...femeia inseala sau se inseala?!
-
0 0...eu sunt o femeie care a inselat ...este foarte adevarat ca niciodata nu am facut pe cineva sa sufere , pentru ca nu a aflat , am avut decenta de a tine pt mine . Dar Da am inselat , am fost inselata , am inselat
Oare ma insel pe mine atunci cind sper si cand doresc sa gasesc ceva al meu in viata mea?!
Sa va dau un exemplu recent din viata mea
...foarte actual
...lasind la o parte lipsa mea de motivatie in viata de zi cu zi , cand vine vorba de amor si de relatii interumane leoaica tinara iubirea ce sunt
sunt casatorita de 5 ani , timp in care datorita ideiilor mele am tot calatorit am facut naveta intre Romania si alte tari . El marido
si cu mine nu locuim in tara , dar eu in ultimii 2 ani am stat mai mult in Romania .
Ei bine am avut aventuri , am avut relatii indeite , a fost fun , au trecut.
Intre mine si sotul meu exita probleme de la inceput , pe care eu le-am carat in spate ca si cum nu ar exista , el foarte incapatinat si eu foarte dependenta de opiniile lui , drept pt care tot timpul am senzatia ca pierd in fata lui .
Acum ultimiile 4 luni le-am petrecut in Romania , unde
fara sa cer , de data asta nu am vazut venind fericirea/nefericirea am vazut un barbat cu alti ochii. O cunostiinta , un prieten cu care nu am avut nici o taina pina atunci s-a transformat in distractia mea de primavara .
Relatia s-a prelungit , depresia mea a revenit ( din cauza unor nereusite profesionale ) , si m-am agatat de relatia asta.
Il iubesc , imi place de el , dar am tendita sa il duc in pragul disperari.
Acum nu mai sunt in Romania .
Aici cu sotul lucrurile nu sunt bune , nu prea ne vorbim , ne prefacem ca sa putem sa supravietuim ca altfel ne-am lua gitul .
Iarasi am intrat in starea mea de blazare....
imi vine asa sa ii las pe toti , pe absolut toti si sa dispar , sincer ....sa dispar...si cu toate astea sper si imi doresc sa apara Salvatorul , barbatul care sa ma iubeasca si sa il iubesc in acelasi timp si impreuna sa construim , sa ridem , sa ne simtim bine .
...probabil ca nici unul din ei nu este the one , probabil ca ma agit ca pepsiul in relatii cu oameni cu care stiu ca nu voi avea viitor...si cu toate astea dau nenumarate sanse sa ma contrazica...sa devina barbatul the one
...gandesc prea mult si prea prost...toata lumea imi spune ' ia-ti un job nou' ' fa sport' 'iesi din casa' 'fa ceeeeeeeeeeeeeva'
problema mea este ca nu vreau , nu pot ...sunt paralizata de propria mea dorinta de mai bine ( sa nu va ganditi nici o secunda ca nu vreau sa imi fie bine , tocmai aici e buba )
am senzatia ca fac umbra degeaba la pamant
...plictisesc pe toata lumea , probabil ca ati ajuns cu lectura aici si va ganditi , ' ce naiba a vrut sa zica?'
nu stiu nici eu exact ce ma supara
EU...alti...totul...
imi vine sa imi fac bagajul si sa ma car ....si sa supravietuiesc cu frunze
) nu stiu
habar nu am
cine vrea sa faca autostopul cu mine prin europa
looooooool...
alex -
draga mea, daca stai in casa si iti plangi de mila nu o sa rezolvi nimic. nu o sa bata nici-un barbat la usa ta si sa te intrebe daca nu vrei sa va iubiti! numai tu poti face ceva. intoarce-te in tara si reia relatia cu cel pe care spui ca il iubesti. de ce nu? poate el chiar este the one. de ce sa ramai acolo nefericita, cu un barbat care nu iti aduce nici-o bucurie? de ce sa faci acest mare compromis? esti tanara, nu?
si apoi nu totul se invarte in jurul unui barbat. -
pericol uman, trebuie sa incepi sa crezi ca fericirea ta NU DEPINDE DE ALTCINEVA.
Fericirea este ca o samanta aflata in sufletul tau. Un barbat poate fi ca lumina soarelui sau ca apa, adica o poate ajuta sa creasca - dar in definitiv existenta ei tot de tine depinde.
Daca tu esti o fire mai pesimista, nu vei putea fi fericita nici cu un Jim Carrey, care cica e nostim si in viata particulara - in plus, si un sot si tata model.
E drept ca, la o adica, o perioada de singuratate ti-ar prinde bine, pentru ca te-ar ajuta sa iti dai seama unde te situezi tu in toata povestea asta.
Insa nu-i nevoie sa ajungi aici. E suficient sa iti dai seama ce anume te-ar face fericita cu adevarat.
