midnight looser
-
0 0Nu sunt noua, sunt veche pe aici si nu prea activa, intre timp mi-au sters contul si mi-am facut altul, dupa cum se vede.
Ca si mai demult, mentin traditia, numai peste relatii aiurea dau, a devenit un sablon si ma intreb ce e in neregula cu mine. Eu si iubitul meu: se presupune ca ne iubim, ca nu concepem sa traim unul fara celalalt. 2 ani si jumatate de realtie, de impartit totul, de la ganduri la ultimul pahar de apa.
In anii anteriori, am avut un grup de prietene din scoala, cu unele inca mai tin legatura si imi mai spun si de celelalte cate ceva. Din 5 fete, am ramas nemaritate inca 2: eu si inca una, implicata intr-o relatie de aproximativ 2 ani. Azi ma suna sa ma invite la nunta. Am facut un atac de panica instantaneu. Dupa ce am inchis telefonul, cred ca o ora nu m-am putut opri din plans de nervi. Si nu pentru ca imi doresc sa ma casatoresc, ci pentru ca baiatul meu NU MA VREA. Exact, nu ma vrea. Se eschiveaza, ca pe el daca il impinge cineva intr-o directie, face contrariul... Iar eu, daca nu primesc ce vreau, de obicei fac pasi.
Acum sunt si confuza, ma bucur pentru fata asta dar ma oftic pentru mine ca pun atata suflet degeaba si sunt un om fara noroc. Ce folos ca mi-am petrecut 5 ani cu unul si inca 2 cu altul? acelasi rezultat. Vreau sa ma despart de el,sa vad daca intr-adevar ma iubeste, daca ma mai cauta sau daca pleaca. La cat e de mandru si de principial, cred ca prefera sa sufere ca un haios decat sa ia in considerare posibilitatea asta (in caz ca da mai mult de 2 bani pe relatia noastra).
Si ajung iar la eterna mea problema: eu nu stiu sa ma despart de un om. Nu ma duce capul atat incat sa ma despart, sa fiu rea, sunt o looserita fara pic de tarie de caracter. El zice ca ma iubeste, dar eu nu inteleg de ce, din moment ce nu intentioneaza sa se desparta de mine, nu considera macar ca e cazul sa ia in calcul, undeva in viitor, si o casatorie. Eu nu vreau sa ma umilesc in fata lui cerandu-i asta si daca nu va da nici un semn ca vrea ceva mai serios, va trebui sa imi iau zborul. Ca din cate vad, nu sunt ceea ce vrea el.L-am intrebat odata, la o discutie pe tema asta, de ce nu ma lasa libera, din moment ce tot nu vrea sa avansam. stam intr-o relatie fara viitor? adica eu asa o percep cat timp nu se manifesta. Sunt si eu ca si restul lumii, visez la blestemata aia de rochie mare si alba si cred ca o merit, nu sunt cu nimic mai prejos decat restul celor care au o relatie serioasa. El s-a uitat la mine ca vita la poarta noua si nu a zis nimic. Alta data, la parinti, mi-a facut o faza ca imi venea sa ma ascund sub masa. A i lui ne urau de toate cele si el mormaia : eu nu vreau sa ma casatoresc, mai am de trait in libertate.
Concluzia este ca eu vreau, el nu vrea. Iar eu imbatranesc si toti colegii si amicii care au fost vreodata interesati de mine isi gasesc pe cineva si se casatoresc. Toti, fara exceptie. Am ramas ultima dintr-un grup mare de oameni cunoscuti, de varsta aprox. egala cu a mea, un an in plus sau in minus. Am intrat in panica. Ma simt nedorita si umilita pe nedrept. Vreau sa il fac sa decida intr-o directie: ori ma vrea, ori nu. Dupa 2 ani de locuit impreuna, cred ca ar putea totusi sa ma considere good enough pentru a-mi adresa marea intrebare. Sunt altii de mai putin timp impreuna decat noi si in octombrie se casatoresc. Noi de ce nu?
