nu stiu ce am de facut

  •  
    • 13 mesaje
    10 Oct 2009, 19:49
    0 0
    Va salut pe toate/toti si va rog sa aruncati un ochi si pe problema mea.
    Am o relatie de 2 anisori.Prietenul - un om relativ ok, dar cu multe fixuri, multe apucaturi. Intre timp, ne-am mutat si impreuna. De ceva timp, cateva luni, m-am cam saturat de figurile lui, de critici constante, parca e o soacra, non-stop gaseste ceva de criticat.Suntem amandoi oameni ocupati, muncim, venim seara/dimineata acasa, dupa caz, rupti de oboseala. Lui nu ii convine niciodata nimic.Ba ca e casa mea prea plina cu lucrurile mele, ba ca am pus cana cu gura-n jos in loc sa o pun nu stiu cum, numai chestii id.ioate (cel putin asa mi se par mie, ca eu nu fac lui scandal pt orice nimic remediabil). M-am gandit de cateva ori la despartire, ajunsesem la concluzia ca nu mai pot si mai bine stau singura. Recunosc ca uneori si eu sunt capul rautatilor, dar parca prea se enerveaza din absolut orice. Aseara i-am zis ca nu mai suport, ca relatia noastra ma face sa ma simt ultimul om, in loc sa ma simt cea mai iubita si adorata fiinta. Am ajuns o persoana neincrezatoare, noroc ca se mai gaseste cate un coleg pe la munca sa imi faca un compliment, ceva, sa imi dau si eu seama ca inca sunt o femeie, ca inca sunt frumoasa, ca inca ...
    Si, cum se intampla in general, exact cand esti asa, mai in dubii, trebuie sa apara un om interesat de mine. N-am vrut sa-l cunosc, nu am vrut sa am de-a face ceva cu el, nu m-a interesat absolut deloc. I-am raspuns la telefoane, la mesaje, i-am zis ca am o relatie, ca nu pot juca pe doua fronturi, el a zis ca ma asteapta cat am eu nevoie si a inceput "campania lui electorala". Ma suna numai cand stie ca sunt singura, sa nu imi faca probleme.Imi da sfaturi.Mi-a spus ca a gasit la mine ceea ce dorea, s-a chinuit binisor sa faca rost de telefonul meu, nu ma lasa niciodata sa il sun, respinge apelul si suna el.M-a invitat la el in oras, zice ca sta singur si ca pot merge fara probleme sa stau acolo.Pana acum am fost relativ rece cu el, pentru ca nu stiu ce sa fac, inca imi iubesc prietenul, dar jur ca ma face sa ma simt ca ultimul ra.hat de pe pamant. Oare a venit momentul sa rup lucrurile? Ma gandesc ca daca acum, cand ar trebui sa ne iubim si sa ne ignoram defectele, el se infurie pentru cea mai mica prostie, uneori neavand dreptate, pai peste 10 ani cum va fi?Dinti scosi si coaste rupte? Am vrut aseara sa ii cer sa ne despartim, dar parca mi-a luat cineva cuvintele, ca nu am fost capabila sa articulez nimic, el tipa la mine ca sunt nebuna, ca fac lucrurile numai aiurea, iar eu nu am stiut sa ii spun decat ca il iubesc. Dar nu mai pot continua, cu sau fara celalalt, trebuie sa ma despart.Nu pot sa las pe cineva sa faca din mine o fiinta complexata, doar pentru ca lui nu ii convin niste lucruri. Am 26 de ani. El la fel. Va rog sa ma sfatuiti cum sa rup relatia, ca imi mananca nervii, mai bine stau singura.Eu nu stiu sa dau papucii unui om. Astept sfaturi de la voi. Multumesc.o seara frumoasa va doresc.
  •  
    • 2323 mesaje
    10 Oct 2009, 19:58
    0 0
    Locuiţi împreună?
  •  
    • 2784 mesaje
    10 Oct 2009, 20:01
    0 0
