Tot despre amanta....
-
0 0Buna fetelor! Nici nu stiu cu ce sa incep ...e o nebunie si nu pot sa cred ce se intampla ...Tatal meu are o amanta mai mica cu 6 ani decat mine...am aflat acum o saptamana de la mama mea...nu stim ce sa facem...mama mea i-a oferit sansa sa mearga la psiholog, dar el nu recunoaste ca ar avea o problema si continua sa se intalneasca cu aceasta fata (nebuna) care nici liceul nu l-a terminat. Nu stim ce sa mai facem ...mama mea m-a intrebat daca sa bage divort ...eu ce sa zic?
-
) lulunonlulu, faci misto de noi?
mda.
ce vrei sa spunem?
ca ai doi parinti incapabili sa-si asume responsabilitatea divortului ?ce arunca responsabilitatea pe umerii si judecata unui copil ?
singurii care sunt in masura sa ia decizia sunt ei, parintii tai!
sugereaza-le sa mearga amandoi de manutza la psiholog si cere-le sa se certe cand tu nu esti de fata!
chiar esti copil?
atunci fii copil! -
VorbeÈ™te cu ei, cu fiecare separat. Știu că nu este indicat ca să devină copilul o minge de ping-pong între părinÈ›i, dar deja spui că eÈ™ti implicată în discuÈ›ii cu mama ta.
Părinii tăi sunt tineri, deci cred că pot găsi resurse să meargă mai departe È™i să iasă din situaÈ›ia de criză, căci mă gândesc că e ceva trecător, mai ales că amanta este asa de tânără.
Și părinÈ›ii mei s-au trezit la 60 de ani că există o mulÈ›ime de incompatibilităÈ›i între ei, când iubirea s-a dus, atracÈ›ia sexuală nu mai este, iar copiii sunt mari ca să fie ca un tampon între ei È™i să aibă de ce să se agaÈ›e. La fel se întâmplă È™i la socrii mei, iar al meu este chemat permanent pentru sesiuni de intervenÈ›ie È™i terapie între ei â€vino È™i vorbeÈ™te cu taica-tu că eu nu mă mai înÈ›eleg cu el!â€
Deci poÈ›i vorbi cu mama ta, să încerci s-o liniÈ™teÈ™ti È™i să aibă răbdare, È™i cu tatăl tău să-È™i dea seama că e ceva trecător. ÃŽn definitiv, e decizia lor. -
Am mai scris si la "familie" dar am sa scriu si-aici !
Dora , dar daca-ar fi vorba de o ratacire a mamei ei ?
Tot asa ati trata-o ?
Sunt convinsa ca toate evele ar sari cu gura si-ar face-o-n toate felurile !
Dar daca e vorba de un barbat , ne purtam ca si cu un ou rosu , fereasca sfantul sa nu-l atingem cu o vorba ,sa nu se simta jignit si indepartat !
Din afara e usor sa se dea sfaturi , dar sunt sigura ca daca ti s-ar intampla una ca asta , altfel ai privi lucrurile !
Eventual eu as sta la o discutie cu el , sau hai , la cel mult doua , sa vad ce l-a determinat s-o faca , dar in niciun caz nu l-as ocroti !
Adica el pe mine ma desconsidera ca om si eu sa fiu o "intelegatoare " ! -
Copilul saracul e prins la mijloc !
Dar nu prea are cum sa fie impartial !
De obicei o compatimeste pe mama!
Nu cred ca este vreun fiu sau fiica care sa aprobe un astfel de comportament , sau pe care sa nu-l doara lacrimile mamei lui !
Dar mai inainte de toate ar trebui ca tatal sa justifice in fata lui motivele care l-au determinat s-o faca !
Si daca sunt reale , e mai bine sa se desparta omul la timp , sa nu mai raneasca si-altadata inimile celor dragi !
Pentru ca din moment ce s-a aventurat in alta parte , e clar ca a fost nemultumit cu ce-a avut pana atunci !