socoteala de acasa si cea din targ
-
0 0Buna
Am nevoie de sfaturile femeilor mature de pe acest forum, a celor care cunosc experienta nasterii sau cea a avortului.
Toata viata m-am gandit ca destinul e in mainile mele si ca se va intampla mereu asa cum voi planui eu.
Prin urmare, planuisem ca voi avea un bebe atunci cand voi fi deja realizata pe plan material, in primul rand. Fara a fi nevoita vreodata sa depind de vreun barbat, din nici un punct de vedere.
Avand ambitie multa si luptand pentru viitorul meu, cu scopul de a ma realiza pentru a putea face un copil - scopul suprem - am ajuns sa am un serviciu peste medie, sa castig peste medie si prin urmare sa indraznesc sa ma inham la un credit mare pe...ani multi.
Considerand ca toti acei ani multi voi avea acelasi job si aceeasi putere financiara.
Uite ca acei ani nu s-au terminat dar eu am ramas insarcinata.
Ma asteptam sa sarbatoresc momentul cu fericire pana la cer, acum nu este decat o spaima teribila care nu ma mai lasa sa dorm noptile. Sa merg mai departe ... incontestabil; dar pe ce drum?
Ca sa pastez copilul ar trebui sa imi dau demisia. Apoi nu as mai reusi nici pe departe sa fac banii necesari acoperirii ratelor, cu care ar trebui sa ma ajute tatal copilului si familia lui.
Ca sa imi termin ratele singura, ar trebui sa avortez si sa mai raman cu acest serviciu inca vreo cativa ani, apoi sa fac un alt copil, doi, zece, cati o vrea Dumnezeu. Dar nu va fi acelasi, si voi avea pe constiinta o crima.
Complicat? Nu inca. Tatal ... nu stie, inca. Daca ma decid singura sa avortez el nu va afla niciodata. Daca el nu ma va putea sustine, vom decide ... impreuna, avortul.
Mi-e groaza. -
bineinteles ca voi discuta cu el, dar mai intai ar trebui sa imi pun eu ordine in cap
adica puii mei, ma gandesc ca nu este nici prea corect fata de el sa ii apar: ta naaaaaa, vom avea un copil, daca vrei sa il pastram tu si familia ta va trebui sa imi dati lunar suma de.........
ca sa iti raspund la prima intrebare, natura serviciului nu imi permite sa fiu insarcinata si singura solutie este demisia, nu platesc nici concedii medicale in acest caz, ni s-a spus de la inceput si este prin contract; nu imi doresc sa detaliez mai mult -
Acum e mai usor pt mamele cu salariu marisor, pt ca indemnizatia pt cresterea copilului se calculeaza 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni. Deci eu zic ca te-ai descurca f bine.
Nu inteleg care e faza cu demisia?
Deci poti sa stai linistita sa cresti copilul 2 ani, timp in care primesti acesti bani. -
Doamne de cate ori sa ma repet, nu este vorba de nici o indemnizatie, pur si simplu trebuie sa imi dau demisia, exista si astfel de servicii si este foarte legal, evident, as dori sa se inteleaga asta si sa plecam discutia de la baza asta, fara sa fiu nevoita sa detaliez, nu sa ne invartim in jurul cozii. va rog din suflet
-
Bineinteles ca voi sta de vorba cu el dar am intrat aici ca sa incerc sa imi pun ordine in ganduri, sa discut cu femei mature care au trecut printr-una din cele doua experiente, care ma pot sfatui; e o nebunie sa inham niste oameni straini, cum ar veni, la o datorie care este responsabilitatea mea; am ales un drum pe care mi-e bine, pot continua pe acelasi drum pana cand voi decide eu ca este timpul, ...calcand pe cadavre, la propriu?
-
Chiar nu imi pot imagina ce serviciu ai tu incat ""nu e voie"" sa ai copil. Numai in cazul manechinelor si al vedetelor de cinema, si in special celor din ""afara"" am mai auzit ca este posibil oarecum.
Iti dau o veste care nu stiu cum o sa o iei, dar este cat se poate de sigura: CHIAR daca ai clauze de acest gen in contract, deci aparent ar fi cica legal in ochii celor care nu se pricep, ca deh! scrie negru pe alb...ele sunt nule; nu numai ca nu sunt legale, dar nu sunt nici constitutionale.
In contracte pot fi inscrise tot felul de clauze etc dar asta nu inseamna ca acelea sunt si valabile, cele ilegale, fiind ilegale, sunt deci nule, chiar daca sunt inscrise. Pricepi, macar?