trezesti din amorteala, sa faci o schimbare majora si sazambesti. Si atunci vei vedea solutia in fata ta.
Doar asa poti trece de orice, cu zambetul pe buze -
asa cum spune si fir de iarba o sa treci printr-o serie de stari emotionale...vrei sa te ridici , sa lupti si esti jos, tot mai jos...e un adevarat "travaliu" ai impresia ca pierzi ceva, interior chiar... insa tu esti singura care poate usura acest travaliu, care poate gandi " tot raul spre bine!"
care poate sa-si gaseasca ancorele de care sa se ridice, care sa te sprijine cand lucrurile te depasesc ...resursele, sperantele...copiii, activitati relaxante, sport, muzica,lectura, un animalut preferat jucaus si plin de viata, cariera, prieteni, pana redevii tu insati, apoi, mai puternica iti stabilesti lista ta de valori, de prioritati...
astea sunt loviturile vietii pentru a ne trezi la realitate... inveti din experienta, din esec, din greseli...altfel, o iei iar de la capat in viitor
nu ezita sa mergi la un psiholog daca nu gasesti resurse, daca simti ca ai nevoie,nu e nici o rusine, ei stiu foarte bine cu ce se mananca depresia... te va ajuta, ok?
toate cele bune, ai grija de tine!
-
du-te la judecatorie si uita-te pe listele de sedinta! vei avea surpriza sa constati faptul ca sunt cateva zeci ( !!!!! ) care divorteaza numai intr-o singura zi. asta-i viata. fii convinsa de faptul ca daca te multumesti sa plangi, fiecare lacrima da nastere altor cateva. cu cat te consumi psihic, cu atat nervii tai se tocesc si vei fi din ce in ce mai distrusa. stiu ca sunt al sutelea care iti spune asta dar " treci peste, uita-l si mergi mai departe"! si daca ti-au spus-o zeci de persoane inseamna ca stiu ele ce stiu.
treaba e in schimb... eu mi-am cumparat butoni pt camasa. am ajuns acasa si acum ma uit la ei ca vitelulca nu stiu ce sa fac cu ei. cum dumnezeu se pun astia pe maneca de la camasa?
ps: ai impresia ca esti singura care are probleme ? uite, eu, in ce necaz am intrat! crezi ca imi e usor? ehe!... -
leverdusoleil, trebuie sa-ti scoti din minte chestia asta cu 'vreau sa vina el si ma scoata din starea asta'.
Astepti solutia minune. Sigur ca ar fi grozav sa vina de la 'el' - ar fi un motiv sa-l iubesti si mai mult. Dar barbatii nu prea se erijeaza in salvatori de acest gen (e preferabil rolul 'ai pana de masina si ei stiu ce si cum
').....
Nu spun ca ar fi insensibili sau nu ar vrea sa ajute, dar depresia e un lucru serios care nu se rezolva doar prin bunavointa si dragoste.
Si daca barbatii urasc ceva este atunci cand le prezinti probleme pentru care ei nu au solutii.
Poti crede ca el ti-a provocat depresia si deci prin schimbarea lui de atitudine ar putea sa schimbe cursul lucrurilor.
Nu este asa. Nu el a provocat-o. S-a produs din interactiune dintre tine si el. Voi doi ati 'produs' ceea ce este acum. E greu de crezut ca se mai poate 'desface' si 'reface'. Doar daca va 'curatati' sufletele de memoria a ceea ce a fost. Doar daca se produce o schimbar majora in AMANDOI. In tine in momentul asta se produce doar o mare suferinta.
Asa ca scoate-ti chestia asta din minte. Asta te tine in loc, nu te ajuta sa pornesti pe calea normala de vindecare.