divort cu reincredintare minor
-
0 0nu are mare legatura subiectul meu cu dragostea , poate in cel mai bun caz, tangential .
Buun.... am divortat in urma cu 5 ani . Unul dintre copii i-a fost incredintat tatalui ( am 2 copii ) . Am avut un proces de reincredintare pentru copilul care i-a ramas tatalui , proces pe care l-am castigat decurand. Urmeaza sa fac fata altui proces , ce vizeaza programul de vizitare, deocamdata nu exista program de vizitare . Cu toate ca nu avem progrem de vizitare , azi , la inceperea scolii erau prezenti la deschidere tatal ( pa care il doare in c.ur de copii) si bunicii paterni. Atmosfera creata a fost excesiv de haioasa , erau , domn'le mai presus de toata lumea , nu salutau , in schimb tipau, etc . Dincolo de chestia asta m-a innebunit un moment in care puteam sa jur ca fosta soacra s-a pierdut .... nu , fugise la o discutie cu invataoarea , de vreo 30 min . Stiind ca ma asteapta un nou proces pt vizitare nu imi convine sa ma sape , nu mi-ar fi convenit oricum . E legal sa vina in vizita sotul si familia sa atat timp cat nu are program de vizitare ( inca ) ?
( am postat mai intai la social , dupa care am copiat si aici) -
" am divortat in urma cu 5 ani . Unul dintre copii i-a fost incredintat tatalui ( am 2 copii ) . Am avut un proces de reincredintare pentru copilul care i-a ramas tatalui , proces pe care l-am castigat decurand. Urmeaza sa fac fata altui proces , ce vizeaza programul de vizitare, deocamdata nu exista program de vizitare . Cu toate ca nu avem progrem de vizitare , azi , la inceperea scolii erau prezenti la deschidere tatal ( pa care il doare in c.ur de copii) si bunicii paterni. Atmosfera creata a fost excesiv de haioasa , erau , domn'le mai presus de toata lumea , nu salutau , in schimb tipau, etc . Dincolo de chestia asta m-a innebunit un moment in care puteam sa jur ca fosta soacra s-a pierdut .... nu , fugise la o discutie cu invataoarea , de vreo 30 min . Stiind ca ma asteapta un nou proces pt vizitare nu imi convine sa ma sape , nu mi-ar fi convenit oricum . E legal sa vina in vizita sotul si familia sa atat timp cat nu are program de vizitare ( inca ) ?"
pai stai un pic! unde vine in vizita sotul si familia sa? la scoala! si pentru asta crezi ca-i trebuie program de vizitare??
unde s-a mai pomenit? tata trebuie sa se intereseze de situatia scolara a copilului...si este normal si firesc sa se bucure de el cum te bucuri si tu...chiar daca tu il ai incredintat spre crestere si educare de instanta.,,asa cum ai dorit.
treci peste orgolii, copiii nu trebuie sa se simta invinovatiti cumva, copilul nu e o miza a razboiului dintre voi!
si nu divorta copilul de tata! el oricum acum traieste sentimentul de abandon!
ai doi copii, unul a ramas la tata...lasa fratii sa se vada ori de cate ori si-o doresc!
grea situatie pentru ei, copiii tai... si n-au nici o vina!! gandeste-te la ei, , la binele lor, esti mama
nu te mai pune si tu -
Daniela, ai accesat un punct sensibil în sufletul meu...
Eu sunt de 9 luni în divorţ, avem tot 2 copiii şi mă ucide gândul că baiatul i-ar putea fi încerdinţat lui când ştiu că el poartă doar grija pensiei alimentare...
Te înţeleg când spui că îi vrei cât mai departe de tine şi implicit de copii, te înţeleg pentru că ştiu ce înseamnă să-ţi fie contestate alegerile, subminate eforturile de a face lucrurile să meargă bine, pentru tine şi copii.
