nu stiu ce am de facut
-
0 0Va salut pe toate/toti si va rog sa aruncati un ochi si pe problema mea.
Am o relatie de 2 anisori.Prietenul - un om relativ ok, dar cu multe fixuri, multe apucaturi. Intre timp, ne-am mutat si impreuna. De ceva timp, cateva luni, m-am cam saturat de figurile lui, de critici constante, parca e o soacra, non-stop gaseste ceva de criticat.Suntem amandoi oameni ocupati, muncim, venim seara/dimineata acasa, dupa caz, rupti de oboseala. Lui nu ii convine niciodata nimic.Ba ca e casa mea prea plina cu lucrurile mele, ba ca am pus cana cu gura-n jos in loc sa o pun nu stiu cum, numai chestii id.ioate (cel putin asa mi se par mie, ca eu nu fac lui scandal pt orice nimic remediabil). M-am gandit de cateva ori la despartire, ajunsesem la concluzia ca nu mai pot si mai bine stau singura. Recunosc ca uneori si eu sunt capul rautatilor, dar parca prea se enerveaza din absolut orice. Aseara i-am zis ca nu mai suport, ca relatia noastra ma face sa ma simt ultimul om, in loc sa ma simt cea mai iubita si adorata fiinta. Am ajuns o persoana neincrezatoare, noroc ca se mai gaseste cate un coleg pe la munca sa imi faca un compliment, ceva, sa imi dau si eu seama ca inca sunt o femeie, ca inca sunt frumoasa, ca inca ...
Si, cum se intampla in general, exact cand esti asa, mai in dubii, trebuie sa apara un om interesat de mine. N-am vrut sa-l cunosc, nu am vrut sa am de-a face ceva cu el, nu m-a interesat absolut deloc. I-am raspuns la telefoane, la mesaje, i-am zis ca am o relatie, ca nu pot juca pe doua fronturi, el a zis ca ma asteapta cat am eu nevoie si a inceput "campania lui electorala". Ma suna numai cand stie ca sunt singura, sa nu imi faca probleme.Imi da sfaturi.Mi-a spus ca a gasit la mine ceea ce dorea, s-a chinuit binisor sa faca rost de telefonul meu, nu ma lasa niciodata sa il sun, respinge apelul si suna el.M-a invitat la el in oras, zice ca sta singur si ca pot merge fara probleme sa stau acolo.Pana acum am fost relativ rece cu el, pentru ca nu stiu ce sa fac, inca imi iubesc prietenul, dar jur ca ma face sa ma simt ca ultimul ra.hat de pe pamant. Oare a venit momentul sa rup lucrurile? Ma gandesc ca daca acum, cand ar trebui sa ne iubim si sa ne ignoram defectele, el se infurie pentru cea mai mica prostie, uneori neavand dreptate, pai peste 10 ani cum va fi?Dinti scosi si coaste rupte? Am vrut aseara sa ii cer sa ne despartim, dar parca mi-a luat cineva cuvintele, ca nu am fost capabila sa articulez nimic, el tipa la mine ca sunt nebuna, ca fac lucrurile numai aiurea, iar eu nu am stiut sa ii spun decat ca il iubesc. Dar nu mai pot continua, cu sau fara celalalt, trebuie sa ma despart.Nu pot sa las pe cineva sa faca din mine o fiinta complexata, doar pentru ca lui nu ii convin niste lucruri. Am 26 de ani. El la fel. Va rog sa ma sfatuiti cum sa rup relatia, ca imi mananca nervii, mai bine stau singura.Eu nu stiu sa dau papucii unui om. Astept sfaturi de la voi. Multumesc.o seara frumoasa va doresc. -
il iubesti de iti pasa asa mult?ori iti pasa de impresia pe care o poti lasa?...
in viata conteaza cel mai mult cel care te face sa te simti femeia cea mai frumoasa, cel care te face fericita....implinita,e greu sa te consolezi ca el face "ce trebuie" ca e "baiat bun" si ca tu trebuie sa ii faci placerile si sa fii la "inaltimea" lui
asta pana nu e prea tarziu
dca nu esti implicata prea mult, fugi -
da, locuim impreuna la mine acasa. parintii mei sunt plecati afara si noi stam singuri in apt.
