Povestiri adevarate
-
0 0Evelor, dlor!
Va invit aici sa ne descarcam sacul; povesti reale, din viata, ale noastre sau ale altora, auzite sau traite!
Uneori viata bate filmul...se zice.
Si chiar povestile ìn aparenta lipsite de interes, pot avea un impact deosebit asupra cuiva. Incercati, cu sau fara talent,veti fi bine primiti la "editura" ad-hoc! -
tani, este efectul toamnei?
de ce nu incepi tu cu o povestire, apoi ry?
sper sa fie un topic fara balacareala! super ideea ta!
sint convinsa ca fiecare avem cite o poveste, a noastra, a altora, de preferat a noastra de spus aici, sau o poveste ascunsa intr-un ungher, dar sub anonimat o putem spune....... -
O sa va spun povestea unui cuplu plecat ìn lume sa traiasca bine si fericiti, poveste din zilele noastre, care poate va folosi cuiva, drept pilda.
Ea, de vreo 23 ani cand am cunoscut-o; zvapaiata, cu ochi mari negri si gura sexi, cu postrunga, vorbareata-dezinhibata, cu aspect multumit si ìncrezatoare ìn viata, ìn soarta sa. Era casatorita cu-n baiat de vreo 32, aveau o fetita micuta, ea lucra, el avea o soc. si le mergea bine, printre straini. Casa cu rate, alte bunuri, sit. prospera si viitor de aur...doar ca am simtit o anume adversitate fata de soacra fetei, care era venita la randu-i pe-aici, alturi de sot si alt copil-fata.
Nu cunosc motivele pt care tanara mama nu-si suporta soacra si nora, stiu doar ca la un moment dat si-a adus mama pt cateva luni ìn casa lor, probabil pt ajutor domestic sau vizite medicale, care-n Sp. sunt gratuite.
Aveam pe atunci un colectiv de munca din care o colega, era vecina acestei tinere femei, s-o numim Ana.
Colega a tinut sa-mi prezinte prietena sa, romanca. Recunosc ca fatuca mi s-a parut cam nebunatica, prea era plina de sine si-si arata corpul tanar, de animal bine cladit si careia-i cadea fermorasul de la jeansi, ca un fleac menit sa atate
amatorii masculi.
Odata am fost la o cina ìntre colege, Ana si-a ìnsotit vecina prietena, desi avea acasa copilul si sotul.
Acolo, ìn timpul mesei, m-a surprins remarca facuta unei tipe din fosta URSS, casatorita cu-n om mai batran, multumita de sit. ei, de educatia fiilor, etc. A pus pe primul plan sexul, razand la presupusul scenariu, rusoaica ìn floarea varstei cu dl pensionar, ìndragostit si cu mult bun simt, de altfel.
Cina terminata, cele doua vecine amice nu s-au grabit spre casa si respectivii soti, copii, oprindu-se la taclale si...ducandu-se pana la un resto turc sa ia ceva de mancare pt soti, care nu cinau fara ele! -
Un barbat usuratic s-a insurat acum multi ani.S-a insurat pentru ca printesa lui dorita era virgina si nu a acceptat nici un fel de apropiere fizica decat "legalizata". El orgolios o lua de soatza. Facura si un copil, o minunatie de copil, o frumusete! Dupa vreun an el si-a adus aminte ca era tare frumoasa viata de burlac si a inceput sa zboare iar din floare-n floare... Ea la un moment a aflat si s-a suparat...s-a suparat atat de tare ca s-a imbolnavit ! El a realizat dupa ani buni de zburdalnicie ca ea e femeia pe care o iubeste si-o va iubi mereu, dar ea e bolnava acum...
Incerc sa gasesc o morala in povestea asta si singurul lucru pe care pot sa-l scot este ca greselile noastre poate nu ne afecteaza direct pe noi, dar pot afecta pe cei dragi noua. Automat ne ating si pe noi. -
Timpul a trecut, erau prietene si...aparea si sotul Anei uneori sa-si salute vecina la job.
Nimic rau, doar ca de la un timp colega ìncepe sa se planga de sot si slabese, cere zile libere si primeste cateva buchete de trandafiri rosii, emotionata dar misterioasa, ìndragostita evident.
Corina avea copii mari, casatorita devreme, temperament latin si multa dorinta de-a place si-a fi iubita, spunand ca n-a cunoscut fiorul saruturilor pasionale, etc.
Ana si Corina, prietene si vecine, probabil ìmparteau mult timp si Ana se considera norocoasa ca a ìntalnit asa prietena de nadejde pe meleaguri straine.
Intr-o zi urc ìntr-un autobuz si-mi sar ochii pe-un chip vag cunoscut; o fata cu par neìngrijit, cu privirea ratacita privind lung pe geam, fara sa ma recunoasca; era Ana. Parea o stafie, umbra celei ce-o cunoscusem, frumoasa si zvapaiata. Suferea.
