cum pot sa traiesc mai departe?
-
0 0Se spune ca nu poti muri din dragoste, dar s-ar putea sa fiu eu primul caz

M-am despartit de cineva si de atunci nu-mi mai revin, adica nu imi mai gasesc echilibrul in viata mea....
Acest lucru a coincis si cu o perioada in care mi-am pierdut jobul asa ca, simt pur si simplu ca n-am pentru ce sa mai traiesc...Ma uit in jurul meu si toata lumea are rostul ei, are viata ei, familia ei, jobul ei numai eu - la aproape 30 de ani am ajuns sa nu am nimic. Prieteni nu prea am si cei pe care ii am ma sprijina cum pot, familia la fel, dar...nimic nu pare sa aiba efect sa ies din starea asta.
Parca am cazut intr-o groapa si nu ma pot ridica...
Inainte eram o persoana foarte puternica, acum am slabit fizic si psihic - ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc..
.Incerc din rasputeri sa lupt dar nimic nu mai functioneaza....
Mi-am pierdut increderea si speranta si nu stiu ce rost am pe lumea asta si nu stiu ce sa fac.
Am aproape 30 de ani am pierdut barbatul pe care-l iubeam, fac joburi care ma umilesc doar pentru ca sa supravietuiesc si sa platesc ratele...Nu mai am putere sa ma trezesc dimineata, eu intotdeauna am fost foarte puternica, acum nu ma mai regasesc pe mine in interior...Chiar nu stiu ce sa fac si nu stiu cum sa traiesc mai departe si ce rost am pe pamantul asta? Ma simt atat de singura... -
misty, nu esti singura

esti sanatoasa ? atunci ai cel mai de pret lucru in viata asta
deci nu spune ca nu ai nimic....
e imposibil sa nu ai nimic, ai familie, parinti, cativa prieteni, te ai pe tine...
pentru toate astea trebuie sa mergi mai departe.
e doar o perioada mai p.roasta, vei trece si de asta.
si daca ai pierdut un om, va veni altul, ai sa vezi, acorda-ti putin timp.
si daca ai pierdut un job, vei gasi altul, ai putina rabdare.
nu e nimic atat de negru incat sa nu treci tu si de asta, asa-i ?
hai, zi ceva de bine, ceva frumos
-
misty,
nu exista o reteta universala dupa despartire
ce pot sa-ti spun? doar ca
iti vei reveni!
plangi, dar nu te izola
nu te razbuna
nu te uri si nu uri.
accepta si mergi mai departe... viata merge mai departe!
ascunde amintirile cu el, fotografiile. nu le rupe! peste vreo 20 de ani o sa-ti para rau
si iesi din casa..fa un curs! ala de ti-l doreai tu mult!
iti spun un secret ...stii cine ma ajuta pe mine la greu?
cine ma ajuta sa ma pun pe picioare?
nimeni alta decat muzica
a fost si va ramane mereu una din iubirile mele
misty, asculta melodii optimiste, energizante...te vor ajuta
Gloria Gaynor - I Will Survive
Cher - Strong Enough
Louis Armstrong - What A Wonderful World
etc...
si nu in ultimul rand Phoenix, trupa mea de suflet
daca vrei cateva melodii,cu drag
totul e sa-mi lasi o adresa de email in mesaj privat -
cu siguranta aceasta perioada , o data depasita , o vei constientiza ca fiind un prag in calea maturitatii tale . Foloseste-te de aceste momente de singuratate sa te redescoperi pe tine , cea care esti tu cu adevarat . tu , fara nimeni altcineva langa tine care sa poata interveni in gandurile , simtirile tale . Analizeaza-te in liniste si fa numai ceea ce iti place , numai ceea ce iti aduce satisfacttie , bucura-te de linstea ce te inconjoara si vei vedea ca te vei ridica singura , tu pe tine . Ca sa fii cu adevarat puternica trebuie sa te ridici pe propriile tale puteri , e mai greu la inceput cu echilibrul dar odata obtinut totul va merge ca pe roate . Hai capul sus si bucura-te de sanatate , liniste si bucuria zilei de maine . iti urez bafta !
