...nu am nici cea mai vaga idee

  •  
    • 42 mesaje
    5 Iul 2004, 01:22
    0 0
    ...de topic

    as vrea sa scriu frumos , as vrea sa va spun povestea mea
    acum citeva zile ma gindeam cit de vulnerabila si nestiutoare eram la 17 ani ...am ajuns la 29 si intr-adevar am mai aflat despre una despre alta dar tot varza sunt

    sunt trista...foarte trista...ati avut senzatia ca traiti degeaba , ca momentele de bucurie/fericire sunt foarte scurte ca nu dureaza mult si urmeaza multe zile intunecate

    mi-am trait viata din plin , telenovele peste telenovele , iubiri , casnicii ( 2 la activ )...am prietenii si familie ce ma iubesc , profesional am facut destul si probabil ca pot foarte multe
    ei bine ma confrunt cu o stare ciudata
    ...nu am chef sa fac nimic , sunt lipsita de motivatie , chiar sa ma dau jos din pat , sau fac orice
    imi pute orice...si deci rational vad si eu ce ar trebui sa fac pur si simplu nu am forta

    ...caut fericirea in relatii , desi nu cred ca voi fi vreodata fericita cu vreun barbat
    am fost iubita si am iubit , si iubesc si sunt iubita , si de sot si de altii ...si cu toate asta sunt complet nefericita

    sunt blazata , sunt confuza si cred ca m-am epuizat
    ...eu asta cred
    acum scriind aceste rinduri mi-am dat seama ca am trait prea intens si am pus prea mult suflet si energie in diverse activitati si relatii si nu mai am
    si cred ca am asa o oftica pe mine ca nu se intimpla sa apara salvatorul

    as vrea sa iubesc si sa fiu iubita in acelasi timp ...din nefericire chestia asta este rara
    ...o sa va povestesc in curind...fractiuni din viata mea , poate fac mai multa lumina
    imi pare rau ca sunt atit de varza incit si din emailul asta starnesc repulsie

    cred ca am nevoie de psiholog , sau pastile
    nu mai am incredere in mine si nici in altii
    nu stiu cine mi-a furat cheful de viata ...nu stiu ce se intimpla cu mine
    contemplez fuga de cei ce imi sunt aproape , sa nu mai stie nimic despre mine ...dar sunt lasa si inca scriu si sper ca poate nu ajung acolo

    alex
  •  
    • 63 mesaje
    5 Iul 2004, 07:32
    0 0
    Draga alexy, te gandesti mult prea negativ..de la asta porneste totul. Incearca sa te scoli maine dimineata cu o multime de planuri si idei in minte. Dute si alerga putin pe afara si puneti ideeile in ordine. ESTI INCA FOARTE TANARA..AI TOATA VIATA IN FATA TA,SI ESTE SINGURA PE CARE O AI! Dute intr-o vacanta la munte sau undeva linistit departe de toate.Inscrie-te la unprogram de yoga, sau cumpara o carte sau o caseta sa faci tu singura.. Si psyhologul este o buna idee( nu este numai ptr oameni cu probleme mintale)..pentru ca iti asculta toate problemele si iti da sfaturi ajutatoare. Incearca asta: ia un creion si o hartie si fa-ti o lista de toate lucrurile care vrei sa le faci in viata si toate locurile care vrei sa le vizitezi,asta sa fie golul tau in viata. Pune bine hartia si de cate ori ai facut ceva , taie-l de pe lista. Iti doresc mult noroc!
  •  
    • 33 mesaje
    5 Iul 2004, 09:37
    0 0
    Primul rand la care m-am gandit cand am citit randurile tale au fost ca poate te simti neimplinita pt. ca iti lipseste un copil. Ai 29 ani - dupa parerea mea varsta optima pentru a fi mamica, in plus profesional totul e OK.

    E o optiune pe care trebuie sa o ai in vedere, desi nu e 100% sigur ca asta iti va rezolva starea. Parerea mea este subiectiva - am doua fetite care imi dau un sens in viata.

    Ai grija de tine.
  •  
    • 9835 mesaje
    5 Iul 2004, 09:51
    0 0
    Inteleg ce vrei sa spui... asa se intampla cand vreme de cativa ani ai avut o viata plina si simti ca ar fi cazul sa te "asezi", ca se apropie a doua tinerete... dar nu prea iti vine, pentru ca iti imaginezi ca viata se va termina, ca vei ajunge o banala gospodina cu fundul cat banita si cu unul-doi copii care nu iti dau ragaz nici macar sa te razi pe picioare cu aparatul sotului...
  •  
    • 42 mesaje
    5 Iul 2004, 12:54
    0 0
    buna dimineata ...
    ( ma rog la mine inca mai e dimineata )
    adevarul adevarat este ca si eu mi-am spus aceleasi lucruri pe care le-ati enumerat si voi...macar din chestia asta imi dau si eu seama ca inca mai sunt pe craca mea si ca macar teoretic vad si eu lucrurile ca un om normal