Am incercat, i-am spus de n ori ca mai bine isi cauta pe cineva perfect pentru el, decat sa imi scoata mie ochii pentru orice. Chiar sunt momente cand nu are dreptate,incerc sa ii explic felul in care vad eu lucrurile dar nu vrea sa inteleaga, zice ca de ce trebuie sa imi explice el mie fiecare decizie a lui? zice ca ma iubeste, dar sincer, nu mai simt nimic. ma iubeste numai cand imi scot coltii si ne luam la cearta, atunci ca sa ma calmez si sa nu ma plang ca o pr.oasta, vine si ma ia in brate si eu sunt atat de slaba si de manipulabila, nu pot sa tin suparare, ma las convinsa ca am gresit si hai sa ne impacam. Dar simt ca nu e normal. Nu ma mai simt bine in relatia asta. Nu imi spune niciodata nimic de bine, nimic, nici un compliment. I-am zis direct ca ma deranjeaza, ca ar putea sa faca si el un efort asa cum eu ii spun lui ca ii sta bine cu nu stiu ce camasa sau ca miroase bine etc. Chestii de cuplu. El nu poate da mai mult de la el, pentru nimic in lume. si acum, de cand a mai aparut si omul asta si se ofera sa imi gateasca, sa facem nu stiu ce lucruri impreuna, desi nu stiu daca o sa pot sta langa el, eu iubindu-l in continuare pe cel de acum.
Chiar sunt o femeie fra.iera, nu stiu cum sa abordez discutia astfel incat sa ii zic clar ce vreau, ca el reuseste de fiecare data sa imi demonstreze cat de "in neregula sunt eu" si ca totul e din vina mea, desi zice "daaa, sigur, eu sunt de vina ca tu faci aia si aia si aia, ca nu stii sa faci aia si aia".
Nu mai pot sa il suport, desi il iubesc, parca prea am ajuns bataie de joc, am senzatia ca respectul lui pt mine este un mare zero -
Fugi, fugi mancand pamantul, pana nu e prea tarziu, pentru ca iti pierzi timpul cu el. Exact asa m-am simtit si eu o perioada, dar la mine e mult mai complicat, ani de casnicie, copii si e mult mai greu.
Daca sa mergi la celalalt sau nu, nu te pot sfatui, desi poate ar fi mai bine sa stai singura o perioada, si pentru a evita sa fii acuzata. -
De obicei cand cuiva nu-i place majoritatea lucrurilor pe care le faci, inseamna ca nu te mai place pe tine.
Cat despre celalat barbat care a aparut in viata ta, s-ar putea sa fie genul care vrea o provocare si cauta sa ia femeile altora. Dar..fa-i un test. Suna-l si spune-i ca te-ai despartit (intre timp, mai stai cu actualul) si vezi care va fi comportamentul lui.
Oricum, cel mai bine e sa stai alaturi de barbatul care te face sa te simti femeie! -
Nici el nu face intotdeauna lucrurile cum imi convine mie, dar eu nu sar la gatul lui pentru nimic, eu saunt omul care e de principiu ca daca se poate schimba o stare de fapt, nu are rost sa fac atata zgomot, nu e un capat de tara.dar el nu se poate abtine. zice ca o sa se obisnuiasca cu mine asa, defecta, cum sunt eu, ca nu stie cum sa faca sa nu mai actionez asa. Sunt chestii de vederi diferite, de genul "eu vreau dulapul acolo pentru ca acolo imi vine mai la indemana", el vrea sa il pune intr-un loc neaccesibil cand gatesc, sa ma chinui sa scot din el ce imi trebuie. Sau de ce ma apuc eu sa spal la ora 9 seara cand vin de la munca tarziu, ca el vrea sa doarma! Ma ucide omul asta. prea critica orice.si nu e dispus sa accepte nici o explicatie pt actiunile mele, ar trebui sa imi faca cumva un manual de utilizare a casei si obiectelor conform viziunilor lui, ca altfel nu am cum sa ii intru in gratii.Imi vine sa plec, dar e casa mea, nu am unde
-
tocmai, nimeni nu e perfect. Inaintea lui am stat 5 ani cu un om pe care l-am iubit si viceversa, dar ne-am suportat asa, cu bune, cu rele, nu ne scoteam ochii, eram atenti unul cu celalalt, pana s-au defectat lucrurile si a luat-o razna cu prieteni dubiosi si jocuri de noroc. Astuia, dupa lupre seculare, i-am facut bagajele (trei toale pe care le avea la mine) si i le-am plasat la maica-sa. Dar era altceva.Aveam motive foarte strong si nu m-a putut combate asa cum face cel de acum.