Chiar ieri am vorbit cu o prietena care a emigrat acum 5-6 luni in Canada. Este disperata, nu ii place deloc, plange in drum spre si de la serviciu. Montrealul nu-i prea place, oamenii nu-i plac, totul i se pare un dezastru. Era mult mai fericita in Romania, desi in Canada si-a gasit un job la exact firma pentru care lucra si in Romania. Altii ar fi in al 9-lea cer daca ar avea un asemenea noroc.
Nebanuite sunt caile sufletului... -
...adevarul asta este , zice lumea
the greatest love of all is the love of yourself
problema este ca nu stiu cum sa ma iubesc pe mine , si nici nu stiu cum sa invat
toata viata am trait prin altii , am incercat sa aduca fericire si bucurie in viata altora si astfel sa ma bucur si eu alaturi de ei
desi am fost singura la parinti , am o nevoie organica sa impart totul cu oamenii ce mi-s dragi si pe care ii iubesc , numai ca uite nu am gasit un team mate inca.
Nu sunt pesimista , sunt deci foarte dura cu mine ma pun jos si nu am o parere buna despre mine , uneori mai dispare senzatia aceasta , atunci cind sunt acceptata de ceilalti din jurul meu , si cind vad in privirea lor respectul pentru mine si cine sunt
din nefericire daca 20 de pers imi fac numai complimente si sunt pers pe care le respect , si vine a 21 pers necunoscuta si imi spune ca sunt varza , o sa ramina cu mine stigma ultimei pareri
...si eu m-am saturat sa imi pling de mila , iar chestia ca singura pot sa ma scot din mizeria in care sunt , e un mod las al celor ce sunt aproape de tine sa iti spuna ' eu nu ma bagat in rahatul tau , iesi singura te speli si dupa aia putem sa iesim la promenada impreuna'
nimeni nu vrea sa treaca prin momentele cele mai grele alaturi de cineva
...toata lumea ma iubeste si ma respecta atunci cind sunt vesela , haioasa plina de viata si cind stiu sa ii motivez
oare acum nu as avea si eu nevoie de o pers ca mine?
va spun eu ca da
...am dat prea mult , am secat ...si acum trebuie sa adun energie din cele mai mici lucruri frumoase ce mai exista in viata mea
din pacate sunt prea veninoasa
....chestia cu barbatii...sincer imi e frica ....iubesc si sunt iubita , dar nu stiu daca ati incercat acel sentiment ca mai pastrezi ceva si pt tine , adica nu iti dai drumul ca pe tobogan cu toate sentimentele , adica sa iti pui viata in mainile persoanei pe care o iubesti
toata increderea , tot ce ai tu mai bun si mai rau sa mearga acolo
ultima data cind am facut chestia asta atat de tare m-am ars incit probabil numai in timp si cu cineva foarte rabdator sa imi revin
pur si simplu mi-am pus toate oualele intr-un singur cos , si cind EL a scapat cosul , absolut am pierdut tot
inclusiv pe mine
ajunsesem sa vorbesc singura pe strada
oribil
in fine eu am ales asa atunci , numai ca acum imi e frica
imi e frica sa fiu cu cineva si sa dau si ultima saminta de ratiune din mine , pentru ca dc si de data asta se sparge totul nu cred ca imi mai revin vreodata
si asa sunt acum pansata bine , dar inca o accidentare si pot sa fiu responsabila cu viata mea
...dar sincer si eu m-am plictisit de lamentarile mele , dar parca am o dorinta masochista , sa vad cind de departe ajung nefacind nimic , cit de rau poate sa imi fie , poate adun niste alge intre timp de pe fundul apei
...am asa o incapatinare genetica sa vad cit de rau poate sa imi fie
oricum ...discutiile asta nu fac decit sa imi dau seama cit de plictisitoare sunt , poate tot scriind aici imi dau seama ca nu mai am ce sa zic interesant despre mine si poate oi face si eu ceva interesant , ca sa pot macar povesti
ce ma enerveaza este ca vorbesc atit de general ...as vrea sa va zic povbesti din viata mea , pe bune unele sunt chiar misto , altele triste , da nu reusesc decit sa tot dau cu rau asta din mine
alex -
Draga Alex,
Ai ramas prinsa undeva departe, poate in copilarie, poate intr-o trauma../
Multge dintre noi am existat numai prin ceilalti, am trait cu nevoia de confirmare.
De fapt ai nevoie sa te cresti pe tine. Sa fii o entitate in adevaratul sens al cuvantului, sa relationezi cu ceilalti, nu sa respiri prin ei. Mei, esti un personaj, esti cineva, daca te uiti adanc inauntru s-ar putea sa te si placi...
Mi-a trebuit mult sa descopar lucrurile astea...