    practic
    1. nu vreau sa am un copil pentru ca nu am gasit barbatul care sa fie tatal copilului meu ( eu sunt crescuta fara tata si ultimul lucru pe care mi l-as dori pt copilul meu este sa nu aiba parte de un tata in primul rind)
    2. mi-am facut atitea listute si am avut atitea planuri la viata mea incit nu mai cred in ele , in ultimii 2 ani am fost atit de serioasa in privinta planurilor si tintelor mele si toate au iesit anapoda ca acum mi-e greu sa ma auto motivez

    probabil ca imi trebuie ceva dramatic sa imi schimbe viata...cine stie ( sper ca dramatic dar bine si nu spre rau)
    ...oricum nu pot sa schimb starea asta letargica pe care o am , nu voi iesi din casa astazi ...asa ca ma apuc sa va scriu
    daca incep plictisitor imi spuneti
    ' Schimba tonul povestii' lool si o sa ma straduiesc
    deci va scriu ca sa va delectez

    alex
  •  
    • 1105 mesaje
    5 Iul 2004, 17:02
    0 0
    Gindesti asa pt. ca te-ai epuizat,te-ai risipit,te-ai imprastiat in tot si-n toate..Probabil esti f. desteapta si f. frumoasa....Ai nevoie de o perioada de dezintoxicare,..in care sa faci ordine,...SINGURA.
    si mai ai nevoie de un copil....
  •  
    • 42 mesaje
    5 Iul 2004, 17:25
    0 0
    ..ai cuvintul meu de onoare ca asa simt
    sa plec sa nu mai existe trecut...si sa incerc totul de la zero
    oare am atita singe in mine?!
    dupa aia stau si ma gindesc...de ce sa fug ca trecutul tot in mine zace

    stiti cum se spune...cei din jurul tau sunt doar simpli spectatori , nimanui nu ii pasa de tine , tie iti pasa
    naiba stie , poate ca imi pasa prea mult de mine ma atac ca am ratat in viata
    ...ma duc la psiholog...desi asta e senzatia mea cind incep sa vorbesc despre mine , parca intru intr-o jungla pe care nu o cunosc
    ...eu nu ma cunosc pe mine
    adicalea ma cunosc eu pe mine , stiu ce imi place , ce nu imi place , ce mi-ar placea
    dar nu ma cunosc in profunzime , in cele mai mici colturi si nici nu cred ca as vrea...ca mi-ar fi frica de mine
    ...ceva va trebui sa fac
    l;oooooooool doamne de cite ori am folosit expresia asta in viata mea
    ' ceva va trebui sa fac, voi face ceva'
    ...de multe ori am facut dar de multe ori a ramas asa

    stiu ca am potentialul de a avea o viata frumoasa si plina , si ca singurul meu inamic imi sunt eu , mai stiu ca totul vine din mine si mai stiu ca daca vreau ceva cu adevarat devine realitate

    asa cum spunea cineva , trebuie sa imi pune ordine in prioritati ( sau valori ) si sa nu ma abat de la scara lor
    dar credeti-ma oare merita
    ....si acum poate ar trebui sa spun aici o poveste tare trista
    pe linga faptul ca oricum sunt eu cu melcii la padure....am trait o mare drama
    acum 2 ani de zile , singura mea prietena , romanca de aici de unde stau eu la numai 29 de ani a murit , brusc fara avertismente
    ...am vorbit cu ea cu citeva zile
    brusc...era frumoasa , era desteapta , avea totul in viata
    si brusc fara sa stie a murit
    credeti ca ea nu isi facea planuri , nu suferea nu iubea
    va spun eu ca da
    din plin....eram la fel , crescute la aceeasi scoala romaneasca romantica...ei bine nu mai este aici
    ...si atunci de ce sa ma chinui ...de ce sa fac ceva ....pentru ce