Peste ceva timp Corina si-a luat inima-n piept si-a divortat, lasandu-si sotul si copiii care nu au digerat nici azi ruptura parintilor. A lasat casa, masina, tot, plecand....cu sotul Anei, care a divorat si el, ìntre timp.
Revad ìntamplator pe Ana, ma opreste si-mi arata soldurile; era un schelet, suferea cumplit si nu digera tradarea prietenei sale, hotarand sa se reantoarca-n Ro, scarbita de viata, de dragostea tradata, de prietenia avuta.
Au facut partajul, ea si-a luat copilul si el a ramas cu noua dragoste pe aceste meleaguri, desi Corina-i mult mai mare decat Ana si putin mai batrana decat el.
Corina ìnflorea, ìntinerea pe zi ce trecea, si-a dat istoria pe fata, treptat, lumea a acceptat-o, nefiind nimeni ìn masura sa-i judece sau condamne..desi stiam cu totii ca nu-i etic si crestinesc sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altora.
In nici o clipa C nu a facut apel la vreo ruga, Dzeu, avand ìncredere doar ìn dragostea ei.
Ana a disparut. Banuiesc ca lucreaza ìn Ro, asteptand pensia copilului de la un ex-sot pe care-l mai suna uneori, ìn speranta ca-l va readuce langa ea si copil.
Intre timp, C si sotul Anei, fac planuri de viitor, amenajeaza casa, traiesc ìnca iubirea lor, crezandu-se mai fericiti decat erau cu prima iubire si alaturi de copii. Au trecut doi-trei ani.
C simte adesea ca-i o iubire stirba, lipsindu-i copiii, care o vad doar cand este singura. La ìnceput o priveau chioras pt tinuta tinereasca adoptata si aerul de pustoiaca..acum s-au obisnuit si cu privirile admirative adresate mamei, care pare sora lor, fiind moderna si dinamica, urcand pe moto sau ìn decapotabila, ca o tanara la cei 30 plus...
(Aceasta-i o poveste adevarata; cu sau fara happy-end!
Nu lasati garda, evelor!
Dragostea are meandrele ei, la orice colt poate surveni o drama, fiti vigilente si fiti bune, sa nu va reprosati vreodata ce puteati face si n-ati facut!) -
Azi voi spune pe scurt alta poveste, ìn speranta ca n-o sa va ìntristeze.
Eram eleva ìn clasele primare si ìncepuse anul scolar deja; colega mea ìmi spunea ca pastreaza o banca pt verisoara ei care-i bolnava dar va veni curand ìn clasa noastra.
Dupa mai bine de-o luna, a aparut o fata subtirica, cu par roscat si ochi frumosi, verzui, putin pistruiata si cu buze senzuale, ìnsa putin retrasa, fiind de curand venita la oras, la parinti.
Acomodarea s-a facut rapid si Emi si-a facut prietene si s-a remarcat printr-o personalitate activa,puternica, independenta.
Eu , ea si verisoara acesteia, nascute primavara, la cateva zile diferenta, locuiam si aproape, asa ca ne vedeam si-n afara scolii adesea.
Anii au trecut, ele au urmat la licee
ec. si eu alt drum. -
Adolescenta a fost una frumoasa, eram prietene si ne ìmparteam micile bucurii si secrete legate de scoala, colegi, aventuri specifice varstei.
In fata casei mele era statia de autobuz de unde Emi pleca la liceu, asa ca aproape zilnic, traversa repede sa ceara un pahar de apa, lucru ce-a fost remarcat ìn timp de mama sau de vecini, ce-o integrasera ìn peisajul familial cotidian.
Anii ce-au urmat, au fost poate cei mai frumosi ani pt Emi, care-si facuse dintr-o colega o prietena noua, dandu-i acesteia o camera la subsolul casei parintesti si acolo, sau la terasa casei, petreceam cele mai spumoase ìntalniri, cu povesti, rasete si dans ad-hoc.
Niciodata de atunci, n-am vazut doua fete asa talentate la dans, asa spontane si pline de verva, doau lujere pline de seva tonica; viata parea sa le surada celor doua fete, curand terminau si fac. si fiecare avea cate-un prieten deja, baieti draguti si buni.. -
Mi-aduc aminte de nunta ei, eram si eu de mana cu al meu, prietena lui Emi asemeni, deci cam toate trei ne vedeam viitorul ìn roz.
Avea un chip de-o frumusete boticeliana, mereu parul liber si ceva natural, cu-n magnetism aparte ìn figura si trupul sau, atrageau atentia. Spontana si cu bunatatea oamenilor simpli, bine intentionati, saritori, cu simtul datoriei mostenit de la bunicii si parintii deosebit de muncitori, care-si ìncropisera la oras o sit. ìnfloritoare, probabil spre invidia vecinilor, oraseni de bastina.