-
Si eu simt la fel ca si tine, bine situatia mea e diferita dar descrii perfect starea mea de spirit. Eu de aproape 4 luni plang incontinuu cand sunt singura ca nu vreau sa ma vada nimeni si simt o frica in mine, si ma linistesc citind carti de rugaciuni, dar apoi ma apuca iar.
Mi-am analizat viata pe toate partile fac sport, ies in oras, dar cand sunt singura iar ma apuca.
Probabil ca timpul... -
nu stiu...
simt ca nu mai am putere, nimic din ce imi facea placere inainte nu mai are sens...nu -mi gasesc rostul, sensul...nu vad motivatie sa mai traiesc....
si ma simt asa de cateva luni...cu momente in care ma ridic si iar cad...poate am nevoie de un psiholog...
eu eram foarte puternica si incurajam pe toata lumea, acum traiesc de pe o zi pe alta...
nici vaicareala asta nu ma caracteriza....n-am fost niciodata asa slaba
-
Pragul varstei de 30 de ani intotdeauna ne schimba . din toate punctele de vedere . poti da vina pe ce vrei tu , pe maturitate , pe zodiac ( se spune ca de la 30 de ani prioritar in viata unui om nu mai este zodia in care s-a nascut ci ascendentul ) , deci da vina pe ce vrei tu daca te face sa te simti intr-un fel care are ratiune , dar orice ai face trebuie sa mergi mai departe .
Si am avut aceeasi criza de identitate cand am pasit pragul 30 ani. e ceva normal , numai ca unii o simt mai tare altii mai usor depinde si de circumstantele care ne inconjoara , la tine e mai accentuat si din cauza despartirii .
Ce incerc sa spun ? Nu despartirea e motivul starii tale , ci pur si simplu lumea se schimba inclusiv noi . Pamantul se misca , tre sa mergem mai departe sa tinem pasul , altfel ne impiedicam , iata ! -
si eu am uneori impresia ca nu am rost, ca am o viata cam plictisioare, ca am dat cu piciorul anumitor barbatii din principii etc.sa stii ca pe mine rugaciunea la d-zeu m-a ajutat.de ex si eu acum sunt intr-o stare nasoala, ca mai nou mi se reproseaza de un anume el ca nu am facut nimic sa fim impreuna,atata vreme cat el era cuplat pe atunci,mai nou este insurat.dar sper ca voi trece si peste incercarea asta,nu-mi pica bine sa fiu acuzata ca nu am miscat un deget,atata timp cat stiam ca omul este cuplat.asa ca fruntea sus,totul trece in viata.
-
postat de: zuzu2 la data: 2009-10-11 19:00
cu siguranta aceasta perioada , o data depasita , o vei constientiza ca fiind un prag in calea maturitatii tale . Foloseste-te de aceste momente de singuratate sa te redescoperi pe tine , cea care esti tu cu adevarat . tu , fara nimeni altcineva langa tine care sa poata interveni in gandurile , simtirile tale . Analizeaza-te in liniste si fa numai ceea ce iti place , numai ceea ce iti aduce satisfacttie , bucura-te de linstea ce te inconjoara si vei vedea ca te vei ridica singura , tu pe tine . Ca sa fii cu adevarat puternica trebuie sa te ridici pe propriile tale puteri , e mai greu la inceput cu echilibrul dar odata obtinut totul va merge ca pe roate . Hai capul sus si bucura-te de sanatate , liniste si bucuria zilei de maine . iti urez bafta !
...sa stii ca multe lucruri adevarate a scris zuzu aici. Citeste cu atentie.
Depresia este ca o boala a sufletului. Hotaraste-te sa iesi din ea. Si, din acel moment ofera-ti singura o perioada de ""convalescenta"" ca dupa orice boala : ia-o mai incet, intremeaza-ti puterile ( caci esti si secatuita de puteri, iar neputinta de acum sunt convinsa ca te macina - dar nu mai trebuie, afla ca este normal), fa doar lucruri care iti plac si te linistesc - chiar daca marunte si banale , fara sa cauti sensuri adanci si profunde ( uitat la tv, la filme care iti plac, citit carti, ascultat o muzica ce iti place, plimbat, facut manichiura, chestii din astea), incearca sa te bucuri si sa apreciezi orice lucru marunt.... Incet- incet te vei ridica si vei avea mai multa putere sa lupti, sa stii. -
Poate ca acum e o perioada trista.Te poti simti singura si cu multi prieteni sau familie numeroasa.Cu totii avem perioade din astea.Eu cand am momente de genul asta,ma gandesc ca cel mai important este sa fiu sanatoasa.Apoi ma gandesc ca daca am sanatate,sa incerc sa fiu calma si sa gasesc calea cea mai potrivita pe care sa merg mai departe.Fiecare are stilul lui.Asta e reteta mea...Poate vei gasi si tu ce ti se potriveste sa faci,ca sa treci peste toate astea cu bine.