    Nimic mai simplu:cand incepe cu istericalele pleaca fain frumos si spune ca te duci in alta parte unde esti dorita.N-ai nimic de impartit asa ca nu te mai crampona de o relatie de care nu te leaga nimic decat niste sentimente false.
  •  
    • 2784 mesaje
    10 Oct 2009, 20:02
    0 0
    Daca-i casa ta cu atat mai bine,spune-i ca-i liber sa plece si sa scape de nebuna.
  •  
    • 204 mesaje
    10 Oct 2009, 20:03
    0 0
    il iubesti de iti pasa asa mult?ori iti pasa de impresia pe care o poti lasa?...
    in viata conteaza cel mai mult cel care te face sa te simti femeia cea mai frumoasa, cel care te face fericita....implinita,e greu sa te consolezi ca el face "ce trebuie" ca e "baiat bun" si ca tu trebuie sa ii faci placerile si sa fii la "inaltimea" lui
    asta pana nu e prea tarziu
    dca nu esti implicata prea mult, fugi
  •  
    • 13 mesaje
    10 Oct 2009, 20:10
    0 0
    da, locuim impreuna la mine acasa. parintii mei sunt plecati afara si noi stam singuri in apt.
    Am incercat, i-am spus de n ori ca mai bine isi cauta pe cineva perfect pentru el, decat sa imi scoata mie ochii pentru orice. Chiar sunt momente cand nu are dreptate,incerc sa ii explic felul in care vad eu lucrurile dar nu vrea sa inteleaga, zice ca de ce trebuie sa imi explice el mie fiecare decizie a lui? zice ca ma iubeste, dar sincer, nu mai simt nimic. ma iubeste numai cand imi scot coltii si ne luam la cearta, atunci ca sa ma calmez si sa nu ma plang ca o pr.oasta, vine si ma ia in brate si eu sunt atat de slaba si de manipulabila, nu pot sa tin suparare, ma las convinsa ca am gresit si hai sa ne impacam. Dar simt ca nu e normal. Nu ma mai simt bine in relatia asta. Nu imi spune niciodata nimic de bine, nimic, nici un compliment. I-am zis direct ca ma deranjeaza, ca ar putea sa faca si el un efort asa cum eu ii spun lui ca ii sta bine cu nu stiu ce camasa sau ca miroase bine etc. Chestii de cuplu. El nu poate da mai mult de la el, pentru nimic in lume. si acum, de cand a mai aparut si omul asta si se ofera sa imi gateasca, sa facem nu stiu ce lucruri impreuna, desi nu stiu daca o sa pot sta langa el, eu iubindu-l in continuare pe cel de acum.
    Chiar sunt o femeie fra.iera, nu stiu cum sa abordez discutia astfel incat sa ii zic clar ce vreau, ca el reuseste de fiecare data sa imi demonstreze cat de "in neregula sunt eu" si ca totul e din vina mea, desi zice "daaa, sigur, eu sunt de vina ca tu faci aia si aia si aia, ca nu stii sa faci aia si aia".
    Nu mai pot sa il suport, desi il iubesc, parca prea am ajuns bataie de joc, am senzatia ca respectul lui pt mine este un mare zero
  •  
    • 81 mesaje
    10 Oct 2009, 20:14
    0 0
    Fugi, fugi mancand pamantul, pana nu e prea tarziu, pentru ca iti pierzi timpul cu el. Exact asa m-am simtit si eu o perioada, dar la mine e mult mai complicat, ani de casnicie, copii si e mult mai greu.
    Daca sa mergi la celalalt sau nu, nu te pot sfatui, desi poate ar fi mai bine sa stai singura o perioada, si pentru a evita sa fii acuzata.
  •  
    • 310 mesaje
    10 Oct 2009, 20:14
    0 0
    De obicei cand cuiva nu-i place majoritatea lucrurilor pe care le faci, inseamna ca nu te mai place pe tine.