Spuneti-mi ce sa ii spun ca sa ma despart de el, pentru ca nu mai suport. Incerc sa ma respect si sa ma pretuiesc, sa nu accept jumatati de masura. Asta e singura solutie. Doar ca nu stiu sa fiu radicala cu un om, ar insemna sa mai stau inca 1-2 ani cu el pentru a reusi sa ma dezleg de el, sa nu mai tin atat la el, sa nu sufar atat de mult pe urma despartirii.Nu pot sa cred ca si la 27 de ani, tot naiva sunt. -
mi-e teama ca daxa ma despart, o sa imi gasesc foarte greu un om pe placul meu, nu mai am cu cine iesi, grupul de prieteni s-a destramat, toti s-au casatorit, au probleme financiare, i-am mai chemat uneori dar nu am reusit sa reunim gasca veche. Si ma simt incredibil de singura. Si il percep pe el atat de egoist! Imi dau seama, dupa atatia ani de relatii esuate, ca el nu e dispus sa faca concesii, mira-m-as sa ma insel. Probabil tocmai pentru ca sunt eu o fire atat de concesiva, dau numai peste oameni care nu sunt dispusi sa lase de la ei,si asta nu e bine pentru mine. Mi-a ajuns. Trebuie sa merg mai departe, altfel ma va tine pe loc, nici da, nici ba.Cu sau fara el.
-
E normal sa te simti asa,si daca nu te vei rupe de el,aceasta stare ti se accentua.
Trebuie sa alegi in asa fel incat sa-ti fie tie bine.Lasa teama,ca nu vei gasi un om potrivit pentru tine.Exista pt toata lumea cineva(asta in cazul in care nu e f pretentios,si ramane singur).Daca toti in jurul tau se casatoresc si au relatii seriose,nu trebuie sa intri in panica.Ai doar 27 ani!Important e sa nu pierzi timpul langa cineva care nu-ti ofera ce-ti dorestiCu cat te "rupi"mai repede de el,cu atat mai multe sanse vei avea sa gasesti pe altcineva!Curaj!Pretuieste-te si nu te lasa umilita de nimeni!Singurateatea e grea,e adevarat, dar trebuie sa stii sa o traiesti! -
hope,
omul ti-a aratat prin comportament, ti-a spus clar... nu vreau sa ma casatoresc , mai am de trait in libertate
eu zic sa nu pierzi timpul
cred ca important e sa fii fericita, maritata sau nu
ia distanta si daca te vrea, te va cauta
daca nu te vrea, asta e... insa iti spun sincer, nu cred ca se va intoarce la tine tocmai pentru ca iti simte disperarea
scapa de disperare, invata sa ai incredere in tine , cresti, dezvolta-te
si nu-ti transforma viata intr-un scop, acela de a purta rochia, de a gasi printul-fericirea...vine cand nu te astepti! -
hope nu dispera draga,fa ce simti, iar daca tie intuitia iti zice ca nu mai este bine atunci pune punct.stiu ca e usor de vb.uite eu de ceva timp sunt singura si asta ptr ca nu am vrut sa ma complac intr-o rel care nu ma implinea.chiar acum cateva zile ma apucasera gandurile, ca ce haioasa am fost, ca na tot singura sunt, dar decat sa fiu cu cineva asa ca sa nu stau singura mai bine lipsa.mi-a zis odata un amic sa nu ma marit doar asa ca sa fiu in rand cu lumea.si eu tot 27 am,sunt singura dar cand vad cate se intampla in relatiile prietenilor parca mi-e si frica sa ma implic.
stai si gandeste la rece, pana la urma anii trec si decat sa te trezesti peste ceva timp ca bai asta tot nu vrea sa ma ia de sotie mai bine te desparti si gasesti pe cineva care da dovada de maturitate, nu ca vezi tu vrea sa mai copilareasca.
te pup -
Celia,nu este umilitor sa ii spui iubitului ca vrei sa ii fii sotie.
Dar este umilitor sa ii spui asta si el sa se uite ca vita la poarta noua,cum a zis hope.Sau sa le zica parintilor,de fata cu ea,ca el nu se casatoreste,el mai vrea libertate...
Deja stau de 2 ani impreuna.Nu cred ca se poate spune ca nu au "gustat" putin din ce ar inseamna o casnicie.