-
la mine pragul de 30 a coincis cu un accident vascular , deci crede-ma ca stiu ce inseamna " nu ma mai recunosc " , " nu mai imi place ce imi placea inainte " , etc................
nu-i asa ca te trezesti dimineata si iti spui , gata ! de azi imi revin , de azi ma schimb si parca parca chiar simti ca te ridici din groapa aia adanca in care te aflii , parca chiar simti "buza prapastiei " pe care parca o atingi cu mana .............
Numai ca pana sa iti dai seama iar te iau lacrimile si iar pici si iti spui ca nu are rost , ca nu mai poti
crede-ma iti vei reveni ................ -
In primul rand uitate-in jurul tau! Nu esti singura..sunt sute de femei ca si tine...singure, care nu au nimic la 30 de ani...mii...sincer.
Nu e un capat de lume ...asta e societatea acum...barbatii nu se mai insoara...ca de casatoria nu mai e la moda,daca tot au sex si fara ea ( de ce sa-ti cumperi vaca, daca ai lapte gratis - vorba unui barbat). Femeile nu mai fac copii ca au cariera...Virginitatea a devenit o povara la 17 ani...Iar vedetele porno au devenit modele de urmat... Nu nu e peste tot la fel...dar totusi...uita-te in jurul tau...Dumnezeu a obosit sa ne mai iubeasca... -
Asa este, categoric nu esti singura in situatia in care te afli acum.
Poateexact in momentul asta nu o sa fii de acord cu mine, dar sa stii ca viata -viata, pur si simplu!- este mai mult , inseamna mai mult decat un barbat si o cariera. Pur si simplu, incearca sa traiesti, ia ziua ca atare si incearca sa ti-o faci placuta. Descopera si multe alte motive, si placeri, pt care sa traiesti. Caci sunt destule. Va fi mult mai bine in timp - insa da, timp va trebui sa iti acorzi, si muuulta rabdare. Acea ""convalescenta"" de care vorbeam mai sus.
...iti vorbeste din experienta, o fosta maaare pesimista si depresata
-
dumnezeule, fetelor..
cu puteti sa vb despre "sinucidere" din cauza unui barbat..?
cum sa nu mai ai puterea sa lupti, sa nu mai ai pofta de viata pt ca te-ai despartit de persoana iubita..?
da, stiu ca poate fi dureros, al in poienita de dureros chiar..dar asta e viata..daca s-a dus...sa se duca..insa de aici si pana la a nu mai avea puterea de a lupta in continuare, e mult..ok, va fi o perioada in care vei urla de durere, iti vei linge ranile..dar trebuie sa spui stop..viata continua, asa cum este ea..cum sau fara el.. -
Denis,
Nu e vorba despre sinucidere. Este vorba ca, dupa anumite momente ff grele, se poate instala o depresie, ganduri mai negre, te simti vlaguita fizic si psihic, nu mai ai putere sa te mobilizezi, nu mai vezi sens, rost.... Nu e vorba de sinucidere, e vorba cum treci peste aceasta perioada urata si pesimista, care exista si te simti neputincios/a.
Si sa stii ca multi oameni trec prin asta, chiar daca tu poate nu ai experimentat o astfel de stare. -
Fetelor ce dezamagire , ea vrea o solutie nu consolari .
Stie ca exista oameni in situatii si mai dezastruoase .
Se cere o solutie .
Draga mea nimeni nu-ti poate spune ce sa faci , trebuie sa te trezesti TU , ACUM , AZI , IN ACEST MOMENT .
Cum nu stiu , dar TREBUIE . vei gasi o solutie .
Stiu ca sunt dura , eu am avut aceeasi situatie timp de 3 ani si crede-ma ca a fost foarte dur , dar am reusit .