    sunt multe in mine.
    ...am inteles mesajul...tulburarile mele pixelate au nevoie de consult profesional ...psihoterapeutic
    o sa ma duc si la asta ...desi credeti-ma nu vreau
    alex
  •  
    • 63 mesaje
    6 Iul 2004, 04:19
    0 0
    Elisa are dreptate, faza asta o sa treca..nu se poate sa nu treaca! Imi pare rau de prietena ta, dar ca toata lumea trebuie sa lasi trecutul in spate si sa mergi inainte. Cand o sa fii de 50-60 de ani si te uiti inapoi cand erai la varsta asta,sa vezi tu ce rau o sa-ti para ca ti-ai irosit viata asa. Deci bucura-te din plin de tot ce ai si fii mai vesela!
  •  
    idd
    • 292 mesaje
    6 Iul 2004, 09:50
    0 0
    Te inteleg perfect, si eu avut probleme intrucitva asemanatoare,pina la virsta de 31 de ani am avut parte de multe, am avut si eu aceleasi stari...asculta-mauterea de a-ti reveni sta doar in tine, nu in altii.Incearca sa te bucuri de cele mai marunte aspecte ale vietii:natura,flori,pasari etc, chiar daca poate suna stupid.Si mai ales:nu te gindi la trecut, sub nici o forma!Am vazut sfaturi de genul "ar fi bine sa ai un copil" - da, dar nu trebuie subestimat rolul tatalui in chestia asta, e bine ca copilul sa aiba totusi 2 parinti, pe cit posibil.Si daca nu ai copii, te poti simti bine, totul e sa fii impacat cu tine insuti.
  •  
    • 42 mesaje
    12 Iul 2004, 23:55
    0 0
    ...buna buna
    nu am mai scris pt ca nu aveam ce sa spun...sau ma rog ma acrisem si eu de aceleasi lamentari
    ...lucrurile nu imi merg mai bine , tot confuza si lipsita de motivatie , dar ma chinui si eu cu propriile mele angoase.
    ...so am mers la counseler ( psiholog ) ...astazi am fost pt prima data , mai fusesem in Ro
    te pune sa povestesti , nu vorbeste prea mult , nu stiu exact cum ma va ajuta dar cica o sa ma duc acolo in fiecare sapt cite o ora .
    In alta ordine de idei ma chinui sa ma motivez sa fac ceva .
    Stiu ca aici nu ne cunoastem ( nu stim cum aratam , ce preocupari aveam etc )...si trebuie oarecum sa ne credem pe cuvint , adica ceea ce citim sa credem pe cuvint.
    ...Atunci credeti-ma pe cuvint ca mie imi plac fardurile ...o sa spuneti cui nu-i plac ...imi plac mult atit de mult incit m-am gindit sa vad daca reusesc sa fac un business, sa import in Romania o marca de cosmetice pe care eu le folosesc
    ...nu stiu daca ma tine , nu stiu daca voi reusi, habar nu am ...
    stiu ca am luat legatura cu ei , sunt incintati ( normal ca totul este pe bani ...si acum sa vedem daca ma descurc si la capatul celalalt in Ro
    am luat legatura cu o prietena si sa vedem , costa ceva bani , dar am zis ca ma imprumut si tot ma bag , dar sa vedem
    vedem vedem
    revin cu un alt topic despre love life

    alex
  •  
    • 63 mesaje
    13 Iul 2004, 10:49
    0 0
    Si eu care credeam ca numai eu pot sa gandesc asa.Mai ce pot sa spun e ca trebuie sa iti refaci viata.Mergi la un psiholog ca sunt buni si astia de ceva, iesi in oras cu prietenii, familia si incearca sa nu te bagi intr-o relatie imediat.Nu mai pune suflet in tot ce faci, poti sa iei viata la misto, ca pe o provocare, nu te lasa acaparata de greutati.Asteapta cu rabdare jumatatea, trebuie sa existe si pt tine una!Si nu-ti mai face atatea probleme ca ai 29 ani!Ai toata viata inainte!
  •  
    • 8 mesaje
    13 Iul 2004, 12:42
    0 0
    Draga Alexya, si eu am trecut prin asemenea momente, cand pur si simplu ma gandeam de ce mama in poienita m-am nascut sau de ce traiesc. Am incercat chiar sa ma sinucid de doua ori, dar probabil ca cineva acolo sus vegheaza, caci inca mai sunt in viata.Si sa stii ca ii multumesc ca inca mai sunt in viata.
    Te intrebi cum am trecut peste toate astea? In primul rand am avut pe cineva langa mine(sotul meu) care m-a ajutat sa trec peste momentele grele si m-a incurajat sa merg mai departe. Dar persoana care m-a ajutat cel mai mult am fost eu insami.
    Invata sa te bucuri de fiecare lucru care iti iese in cale. Invata sa razi. Ia-ti cateva zile si fa exact ceea ce iti place.
    Eu de exemplu sunt o foarte mare amatoare de mancare gatita romaneasca (cu toate ca sunt slaba). Asa ca atunci cand devin trista gatesc ceva bun sau plec la un restaurant destul de ieftin si mananc.
    Invata sa nu mai fii trista, ca viata este atat de scurta si atat de amara, incat daca ne mai facem si noi sange rau, atunci chiar innebunim. Ai grija de tine
  •  
    • 29 mesaje
    13 Iul 2004, 14:26
    0 0
    mergi la aerobic , o astfel de activitate in mod sigur te va relaxa ,zambeste mult,zambeste oricui,bucura te de flori,de pasari ,de soare timp pentru o relatie o sa ai destul acum TU si numai Tu seti importanta
    apropo daca reusesti faza cu fardurile sa ne anunti vom fi primele cumparatoare
    pupicele