Cine sa faca primul pas?
-
0 0oare mai este acea conceptzie invekita conform careia baiatul era cel care trebuia sa faca primul pas intr-o relatzie?....chiar daca ii place cineva..fata trebuie sa stea cumintzica la locul ei si s-astepte...?...dar pe de alt aparte..nici sa cada in extrema cealalata, nu?...
-
Sunt de acord cu ceea ce ati spus voi.Dar daca el nu te place si doar tu incerci acest sentiment, nu pari ridicola facand tu primul pas?
Sa va prezint un "caz":
O buna prietena a mea s-a aprins dupa un tip ( ea cuplata, el cuplat, cu persoana diferite) Din comportamentul, atitudinea si ochii lui a inteles ca nu-i este tocmai indiferenta. Ea i-a cerut nr de tel, l-a primit si a sunat. El a fost incatat de tel si au stabilit niste intalniri. La doua dintre ele, nu s-a dus ea, dar l-a anuntat ca nu ajunge, iar la una nu s-a dus el, a anuntat ca nu vine.El nu a sunat niciodata, decat sa anunte ca nu mai poate veni la intalnire.
Acum ea nu stie ce sa faca.Practic ea a facut primus pas, si se pare ca nu a fost tocmai bine.Poate tipul nu o place, dar nu-i spune. Nu e aiurea? Eu am sfatuit-o sa nu mai sune niciodata si sa-l dea uitarii. Voi ce ziceti??
De aceea cred ca decizia de a face femeia primul pas este cam cu doua taisuri.Cred ca barbatii suporta mai bine un esec decat femeile, care-si fac mii si mii de ganduri ca nu au reusit pentru ca este ceva in neregula cu ele. -
Cam aceiasi parere o am si eu, am scris la un alt topic despre o prietena care nu stie cum sa-l faca pe un baiat sa faca pasul urmator. As fi sfatuit-o sa faca ea pasul in locul lui, dar daca se inseala si baiatul nu e tocmai aprins dupa ea, atunci cum se va simti? E cam complicata situatia, dar poate ca totusi ar fi mai bine sa incerce ea, asa va pune capat ambiguitatilor, si daca nu va fi nimic, pai nu va fi, in schimb va privi mai departe.
Lory79, in cazul prietenei tale lucrurile sunt si mai interesante, ambii fiind cuplati, el stiind ca ea e cuplata ar putea sa interpreteze asta ca o diversitate in viata de zi cu zi si nu ca un interes aparte din partea ei. -
daca nu vezi in ochii lui ca te place cat de cat...nu te baga.....eu am patit-o....si rau de tot m-am simtit apoi
si el s-a simtit si mai haios pentru ca nu vroia sa ma faca sa ma simt haios stiind ca-mi place asa de mult de el
in fine....eu de atunci n-am mai indraznit sa fac primul pas.....mi-am promis pentru ca nu mai vreau sa simt ce am simtit atunci...e naspa rau de tot -
Uff...asta e o mare problema fetelor. Eu am 20 de ani, sunt studenta si ma uit la colegii mei...nici prin ruptul capului nu le trece sa faca primul pas in fata unei fete. Ma rog...eu am si ,,darul'' de a speria baietii, mi s-a mai spus, sunt foarte atenta cu imaginea mea, mereu cocheta, aranjata, par foarte sigura pe mine(desi sunt timida) si pun pariu ca majoritatea cred ca am toti baietii la picioare si ca am sigur un prieten. Dar nici nu pot sa ma duc la un tip care imi place si sa-i spun ,,Buna...vrei sa iesi cu mine in oras?''. E jenant.
Paradoxul e ca ni se spune sa nu ne aratam niciodata sentimentele fata de un barbat, ca asta inseamna slabiciune, ca el te ia de ,,garantata'' din prima, nu mai are motiv sa te cucereasca etc...dar pe de alta parte se tot vehiculeaza ideea primul pas al baiatului ca fiind invechita... Pai cum vine asta? Daca te duci la el, esti slaba si vei fi luata de fraiera, daca nu te duci, nici el nu vine si...nimic. Pana la urma nu e bine in nici un fel... -
Lisandra eu zic sa-i ceri nr de tel.Daca nu poti direct, porneste o discutie pe care sa o conduci in asa fel incat sa ajungi sa-i ceri nr. asa poate ai vreodata nevoie de ceva sau de cineva caruia sa-i ceri un sfat, o parere.
Apoi suni tu si poate va intalniti.Dupa care astepti, sa faca el urmatorul pas.Atunci cand suni poti inventa un motiv, il intrebi ceva, poate in legatura cu domeniul in care lucreaza.
Eu zic sa incerci, daca iese ceva bine, daca nu, nu.
Ce daca nu ai mai facut asta niciodata, pentru toate este un inceput.Mai ales ca, din cate inteleg nu-ti este indiferent.
Curaj!