Sfat, pareri
-
0 0As avea nevoie de niste pareri obiective. Incerc sa scriu mai pe scurt, sa nu plictisesc pe nimeni.
M-am despartit de prietenul meu in primul rand pentru ca pentru ca nu-l mai iubesc. Exista si alte motive, pe care nu cred ca trebuie sa le spun neaparat.
Problema e (o sa ziceti ca e un caz tipic.) ca el nu accepta ideea, se invinovateste, nu vrea sa vorbeasca cu nimeni despre ce i se intampla, , plus ca el spune ca nu mai are pentru ce trai, ca vrea sa ne impacam.
Cealalta problema e ca e prima data cand iubeste pe cineva si probabil reactioneaza asa pentru ca nu stie cum altfel. Se simte abandonat, singur pe lume. Intr-adevar, in afara de prieteni nu are pe nimeni(ma refer la rude). Nu stiu cum sa-l ajut sau ce sa-i spun.
Nu avem 15 ani, deci e ceva mai serios. Eu stiu ca i-ar face bine sa vorbeasca cu niste prieteni, pentru ca altfel sta si se macina singur, dar reactioneaza urat daca apelez eu la cineva in locul lui.
Chiar nu stiu cum sa fac...mi-e frica sa nu faca vreo tampenie daca eu spun in continuare ca vreau sa ramanem despartiti, mi-e frica tocmai pentru ca stiu ca nu a vorbit inca cu nimeni, ca poate l-ar ajuta daca ii mai spune cineva ca nu s-a terminat viata lui o data cu mine. Nu as vrea sa ma impac cu el doar ca sa fie el fericit, pentru ca asa as fi eu nefericita.
Am vorbit deja cu mama, dar din pacate nici ea nu stie ce sa ma sfatuiasca, nevand vreo experienta de genul asta.
Nu stiu daca are cineva cu ce sa ajute, dar multumesc in cazul in care citeste cineva. -
Pai daca i-ai spus ca nu il mai iubesti, ar trebui sa rupi legatura de tot. Se descurca el si stai linistita ca nu se omoara.
E greu pana pricepe ca nu mai are pt ce sa lupte si, oricum, tind sa cred ca e si mult orgoliu aici (din partea lui, adica).
Daca nu i-ai spus ca nu il mai iubesti si ai invocat motive de-aiurea la despartire, io zic sa ii spui.
Stii o treaba si el are dreptul sa stie adevarul. -
Nu am invocat motive aiurea...tocmai, i-am zis ca eu nu mai simt ce simteam inainte si ca mi-ar fi mai bine singura. I-am zis ca restul motivelor doar m-au ajutat sa iau decizia. Totusi, mi-e frica. Nu stiu cati ar suporta sa aibe pe cineva pe constiinta. Desi nu sunt convinsa ca ar avea curaj sa faca ceva, nici nu pot sa risc.
-
Eu chiar sper sa aveti dreptate. Din pacate trebuie sa ma intalnesc cu el, pentru ca am de luat niste lucruri de la el. O sa incerc pe cat posibil sa-i arat ca-mi pasa de el, dar ca totusi nu vreau sa ma impac cu el. O sa incerc si sa-l conving ca e mai bine daca vorbeste cu cineva despre asta, dar nu stiu daca o sa inteleaga ca asta ar fi bine pt el.
Imi dau seama ca el crede ca cel mai bine pt el/pt noi ar fi sa raman cu el si ca de-asta nu accepta sa spuna nimanui. Probabil e vorba si de orgoliu, desi nu ar recunoaste.
I-am zis ca e egoist ca vrea sa ma tina langa el, dar tot insista ca nu are pentru ce trai.
Nu am crezut niciodata ca o sa trec prin asa ceva. -
Multumesc tuturor pentru raspunsuri. Sper sa aveti dreptate, sper sa nu aibe curaj sa faca ceva, doar sa incerce sa ma faca sa ma razgandesc.
Toata lumea imi spune ca ar trebui sa fac ce vreau eu, ce simt ca e mai bine pentru mine. Sper sa am puterea sa fac asta, mai ales ca azi o sa ma intalnesc cu el. -
Da lasa frate omul in pace sa sufere!Unele persoane vor sa sufere singure si sa se ridice,nu neaparat sa vb cu cineva!Daca sufera mult nu inseamna ca o sa-si taie venele.Nu-i mai cauta confidenti pt ca il jignesti.Mai dai dovada si de aroganta,gen"vai ce mult m-a iubit,sufera ca l-am parasit,sigur isi taie venele!dar eu sunt generoasa si ii ofer prietenia mea!"
Du-te,ia-ti lucrurile si nu-i mai zice nimic.Se descurca el singur.