o situatie grava
-
0 0Miercuri seara eram la birou cand am primit un telefon de la mama. Tata cazuse pe scari la metrou..a facut infarct miocardic. Nu avusese inainte probleme cu inima, el nu se plangea de nimic. Nu ii plac spitalele.
A stat legat la aparate pana astazi de dimineata cand a fost dus la cardiologie,
Poate sa respire singur insa nu si-a revenit.
A zis cateva cuvinte, insa nu stim daca ne recunoaste.
Nu am nici 24 de ani si tatal meu a facut in infarct si nu stiu ce va mai fi. Are doar 54de ani.
Ma doare enorm ca nu stiu cum sa il ajut, nu poate vorbi, se exprima prin semne si nu il inteleg si ma doare de mor. Nu stiu daca sunt capabila sa trec prin asa ceva. Si trebuie sa fiu tare pentru mama.
A avut noroc...cand a cazut era in spatele lui o fata ( nici macar nu stiu cine e sa ii putem multumi) a sunat la salvare in 30 de secunde si din fericire a venit salvarea in 3 minute.
L-au tinut la resuscitare mai bine de 4 ore si doctorii erau intre si intre. Totul a depins de el. A fost puternic si acum respira singur, dar e f confuz, pierdut, nu vorbeste si nu imi dau seama daca ne recunoaste sau nu. Trebuie sa fiu tare pt mama, dar nu pot sa nu ma gandesc ce ma fac daca nu isi revine. Daca nu ne va recunoaste. Sunt de-a dreptul disperata.
Vreau doar sa ma descarc sa scriu undeva si sa vb despre asta pentru ca nu pot sa o supar pe mama cu asta. -
orice va fi trebuie sa fii tare...din pacate si tatal meu are probleme cu inima,la fel a fost in spital...mi-a fost greu si imi imaginez prin ce treci ,fii puternica si roaga-te la Doamne Doamne El va stii sa faca ceea ce trebuie...astfel de probleme ne maturizeaza,doare dar dupa cum si tu ai spus fii tare pentru mama ta...te pup si multa sanatate tatalui tau,sa dea Doamne Doamne sa se faca bine*
-
multumesc din suflet.
stiu ca trebuie sa fiu tare, dar imi e asa greu. am fost tare cat a fost sub aparate ca era sedat, statea in pat.
dar acum cand a deschis ochii si incearca sa se ridice, se uita la maini, nu stiu ce vrea sa ne spuna, nu stiu daca il doare, daca vrea apa, daca vrea ceva si mai ales daca ne recunoaste.
uneori se uita asa in gol si parca prin noi, uneori parca ne stie dar nu poate sa vorbeasca sa ne zica.
e teribil sa il vad asa, nici nu poate fi descris in cuvinte.
stiu ca e devreme, pt ca a stat o zi jumate cu sedative si cu aparate, si e normal sa fie ametit si confuz ...si sper din tot sufletul si ma rog lui Dumnezeu sa se refaca, sa fie bine sa ne recunoasca, sa vorbeasca cu noi. -
te cred ca ti-e greu,asa se intampla ne este greu sa-i vedem pe cei dragi bolnavi,ca nu ne recunosc,eu cu buni a mea ,vroia sa-mi vb si nu putea si am suferit enorm,cel mai important e sa stii ca tatal tau te iubeste si orice va fi trebuie sa intelegi ca asa este destinat sa se intample,nu ma gandesc la ceva rau cand spun asta insa eu defel trecand prin unele situatii am invatat sa iau in calcul absolut tot si bine si rau oricat de greu este...tu ai incredere ca va fi bine si cineva acolo sus ne iubeste si stie ce face*
-
Linisteste-te , ai sa vezi ca isi va reveni !
Avem o cunostinta care a patit identic , a avut nevoie de resuscitare ( si tot asa , avea amnezii , nu-si amintea mai nimic , a stat aproape in coma nu stiu cat timp ) dar acum e bine , si-a revenit total si ia tratament specific bolii !
Sanatate multa tatalui tau iar tie si mamei tale multa putere si mult calm ! -
Nu trebuie sa disperi, se poate recupera. daca e accident vascular, isi poate reveni partial. Eu am avut bunica intr-o situatie de genul asta si la 85 de ani, cand s-a intamplat, a mai trait vreo 3. Oricum, e tare greu, dar trebuie sa te aduni si sa il ajuti cu ce poti. daca poti sta cu el, ii face bine, oricat ar fi de ratacit, tot o sa-si aminteasca. Si noi plangeam ca 2 pro.aste (eu si mama) cand nu ne mai recunostea si ne cerea sa o ducem acasa la fata ei , desi era acasa.
-
coryna imi pare rau.
si noi ne-am gandit ca daca ajungea acasa si era singur nu mai avea zile, ca nu avea cine sa sune.
in ziua aia mama era acasa dar tot ne-am gandit ca nu stiu daca si-ar fi dat seama ca e asa grav si daca ar fi sunat imediat la salvare, ca ea se panicheaza f rau si poate nu avea atata putere.
consideram ca a avut soarta ca acea fata daca nu-l stia si nu s-a speriat si poate si-a dat seama ca nu cade asa doar de la un lesin sau altceva, ci ca e grav si a sunat asa repede.
de atunci ma sperii mereu cand aud salvarea, ma gandesc ca e cineva acolo pt care si un minut conteaza, si sunt asa multi nesimtiti in trafic care nu se dau din fata ambulantei
nu gandeam asa inainte, dar acum, o sa il zic la toata lumea, ca sfat pt toti, daca vezi vreun accident daca i se intampla ceva cuiva in jurul tau suna urgent la salvare, nu presupune ca a sunat deja, ca poate salvezi pe cineva si conteaza si un minut.
ma tot gandesc ca a vrut dumnezeu sa traiasca, ca a ajuns si ambulanta asa repede in 3 minute si o a doua in 7 minute, asa a fost sa fie sa fie ambulanta aproape.
Poate ca sunt coincidente si ma gandesc eu ca o fi soarta, dar ne-am zis ca a plecat si mai devreme de la serviciu in ziua aia pt ca terminase mai devreme treaba si la ora aia nici nu era aglomerat.
ca daca era cand ies toti de la serviciu cine stie cand ajungea si ambulanta..si al el..si apoi la spital.
ma incurajez si vreau sa gandesc optimist, sa sper ca daca a fost puternic si reuseste sa respire singur, acum macar nu mai e intre viata si moarte. -
da, apropo de medici,
le-am dat si lor bani, ca desi nu avem foarte multi acum nu mai conteaza decat sa se faca el bine, doctorita in grija careia este acum nu a acceptat nimic, a zis ca o sa vorbim dupa ce il luam acasa pe picioarele lui,
am insistat si cand a ajuns acolo si acum cand a fost mutat.
in rest am dat asistentelor, doctorilor care au fost de garda cat a fost la terapie intensiva.
unii nu au luat, au zis ca in starea aia nu pot lua bani...fiindca se putea intampla orice. acum asta e, cand te vezi in situatia asta ai da orice. -
multa sanatate tatalui si voua!
se va face bine!
tatal meu a murit la 48 de ani...dupa ce si-a facut baie (parca se pregatise), am luat cina cu el, totul perfect in ordine si intr-o secunda s-a stins. a fost o tragedie pentru mine, o parte din sufletul meu a zburat cu el in cer. 2 ani de zile a trebuit sa-mi revin. am avut un tata exemplar. acum am un sot exemplar.
tatal tau se va face bine, sa aveti grija de el si sa fiti optimiste.
dumnezeu va avea grija de voi!