Viata ta nu se pune in mainile nimanui, este pur si simplu in mainile tale. Stiu ca e obositor si de speriat, n-o sa mai fie...
haide -
nu vad nimic pe privat...sau poate sunt eu complet haioasa
privatul meu este pericol_uman@eva.ro
...sper sa vad ceva acolo
dar nu a venit nimic
oricum dragele mele , ca sa imi fac si mai mult bine ce credeti ca am facut
am intrat in arhiva de emailuri ce le tine o prietena de-a mea
sa vad si eu ce spuneam ce simteam acum 3 ani de zile
....mare prostie
aceleasi prostii
si ma ia cu nerv cind vad cit l-am iubit pe unul si ala efectiv a facut ceva pe mine si pe sentimentele mele
...probabil ca aveti dreptate , este o trauma din copilarie , dar nu imi dau seama exact care este ca nu am fost traumatizata , da naiba stie ca traumele astea vin la diverse nivele
asta cu iubitu de sine imi lipseste ...si culmea este ca daca m-ati cunoaste nu ati zice
...mare majoritatea ma invidiaza , cica sunt sigura pe mine , am simtul umorului , sunt desteapta ,frumoasa ...ei bine asa zice lumea
...eu personal nu sunt impacata cu mine...ceva lipseste
probabil ar trebui sa traiesc cu mine pt mine....dar NU STIU CUM?!
spuneti-mi si mie cum se intimpla asta
cum o fi sa fii in pace cu tine....e si asta o chestie ....nu stiu
...cecilly nu am primit nimic pe privat...
alex -
...da sunt depresiva...fusei la psiholog si cica nu sunt depresiva
...este adevarat ca exista o periodicitate si ca sentimentele astea apar din nou
dupa aia vine ceva misto...dispar si pac iar reapar
...daca ma uit acum si peste mailurile din trecut pot sa spun fara probleme , aceleasi discutii si acum 2 si acum 3 ani de zile
....perioade scurte meseriase , urmate de perioade lungi de disperare
la mine cred ca s-a distrus echilibrul acesta interior cind am iubit prima data si ATit de tare incit ma durea aerul pe care il respiram , si el ma placea
...el doar ma placea si ma accepta , dupa care m-a lasat
in schimb eu am tras cu dintii de relatie , m-am umilit am facut tot ce a fost posibil sa fim iarasi impreuna
...el nu stia cum sa scape de mine si eu calare pe situatie acolo
pina intr-o zi cind lucrurile s-au intors , si m-am trezit ca mie mi s-a luat si el culmea a inceput sa ma iubeasca sincer
...era tot ce imi dorisem , tot ce luptasem pt nu?
....ei bine asta este
a fost urat atunci , cred ca de atunci s-a rupt ceva in mine
au urmat si alte relatii care au avut acelasi aspect...nu am fost iubita si nu am iubit in acelasi timp , cu defazari
....si acum o chestie interesanta...am observat pe mine si pe alti , avem tendinta sa mergem dupa aceleasi tipologii de persoane , sa cautam aceleasi lucruri in viata in ideea ca data viitoare vom face mai bine
ciudat nu?!
sunt convinsa ca viata nu este asa cum o vad eu ...sunt convinsa inclusiv ca viata nu este atit de insuportabila pe cit o simt eu
marea mea problema este ca sunt o fiinta inteligenta ...stiu exact unde stau ...cu toate astea imi lipseste motivatia sa fac ceva
....in fine sa nu credeti ca nu am incercat sa fac lucruri in viata mea , am incercat m-am zbatut etc etc ...pur si simplu acum sunt plata ...asta este
oi avea si eu nevoie sa traga cineva de mine
nu am eu norocul asta
...ma mai duc sa citesc din rindurile mele din trecut...ma gandesc ca poate oi invata ceva
...oi gasi ceva in trecut care sa imi foloseasca in prezent
fingered crossed
si cind te gindesti ca sunt o fire vesela si imi place sa fac misto...e cu toate astea nu sunt pe craca mea la ora asta
va pup
alex -
Draga Alex,iti inteleg scarba fata de viata,cateodata (cam des)si pe mine ma apuca,citesc si eu tot felul de carti pt. psihic,m-am apucat si de biblie,vorba unei prietene si pentru cultura generala trebuie sa stim mersul evenimentelor,ca doar"suntem crestini, ce naiba?"(sunt vorbele ei),si eu ii iubesc pe ceilalti mai mult ca pe mine,as vrea sa ma iubesc si pe mine macar a zecea parte cat ii iubesc pe ei,in biblie cred ca stii se zice"iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti",nu mai mult mi-a zis o colega,din fiecare carte am prins cate o idee salvatoare,dar cel mai mult m-a ajutat o carte in care se spunea ca trebuie sa dedicam totul lui Dumnezeu si eu in fiecare zi ma rog si dedic relatia mea cu parinti,prieten,sora,prieteni,incredera in mine,mancarea ce o mananc, relatia cu colegii de servici,etc. "tie Doamne"asa zic si ma simt foarte bine si la servici din nesuferita ce am fost pentru colegi am devenit o persoana la care se tine acum si doar de cand dedic totul lui Dumnezeu.Pare incredibil,dar adevarat.
Incearca si tu,sunt sigura ca te va ajuta.
Te pup si tine-ma la curent,
a ta cori31
P.S. Nu cred ca esti pericol_uman.