    Cat despre celalat barbat care a aparut in viata ta, s-ar putea sa fie genul care vrea o provocare si cauta sa ia femeile altora. Dar..fa-i un test. Suna-l si spune-i ca te-ai despartit (intre timp, mai stai cu actualul) si vezi care va fi comportamentul lui.

    Oricum, cel mai bine e sa stai alaturi de barbatul care te face sa te simti femeie!
  •  
    • 204 mesaje
    10 Oct 2009, 20:16
    0 0
    da...il iubesti...asta e "slabiciunea" ta
    iar pentru asta eu una am invatat ca nu exista remediu
    matusa mea spunea sa-l las cand am altul mai bun...adica mi-a "tampit" creierul...glumesc desigur, dar am ramas la fel de "fraiera" si azi...
    e dificil de explicat
  •  
    • 2323 mesaje
    10 Oct 2009, 20:17
    0 0
    Atunci fă-i bagajul şi pune-l la uşă.

    Chiar nu înţeleg ce te reţine să îl expediezi. Te ia de proastă şi tu nu ştii ce ai de făcut?

    Ce anume te determină să nu-i dai papucii?
  •  
    • 13 mesaje
    10 Oct 2009, 20:18
    0 0
    Nici el nu face intotdeauna lucrurile cum imi convine mie, dar eu nu sar la gatul lui pentru nimic, eu saunt omul care e de principiu ca daca se poate schimba o stare de fapt, nu are rost sa fac atata zgomot, nu e un capat de tara.dar el nu se poate abtine. zice ca o sa se obisnuiasca cu mine asa, defecta, cum sunt eu, ca nu stie cum sa faca sa nu mai actionez asa. Sunt chestii de vederi diferite, de genul "eu vreau dulapul acolo pentru ca acolo imi vine mai la indemana", el vrea sa il pune intr-un loc neaccesibil cand gatesc, sa ma chinui sa scot din el ce imi trebuie. Sau de ce ma apuc eu sa spal la ora 9 seara cand vin de la munca tarziu, ca el vrea sa doarma! Ma ucide omul asta. prea critica orice.si nu e dispus sa accepte nici o explicatie pt actiunile mele, ar trebui sa imi faca cumva un manual de utilizare a casei si obiectelor conform viziunilor lui, ca altfel nu am cum sa ii intru in gratii.Imi vine sa plec, dar e casa mea, nu am unde
  •  
    • 13 mesaje
    10 Oct 2009, 20:20
    0 0
    nu stiu cum sa ii zic ca vreau sa plece. efectiv nu stiu. asta ma retine. trebuie sa il las o vreme sa isi caute casa, chirie, ma rog. nu stiu cum sa ii cer.
  •  
    • 13 mesaje
    10 Oct 2009, 20:21
    0 0
    nici macar sentimentele nu ma mai opresc. dar nu stiu cum sa ii zic, pentru ca el se apuca iar sa imi arate ca eu sunt cea ne-ok, ca el e ala perfect.
  •  
    • 2323 mesaje
    10 Oct 2009, 20:22
    0 0
    Unde l-ai găsit, iubita, pe individul asta? Åži cum de-l suporţi?

    Åži de ce ţi-e teamă să-l dai afară?

    Fă-i tu bagajul că, la ce povesteşti, sunt convinsă că nici bagajul nu-i în stare să şi-l facă singur...
  •  
    • 204 mesaje
    10 Oct 2009, 20:23
    0 0
    nimeni nu-i perfect
  •  
    • 36 mesaje
    10 Oct 2009, 20:24
    0 0
    Cred ca e mai bine sa spui ce ai pe suflet... Faptul ca ne spui noua arata ca nu esti deloc multumita de ce se intampla... Si daca trebuie sa isi caute apartament / garsoniera de inchiriat sa o faca... Chiar vrei sa suferi mai departe?
  •  
    • 36 mesaje
    10 Oct 2009, 20:25
    0 0
    Cel putin pus in fata amenintarii, poate se schimba... In functie de reactia lui iti vei da seama daca te iubeste sau nu cu adevarat...
  •  
    • 2323 mesaje
    10 Oct 2009, 20:25
    0 0
    Ei, asta-i!

    Nu vrei, eventual, să-i cauţi tu unde să se mute?
  •  
    • 13 mesaje
    10 Oct 2009, 20:25
    0 0
    tocmai, nimeni nu e perfect. Inaintea lui am stat 5 ani cu un om pe care l-am iubit si viceversa, dar ne-am suportat asa, cu bune, cu rele, nu ne scoteam ochii, eram atenti unul cu celalalt, pana s-au defectat lucrurile si a luat-o razna cu prieteni dubiosi si jocuri de noroc. Astuia, dupa lupre seculare, i-am facut bagajele (trei toale pe care le avea la mine) si i le-am plasat la maica-sa. Dar era altceva.Aveam motive foarte strong si nu m-a putut combate asa cum face cel de acum.
  •  
    • 2323 mesaje
    10 Oct 2009, 20:30
    0 0
    Hai că eşti caraghioasă. Chiar mai ai de gând să-l asculţi ce spune?

    Fată dragă, când nu mai vrei, nu mai vrei şi gata. Nimeni şi nimic n-ar trebui să te convingă "să vrei" când "NU mai vrei".

    Nici explicaţii nu înţeleg de ce simţi nevoia să-i dai.

    p.s: eşti reală?