Åžtiu ce înseamnă să primeşti telefoane la 10 noaptea şi să te trezeşti că fetiţa de numai 10 ani vrea să coboare-n stradă că nu ştiu ce rahaţel are tatăl ei să-i arate, fără să se gândească cel care ar trebui să gândească că nu-i ok să-ţi dai întâlnire cu un copil, pe întuneric, în stradă...şi că există şi a doua zi timp berechet, pentru toate... -
na' c-am editat si nu stiu cum, dar se pierdu' parte din mesaj...asa ca reiau ideea
.... nu te mai pune si tu de-a doua! situatia e grea pentru ei, oricum.esti mama, gandeste-te la ei
eu n-am avut program de vizita
sunt liberi sa merga la tata oricand, de cate ori doresc daca stiu , daca ma anunta ..ne sunam, cand se plictisesc, se intorc
copiii trebuie sa stie, sa simta ca au un tata...bun, rau ca sot- pentru mine... dar e tata, tatal lor -
maya, daca el, fostul sot nu intelege ca exista si a doua zi pentru a-i oferi acel rahatel... stapaneste-ti nervii si du-te cu fetita si ia-l..greu, stiu....si e un rahatel poate, da, dar rahatelul ala e important pentru ea.
si doua mere daca primeste, nu-s asa bune ca alea de le cumperi tu, alea sunt mai dulci..
stiu ce greu e, sunt trecuta prin astea, dar pentru linistea lor, o faci
eu dupa divort am avut probleme cu d-soara mea...din cauza acestui sentiment de abandon, de pustiu, de asteptare, de frica, zile la rand.. avea un gand in minte.
si-mi spunea asa: daca vine vreun hot si intra peste noi in casa? degeaba ii explicam ca nu are cum, nu are pe unde...tata o apara pe ea
poate o sa treceti prin asa ceva, asa ca va spun cum am rezolvat eu problema sindromului anxios
prima data am fost cu ea la un mare profesor, ca la pomul laudat.stiti voi..mi-a dat xanax si alte prostii..vreo 3 , parca, nu mai stiu exact
nu le-am cumparat, stiam ce inseamna, am cautat alt medic
dupa ce i-a explicat fetitei ca tata nu a abandonat-o , prin cuvinte, desene, au metodele lor, mi-a spus: luati o cutie de vitamine, ea sa nu stie ca sunt vitamine....ii spuneti ca de cate ori are acel gand, sa ia o pastiluta (vitamina de copii de fapt) din acea cutie..in cateva zile, s-a linistit, incet, incet
e foarte important ca, copiii sa va simta puternice, sa simta ca situatia e sub control,sa nu va vada planse, agitate,ci calme, sa aiba incredere, sentimentul ca totul va fi bine
si va fi! -
buna dikens
da, asa e,ai si tu dreptate...si e posibil sa si joace teatru. sa se prefaca...daca joaca teatru, copilul simte, mai devreme ori mai tarziu, poate fi si peste ani, il va taxa, sa stii
dar, au dreptul sa vina la scoala, repet, nu se poate opune...
de ce sa se enerveze daca nu se poate schimba ceva? doar daca dovedeste ca tatal e violent cumva, desi nu cred ca e cazul...n-ar fi primit al doilea frate in cazul asta
si nu e bine sa-l indeparteze de tata, poate interveni acel sentiment de abandon...cu atat mai mult cu cat e despartit de frate!
fiecare face cum crede de cuviinta,eu am lasat multe de la mine
altii poate nu pot,eu am reusit si nu regret... am pus intotdeauna binele, linistea copiilor mei mai presus de orice -
Eva
, aşa am şi făcut, doar nu-ţi imaginezi că am lasat copilul singur. Aş fi putut să-i interzic să coboare sau să cobor doar eu să iau ceea ce tatăl ei vroia să-i dea sau...sau...
Eu am ales să mă îmi insoţesc copilul şi binenţeles, să-l atenţionez pe el, că nu-i ok cum procedează.
De parcă l-ar fi durut undeva că e ok sau nu...
