Stare deplorabila
-
0 0Eram ingandurata toata ziua.Am preferat sa stau intr-o librarie si sa citesc.Nu am facut nimic constructiv pe ziua de azi.Ma gandesc cu groaza cum o sa fac fata celor 2 servicii pe care le am,plus masterul,plus multe altele...Insa ma bucur ca sa ma pierd in munca..Ma gandeam cum sa fac sa termin relatia in care sunt.La inceput au fost niste luni foarte frumoase.Pana am aflat ca m-a mintit cu ceva grav.L-am iertat pe moment.Tineam prea mult la el ca sa il las sa plece.Insa asta s-a dovedit a fi si benefic,dar si daunator.Chiar si acum sufar de pe urma acelei minciuni si nu pot sa trec peste.Sentimentul de iubire pe care l-am avut la inceput a inceput sa se piarda...astazi ma gandeam cum sa fac sa o mai raresc..a trecut un an si jumatate..cam greu ce este drept..
totodata ma gandesc inca la prima mea iubire,care m-a parasit un urma cu 2 ani si jumatate.L-am iubit la nebunie si am suferit o depresie enorma cand mi-a dat de inteles ca nu ma mai iubeste....de atunci nu mai vorbim decat o data pe an cred..problema este ca dupa ce ca eram suparata cu actualul,si ma gandeam cum sa imi duc planul de breake-up in aplicare...din autobuz mi s-a parut ca il zaresc pe fostul..mi se umpluse inima de emotie,chiar si la gandul ca era acolo prezent.am inceput sa plang in autobuz..de rusine stateam cu ochii in telefon ca sa nu fiu observata de nimeni.urasca sa imi exprim emotiile in vazul tuturor..imi doream sa fiu departe undeva si sa plang si sa tip cat ma tine sufletul si corpul..
ce vreau de la viata si ce vreau sa in momentul asta nu stiu..
am simtit NEVOIA sa va impartasesc cu voi asta..scuzati-ma ca am deschis un topic special pentru mine..insa simt ca explodez.
de ce nu am curajul sa iau o decizie si sa merg mai departe?
urasc despartirile..dar nici nesiguranta si minciuna nu le suport..
iar el..era minunat in statia de autobuz..
se oprise timpul in loc ..si ma simteam ca in filmele de dragoste ..ca o adolescenta..
.. -
Nu ai de ce sa-ti ceri scuze..Sunt trairile tale..e f bine ca le ai..si e bine ca ai plans, ca te-ai mai eliberat...nu ai de ce sa-ti fie rusine...Lasa-te dusa de sentimentele astea atunci cand apar pt ca astfel mai dai jos din lucrurile care-ti ingreuneaza uneori sufletul si poate ca nu ai cui sa le spui care sa le si inteleaga f bine.
Ce sa zic..si eu sunt oarecum in situatia ta..in sensul ca am multe pe cap si tot asa nu stiu ce sa fac in privinta relatiei actuale.Si el m-a mintit cu ceva f grav si nu stiu cum sa procedez..Din pacate nu e o reteta pt despartiri..tb sa ne gandim bine inainte de a face pasul asta..Sa-ti imaginezi de ex viata fara el..sa te gandesti cum ar fi..dc il iubesti si nu ti-ar fi mai bine singura sau sa nu te mai uiti niciodata inapoi. -
Cred ca trebuie sa te impaci cu trecutul ca sa poti trai prezentul...
Toata lumea ta s-a oprit la marea iubire, te afunzi in munca si scoala, ca sa ce..?? Sa uiti..? Sa ai ocupatie..?
Daca nu il iubesti pe actualul, cred ca e mai bine sa termini relatia cu el, sa incepi sa te bucuri din nou de viata, sa incepi a cunoaste alti oameni, alte hobby-uri..