Am copilarit pe atunci ìn compania vecinelor varstnice, foste dne cu pretentii sau refugiate din varii regiuni; am ìnvatat multe din atentia lor si conversatiile avute, conduita si felul de-a privi viata-n general.
Emi avea o astfel de prietena, dna N, care se plimba de mana cu iubitul sau si ne arata astfel ca iubirea nu tine de varsta, de sex, ci de suflet! Era o placere sa-i vezi privindu-se cu dragoste, mangaindu-si mana pe furis sau ocrotindu-se ca la 18 ani...desi erau octagenari.
Dar sa revin la Emi si povestea sa.
Din casatoria ei au rezultat repede doi baieti, facuti unul dupa altul. Locuia ìn casa parintilor, extinsa pt cei tineri. El parea un baiat preocupat de gospodarie, job, iepuri; nu-l prea vedeam acasa, mai mult la sarbatori ìi simteam prezenta. Emi la a doua nastere a fost nevoita sa ìntarzie la maternitate mai mult decat normal..nu i se cicatriza operatia, ìnsa nimeni nu s-a sesizat sau alarmat prea tare.
Dupa un timp, revenind de la job, treceam pe langa casa ei si intram s-o salut, vazand-o ìn curte. Ma invita la terasa, la un spritz de roze facut de sot la staiunea lui agr.
"Ia si tu, zicea, ca pe mine asta ma mai tine! Ma simt epuizata de la un timp si nu stiu ce am!"
(Avea grija sa-mi strecoare si pt acasa o sticla din cand ìn cand. Erau vremuri grele, cand nu gaseai mai nimic ìn magazine si lumea se ìntr-ajutora.)
Serviciul, casa, copiii, pareau explicatiile la ìndemana oricui, adesea cate-o neplacere cauzata de -
Emi a fost diagnostica mai tarziu ca avand rinichii atrofiati, fiind la un pas de-a muri.
Nimeni nu se mai gandise ca-n copilarie, avusese prob. cu rinichii si de aceea nu se prezentase pe 15 sept. la cursuri.
Adesea o vazusem cu cearcane, ma gandeam ca-i oboseala sau e datorita palorii ei de fata cu pielea deschisa la culoare...
Nici faptul ca mereu cerea apa sa bea, nu ne-a ìngrijorat, desi era semn de suferinta grava; era prea tarziu, trebuia sa faca dialize pt a trai!
Am vazut-o ìnainte de-a pleca la Buc, pe-un pat de spital, cu extremitatile verzi, crezand ca-i pe duca, nerecunoscandu-ma...
Dzeu a vrut sa mai traiasca, medicii la Buc au readus-o la viata, a urmat ani de zile dializele acelea obositoare dar obligatorii, de 3 ori pe sapt.
Viata ei capatase alt sens, alte valori; mi-a daruit o lectie de curaj, de erou, luptand pt copii si educatia lor! Sotul, vazand-o schimbata, suferinda, s-a ìndepartat, luat-o razna...Dzeu sa-l ierte!
El s-a dus ìnaintea ei, mort ìn conditii ciudate, un atac de inima, dupa o bauta, ìntr-o casa...
Emi a asteptat ani de zile un transplant...n-a avut parte de el si-a murit ìntr-o primavara, ìn urma unei gripe. Copiii erau mari, cuminti, acum sunt pe drumul lor.
Din ceruri, probabil ca-i priveste cu dragoste infinita si-i ajuta si azi.
Dzeu s-o odihneasca!
Candva, ìmi zicea: stiu ca din toti, tu vei mai ajunge la mine la cimitir....!
Asa ca-n fiecare an, o caut printre cruci si ea-mi zice parca: aici sunt, te asteptam, draga mea prietena! -
Multumesc. Congo!
Nu stiu cum scriu, stiu doar
ca acum, am lacrimi...
Viata e plina de astfel de povesti, de oameni pe care i-am avut alaturi si adesea ne-au parasit; ramane amintirea lor, cu tot ce-a ìnsemnat prezenta lor pt noi.
Acolo, aici, ei raman...
Personal, toti pe care i-am iubit si-au plecat, n-au facut decat sa-mi ìmbogateasca viata, presarand-o de flori gingase care raman precum imortelele, mereu frumoase, vii. -
Manuka, astea-u fost primele povesti care mi-au venit mie-n minte si-mi cer scuze daca au fost plictisitoare.
Vazand multitudinea de cazuri , povesti de dragoste, dezamagiri si adultere ce apar pe forum, mi-am ìnchipuit c-ar fi binevenit acest topic.
Mai ìnvatam, mai ne minunam, mai ne plictisim,dupa caz...aici.