Dar senzaţia pe care mi-o imprimă viaţa asta, în care copiii merg acolo unde vor muşchii lor, tată, mamă, bunici...nu este tocmai ok. Parcă aş fi tot timpul la cheremul celuilalt, cum s-a întâmplat atunci. A fost suficient un simplu telefon, o simplă convorbire purtată cu fetiţa, nu cu mine şi n-a mai contat nimic. N-a contat că noi eram deja în pat, că citeam amândouă, că ne pregăteam de culcare...
Copiii tăi sunt mai mari şi asta contează enorm. Ai mei sunt încă la şcoala generală. Ar fi de dorit ca ei aibă un program cât de cât stabil. Zilele să aibă o continuitate. Să pot stabili împreună cu ei ceea ce vrem să facem, ceea ce trebuie să facem.
ÃŽn momentul de faţă mă adaptez din mers la tot iar capriciile tatălui lor (că pentru mine, ceea ce face el se încadrează la capitolul "capricii") recunosc că îmi cam pun nervii la încercare... -
Ah, n-am precizat un lucru esenţial!
El este viitor ex-soţ.
Sunt 9 luni de când am intentat acţiunea şi încă nu s-a terminat...
Referitor la ceea ce a scris Daniela...Dumnezeule! Ea a divorţat acum 5 ani! Iar în anii aceştia, care au urmat, ea a luptat să poată fi amândoi copiii împreună. Nici nu vreau să-mi imaginez ce ani au fost ăştia...
ÃŽmi este însă evident că între ea şi tatăl copiilor nu mai există punţi de comunicare... -
Maya, draga mea..n-am divortat ieri alaltaieri
acu ceva ani, erau mici si ei
dar m-am adaptat din mers, greu foarte greu..dar in viata trebuie sa te adaptezi, n-ai incotro
el nu a cerut program si nu a fost nevoie
pentru ca eu am preferat sa nu aiba program, ca ei sa simta cat mai putin trauma divortului
adevat ca nu a exagerat cu nesimtire..
scoala le-a fost scoala, nu s-a discutat, si mai da si el pe la scoala, la sedinte, ii stimula pentru invatatura
dar la medici, numai eu, orice alta problema exista, la orice ora...mama la toate
mama e baza, mama ii dascaleste, ii cearta si-i pupa
tata e pentru distractii, asta cand nu e ocupat, ori cand are chef,ii cauta, binenteles
si da, lucreaza deseori cu cel mare si apreciez asta, conteaza enorm,copilul i-a mostenit indemanarea
cu toate astea,noi n-avem nici buna ziua...fostul a fost si este un orgolios fara pereche
pai daca ma puneam in dunga si eu, cine pierdea? copiii!
iar ei stiu asta, stiu motivul divortului, stiu cat am tras... si undeva, sa faca diferenta -
aoleu, de ce nu ma trageti de urechi?
acum citii cu ambii ochi
graba strica treaba, scuzati! si scuzele mele, Daniela
e super ca ai reusit! deci ai ambii frati acum! super!!
nu-ti fie teama, nu te poate sapa
vine la scoala, vede de copii, are dreptul asta
ca poate juca teatru,e partea doua
dar nu face circ, nu e bine, mai ales daca esti inca in proces, nu da bine -
Aş vrea să vorbim şi peste câţiva ani. Să-ţi pot spune ce-am reuşit şi ce nu. Acum totul e hard&hot.
Ideea cu pilula e amuzantă
. Are şi-un revers, bănuiesc că-l ştii.
Åži fetiţa mea are spaime multe dar, lucru bun, pe-ale ei le ştiu. Băiatul însă refuză orice discuţie, e destul de interiorizat (blocaj emoţional a fost "verdictul"). Tot ce-şi doreşte este să fie lasat în pace, să se joace pe calculator, să butoneze telecomanda tv-ului. Iar eu tare aş vrea să aibă şi alte preocupări...deh!
Åži de parcă n-am destule, am şi-o soacră dusă rău
Ei sigur aş vrea de s-ar putea, să-i fac program de vizită, joi în ziua de apoi 
De-asta spun că, într-un anume fel o înţeleg pe Daniela şi nu-i condamn dorinţa...