mai exista dragoste adevarata?
-
0 0am deschis acest subiect pentru ca stiu ca e unul foarte mult discutat...sper sa va placa subiectul propus de mine...si astept parerile voastre cu mult interes
-
dragoste adevarata? nu, nu mai cred....la momentele respective in fiecare relatie am crezut...am zis ca este "acea relatie" "acea dragoste" pe care nu o uiti niciodata.....acum, cand privesc in trecut imi dau seama ca am iubit de fiecare data altfel....fiecare relatie a fost diferita una de cealalta...am iubit persoane foarte diferite si daca stau si ma gandesc si eu am fost alta de la o relatie la alta......ma bucur de fiecare experienta pe care am trait-o caci altfel nu as fii fost asa cum sunt acum....am avut ce invata din trecut...si nu cred in dragoste adevarata pentru ca ma uit la mine in primul rand....eu cred ca fiecare cedeaza in fata tentatei la un moment dat...
-
eu nu cred ca exista conceptul de o singura mare iubire. nu poate exista o singura pers care sa-ti corespunda in lumea asta (cat de mare ar tb sa fie sansa ca sa traiasca in acelasi loc cu tine si sa aiba si varsta adecvata?!).
eu cred cu tarie ca fiecare are un cumul de calitati pe care le cauta in partener. se poate sa ai norocul sa intalnesti, de-a lungul existentei, unul sau mai multi din acesti oameni care iti corespund (de fiecare in parte depinde cand se opreste din cautari).
si ca sa fim sincere noi cu noi, este imposibil sa existe relatia ideala, pt simplul fapt ca nu exista conditiile ideale. totul tine de compromis, intelegere si adaptabilitate impartita in mod egal la 2.
adica asta e parerea mea, nu ma chinui sa o impun ca axioma
-
postat de: ligia_567 la data: 2009-09-05 17:47
dragostea adevarata este acea dragoste unica pe care o intalnesti doar odata in viata si care te face sa traiesti sentimente cu adevarat unice
Eu pot concluziona ca o dragoste falsa e acea dragoste obisnuita ce-o poti intalni de nenumarate ori in viata, dar care nu te face sa traiesti sentimente cu adevarat unice. Deci, daca nu vei trai sentimentul de iubire, vei fi lipsit se de cel de ura.
Ceva mai inteligibil, sa-mi bag picioarele de m-a dus creierul! -
Ba eu cred ca dragostea este unica de fiecare data si nu e intotdeauna o singura dragoste adevarata intr-o viata de om.
Daca doi oameni se indragostesc, se iubesc, se muta impreuna, la un moment dat poate se si casatoresc si au copii, apoi constata ca vor lucruri diferite, asta nu inseamna ca dragostea lor nu a fost adevarata, ci doar ca oamenii evolueza diferit, vor lucruri diferite, si cand nici unul nu mai are chef sa dea ceva celuilalt, atunci se termina.
Dar nu este exclus ca in restul vietii sa mai intalnesti alte cateva dragosti adevarate.
Toata chestia este sa nu te limitezi singura in niste tipare idioate, si stim toti ca lumea in jurul nostru e plina de tipare si etichete fara sens. -
pentru laurelle : am trecut si eu candva printr-o perioada din asta....dar din cauza mea , refuzam sa vad ca exact langa mine (la scara vecina mai exact) era unul foarte indragostit de mine...eu il tratam ca pe un prieten foarte bun , pana in ziua in care el a dat cartile pe fata....si am sfarsit prin a avea o relatie ok....chestiile astea se intampla cand te astepti mai putin...
-
Asta cu dragostea adevarata e o mare labareala. Tre sa fii dus cu capu' sa crezi ca dragostea adevarata e aia unica. Pai in pusca mea, cre' k am avut 15 dragosti adevarate pana acum, si jur ca erau adevarate
Dragostea pe care o cautam toti e aia care il determina pe cel de langa tine ca si la 70-80 de ani (daca ii mai apuci cu sau langa el) sa te tina de mana, sa-ti dea o floare din umila lui pensioara, sa iti aduca o cana cu ceai daca nu te poti ridica... asta e dragostea adevarata, cand partenerul sta langa tine nu doar la bine, cand zboara fluturasii ca mig-urile, ci si la rau, la batranete. Pacat ca valorile noastre s-au schimbat, nu prea mai are nimeni chef sa stea pana la batraneti cu celalalt, toata lumea vrea pe altcineva mai tanar
-
Buna intrebare!
Am crezut ca am intalnit dragostea adevarata si ma simteam norocoasa ca s-a intamplat cand aveam 20 de ani. Acum dupa 8 ani de casnicie...imi dau seama ca nu e tocmai cum am crezut. O fi din cauza caracterului lui...este foarte irascibil, ne certam foarte des din motive prostesti, ma insulta si ridica mana. Acum ma intreb daca dragostea a disparut din aceste motive sau nu a fost dragoste adevarata. Sunt foarte confusa intr-adevar...
Am cunoscut un singur barbat in viata asta care imi placea din toate punctele de vedere...la nebunie, dar l-am pierdut.
Sincer va spun ca nu-mi mai arde de iubit... IUBIRE=SUFERINTA
Vreau sa traiesc linistita, sa ma distrez pt ca nimeni nu merita sa fie iubit asa cum stiu eu s-o fac.
Stiu ca inimii nu-i poti da ordine....dar incerc sa-mi impun de a nu ma indragosti.
-
De-a lungul timpului, inveti cu fiecare sut in dos pe care ti-l iei, cum sa iti dozezi sentimentele. Unii poate nu invata niciodata.
Inveti sa iubesti calm, sa ignori fluturasii aia si sa te uiti un pic mai atent sa vezi ce si cum, sa cauti dincolo de aparentele primelor intalniri. Inveti sa nu mai alegi oamenii nepotriviti. Inveti sa te uiti si la soarecii aia care te venereaza si cu care nu te-ai intalni nici daca ar fi ultimii oameni de pe pamant, si poate chiar sa le acorzi o sansa sa vezi daca au sau nu ceva interesant de zis. Inveti sa fugi de barbatii instabili, ocupati, care nu sunt disponibili nici cand promit. Inveti sa citesti printre randuri, sa nu mai pui botu' la orice vrajeala ieftina
Dar pentru asta trebuie un curs intensiv de dating, ca nu merge la fara frecventa sa integi toate astea. inveti dupa o relatie, sa iti acorzi un timp sa-ti treaca, sa te abtii sa imbolnavesti prietenele si colegele cu povestile tale in calitate de centru al universului care tocmai s-a despartit, inveti atat de multe ... cred ca niciodata nu stim destul incat sa ne punem la adapost pielea