relatii la distanta
-
0 0Ce parere aveti? tin sau nu? ma refer si la situatia cand el zice ca e dispus sa vina dupa celalalt cu toata casa in spate . Cum sa reactionez cand astept sa sune telefonul si nu suna? Sa cred si sa accept scuzele, in conditiile in care primul lucru pe care il fac dimineata e sa ma gandesc la el si sa ii dau mesaj sau sa il sun? Se remediaza situatia in cele din urma, dar la anumite intervale, se repeta. E un stres inutil o asemenea relatie? sau merita sa continui sa vezi ce iese?
-
Depinde de cat timp sunteti impreuna, care sunt implicatiile, cat de mare e distanta aia....
Eu am trecut printr-o relatie asa..am stat departe 1 an jumate....dar deznodamantul a fost frumos....dar depinde si de tine....de ce vreti sa faceti in viitor, ca va fi greu...puffffffff te asigur ca da, dar daca va iubiti si aveti incredere unul in celalalt, va functiona.Bafta! -
inca nu ne iubim, asta e chestia. sa zicem ca inca incercam sa ne cunoastem. sunt asa, si tematoare de toata chestia asta si de implicatii, dar si vreau sa il vad, sa plecam impreuna de nebuni in diverse locuri. oare se poate lega ceva serios? el zice ca stie ce vrea si ca va se va muta in bucuresti daca va merge si daca eu il voi accepta,dar eu inca am reticente, nu vreau sa ne mutam impreuna in conditiile in care ne cunoastem de foarte putin timp, la fel nu vreau ca el sa vina aici si sa doarma la mine, nici sa ma culc cu el inca nu vreau . E normal asa sau sunt eu dusa cu capul? Cat e normal sa astepti intr-o relatie noua pana sa se intample marele moment? Ca el e nerabdator, normal, dar a zis ca atunci cand eu voi considera, atunci se va intampla. I-am zis ca nu vreau sa dorm la el acasa, daca merg sa-l vizitez vreau sa stau undeva unde o sa imi gasesc cazare o noapte. Va rog sa ma sfatuiti si pe mine, ca nu mai stiu ce este si ce nu normal.E o relatie ciudata.
-
francesca, nu e o relatie ciudata si cred ca e noraml sa iti pui atatea intrebari mai ales ca nu va cunoasteti de mult timp si inca sunteti in tatonari..fa asa cum crezi tu ca e mai bine ptr tine ca nu zici rau ..
daca tu nu esti pregatita nu il lasa pe el sa grabeasca lucrurile tu sti cel mai bine ce e bine ptr tine
-
Pentru mine cuvintele "relatie" si "distanta" suna tare incompatibil... Pai relatie este cand poti pune capul in bratele lui, cand ii poti duce cafeaua in pat privindu-l imbufnat si somnoros, cand ii auzi vocea prin casa si ii simti parfumul in perna, cand stii ca daca vii obosita de la munca cineva te asteapta acolo cu masa calda. Sincer cred ca pentru a rezista o astfel de relatie, o anumita perioada, trebuie sa fie niste baze solide puse la inceput...fara distanta. Si chiar si asa pare cam peste mana. E pe sufletul meu postul tau...tocmai a inceput o astfel de relatie acum 2 zile, cand al meu iubit s-a carat la el in tara
el zice ca o sa fie bine, minunat si mirobolant, ca o sa mai vina el aici, ca o sa mai merg eu acolo...eu sincer ma cam indoiesc, dar sa vedem
-
Da....eu una nu as da prea mult credit ..relatia e foarte prematura...cu mutatul si ce o sa vina dupa, dar depinde si cati ani aveti.
Relatiile la distanta rezista daca au o foarte buna "fundatie" si incredere reciproca.
Noi am stat despartiti, dar din motive laborale....si nu am avut de ales.Si am stat despartiti pana nu am mai putut..asa cum spune just...voiam sa fie acasa cand ma intorceam de la munca...sa-i simt parfumul in perna.....deja era ceva insuportabil...si atunci am decis ca trebuie sa facem ceva..in cazul meu, m-am intors in tara.
off topic: just...ti-ai revenit?!... -
si daca o sa fie sa aveti o relatie la distanta, o sa mearga dar pana la un punct si apoi ajungeti acolo cand o sa trebuiasca sa luati o decizie, ori va mutati impreuna ori se termina...ptr ca la nesfarsit nu o sa mearga ..asa cum ziceau si fetele mai sus o sa simti nevoia sa i simti prezenta in casa, in prejama ta ....
-
Da, asa e. El deja zice ca ii este dor, ca asteapta sa merg acolo sa plecam impreuna in week-end, dar eu spre rusinea mea, ma simt mai imatura decat la 18 ani, mi-e frica sa merg
)) nu stiu la ce sa ma astept, mi-e frica sa nu ma atasez de el si sa nu fie serios. El insista ca daca nu merge, macar sa ramanem prieteni.Eu as vrea sa fie cineva aici, ca la distanta ... pana acum a avut de luptat cu prejudecatile mele. Am zis ca mai bine nu incercam pentru ca eu nu vreau sa devin navetista, ca e o pierdere de bani si de timp. El; zice ca nu conteaza, daca il vreau vine el aici de cate ori e liber (asta ar insemna din 2 in doua zile). ca se muta cu serviciul in Bucuresti. E mai in varsta ca mine, are 32 de ani. I-am zis ca nu am chef sa imi pierd tipul intr-o chestie care nu merge, dar el e tare optimist, zice ca lui i-am placut foarte mult si ca nu ma poate lasa altuia. E tare vrajitor si uneori ii mai tai cheful, dar ... -
Mai ajutati-ma si acum cu un sfat si promit ca nu va mai sacai cu ale mele.
Tipul asta cu care vorbesc eu imi cere sa merg la el. Vrea sa merg si sa stau un week-end. Eu, sincer, nu vreau, pentru ca imi este teama de ce s-ar putea intampla, e mult prea devreme sa sar pe un om dupa o luna de convorbiri telefonice. Stiu cum arata, nu e problema, dar e mult prea devreme,vreau intai sa vad daca il plac sau nu. I-am zis sa vina el aici ca in Bucuresti este destul loc de plimbare, de iesit. Zice ca vine numai cu conditia sa ramana la mine peste noapte. Imi pare rau, dar eu nu vreau asta, casa mea nu e hotel, nu pot primi practic un strain la mine in casa si in pat.Sunt mai baba, asa, am nevoie de timp, sa ma conving eu ca e ok, ca nu fac o gresala.El e foarte insistent, si dupa cum il percep la telefon, am senzatia ca abia asteapta sa sara pe mine. Ceea ce nu vreau sa se intample. I-am zis ca poate merg in week-end, vin dimineata si plec seara. Stiu ca nu mai am 15 sau 18 ani, sa imi fie teama de chestii de-astea, dar chiar imi este. E mult prea repede, am senzatia ca el vrea mult, nu stiu cat e dispus sa puna suflet si cat vrea alte treburi. La telefon, omul poate spune multe. Ma tenteaza sa ii dau papucii, daca pot spune asa, dar nu stiu cum sa abordez, sa ii zic ca mai bine ne vedem de treaba amandoi. Nu vreau sa ma grabeasca iar el asta face. Eu zic nu, ultima oferta o zi si atat, el nu, ca raman in week-end, ca sa merg de vineri. Chiar nu am cu cine sa ma inteleg.Mi-e teama ca daca ajung la el,nu ma va lasa sa plec cand vreau eu si ma va tine mai mult sau mai putin cu forta inca o seara, iar eu luni trebuie sa fiu la munca... nu stiu, chiar imi vine sa imi bag picioarele. i-am propus sa ne intalnim la jumatea drumului, sa ne plimbam pana la munte si inapoi, sa vorbim, dar nici asa nu vrea. El vrea ori la mine, ori la el, cu ramas pe ste noapte - ceea ce mie nu imi convine. Dati-mi si de data asta o parere, ca deja ma apuca spumele cu omul asta. Cum sa ma retrag din ecuatie cat mai finut posibil? -
E clar ca omul te vrea fara ocolisuri, fara pauze de gandire,fara plimbari,cinema-uri si/sau cine de inaintea actului in sine. Daca nu vrei sa-l lasi sa "sara pe tine", atunci frumusel nu-i mai raspunzi la telefon. Nu ai de ce sa ii aduci scuze si explicatii. Daca el te i-a direct,tu de ce sa te mai ascunzi dupa deget?
-
Francesca, am senzatia ca esti tare speriata de ce s-ar ìntampla cu el, dormind ìn aceeasi casa.
Daca ai fi mai putin conservatoare si chiar ìti doresti un barbat de 32, un astfel de wknd ar putea fi chiar surprinzator de placut.
Dar nimeni nu-ti garanteaza ca va fi totul ok si daca ai retineri, mai bine spune-i omului clar ca nu vrei sa continui sau nu faci dragoste pana la anul sau la casatorie.
De ce nu-l inviti la tine, sa-l prezinti parintilor si...sa-i oferi un pat ìn alta camera? E mult mai frumos asa si i-ai mai taia din elanul de aventurier, daca-l are! -
Deci: eu stau singura, el la fel. I-am propus sa mergem sa ne plimbam la munte, undeva, sa ne cunoastem, cat de cat, dar nu vrea. Mi-a zis clar ca el vine in Bucuresti cu conditia sa ramana peste noapte.La parinti nu vreau sa il duc, maica-mea nu accepta orice om care iese cu mine, mi-a cerut in mod expres ca, dupa cel cu care am fost pana de curand, sa nu ii mai aduc pe nimeni decat cand va fi treaba serioasa. Nu sunt conservatoare, culmea, pe fostul iubit am sarit eu din prima noapte, dar era altfel de om, l-am simtit altfel, l-am simtit langa mine indiferent daca m-as fi culcat cu el atunci sau 3 - 4 luni mai tarziu. Dar tipul acesta este altfel, e mult mai insistent, mai ... nu stiu, am senzatia ca nu pot sa controlez eu situatia si ca vrand-nevrand, ajung sa fac ce zice el. Si sincer, nu imi permit. E prea devreme.