lectie de viata
-
0 0credeti ca noi avem o viata grea? sau nu stiti cum va puteti ridica cand sunteti la pamant?
atunci cautati pe google si youtube sa vedeti un zambet deosebit
vizionati cateva filmulete cu Nick Vujicic...
aveti curajul?
http://www.lumebuna.ro/2009/03/28/lectie-de-viata-nick-vujicic/
http://www.tare.ro/paperboy/45514-nick-vujicic-un-om-care-a-reusit-sa-doboare-toate-obstacolele-vietii.
si pentru a nu avea un soc, va spun ca are 26 de ani si in ciuda faptului ca a venit pe lume fara maini si fara picioare are o vointa si ambitie de fier
si un mic piciorus cu doua degete..
nu e suparat pe Dumnezeu pentru ca nu are maini si picioare ci ii multumeste pentru acel mic piciorus
iar acest om a terminat o facultate si traieste o viata independenta... joaca fotbal,golf, inoata,surfing, calatoreste prin toata lumea...
cati isi traiesc viata din plin?
cati sunt fericiti cu ce au?
de prea multe ori nu realizam cat de norocosi suntem! -
Eu zic ca cei handicapati se deosebesc prin faptul ca au un scop clar: sa-si depaseasca starea (care e de natura fizica).
Pentru restul lumii e mult mai nebulos: convingeri, sisteme de valori, dorinte de tot felul - toate mostenite, auzite, invatate, toate care trebuie disecate....
Pana descoperi ce ti se potriveste si ce vrei tu sa faci in viata te poti trezi deja zdrobit.
Am incercat doar sa analizez diferenta. Fiecare are drumul sau si invata ceva de-a lungul lui. -
postat de: Caress la data: 2009-08-18 19:23
Pentru restul lumii e mult mai nebulos: convingeri, sisteme de valori, dorinte de tot felul - toate mostenite, auzite, invatate, toate care trebuie disecate....
Pana descoperi ce ti se potriveste si ce vrei tu sa faci in viata te poti trezi deja zdrobit.""""
Ai dreptate. Noi ne impiedicam de tot felul nazuinte, uitand sa ne bucuram de ceea ce avem si de ceea ce suntem acum. -
in viata nu le putem avea pe toate.Intotdeauna exista cineva care si-ar dori sa aibe ceva ce vede la altcineva.
Noi ar trebui sa fim fericiti cu ceea ce avem
sa ne intindem atata cat ne e..plapuma.
D-ZEU I-A DAT PUTERE ACESTUI OM, ca sa ne arate ca se poate trai indiferent cum am fi.secretul e sa te accepti tu..si apoi restul te vor accepta mai usor,,,si nu vei mai starni mila...ci...ADMIRATIE.Chiar cu un asemenea handicap...el de fapt le arata oamenilor...CA SE POATE TRAI FRUMOS...Sa invatam si noi ceva de la pofta lui de viata! -
Intr-o zi, in metrou , a urcat langa mine o femeie handicapata fizic. Avea ipod si asculta Abba. A inceput sa cante si ea, chiar foarte tare, insa expresia de fericire de pe chip era extraordinara. Am facut un tur de privire rapid in vagon si in restul de figuri apatice, fata ei stralucea.
Ideea este ca uitam de multe ori sa ne bucuram de lucruri marunte si asteptam cate un ''Buum!'' sonor ca sa zambim. -
La Lion Saffari am asteptat impreuna cu o multime uriasa de oameni timp de o jumatate de ora sa vedem baia elefantilor.
Au venit incolonati, fiecare tanand in trompa coada celui dinainte.
A fost impresionant. Si felul in care au intrat in apa si au inceput sa inoate a fost impresionant. Si jocurile lor in apa, si eforturile ingrijitorilor si cainilor sa mentina ordinea - un adevarat spectacol.
Dupa ce la inceput nu aveam loc sa privim bine ce se intampla, in 5 minute s-a eliberat aproape complet. Elefantii s-au mai imbaiat inca 20 de minute. M-am intrebat atunci: ce si-au dorit acei oameni, ce au crezut ei ca o sa se intample ca sa astepte o jumatate de ora?
Poate daca elefantii veneau pe patine cu rotile si scoteau fum pe urechi, atunci ar fi fost interesant. Se mai compara realitatea cu jocurile si filmele? Nu prea, se pare.
Poate ceea ce am relatat nu e chiar asa de 'off topic'. Imi pare ca cele mai multe activitati ale oamenilor sunt la modul dezordonat, create din asteptari, asteptari care nu se realizeaza. No big deal. Next.... si tot asa. Ceea ce ramane este un permanent sentiment de insatisfactie. Persoana in cauza nici nu prea stie de unde vine...
Doar oamenii care se mentin in contact cu realitatea directa (si cei care au un handicap fizic sunt mult mai determinati sa o faca) stau 'focused' si realizeaza lucruri. -
Noi alergam disperati dupa anumite lucruri si uitam de restul: vrem bani, multi bani, muncim ca nebunii, uitam sa dormim sau sa mancam pentru bani, si intr-o zi, facem stop cardiac sau vreun accident cardiovascular si ne rugam la Dumnezeu sa ne faca la loc.Vrem relatii, suntem disperati dupa iubire sau dupa sex, rar gasim ce vrem si cadem in depresie, unii isi revin, altii isi taie venele sau se arunca in fata trenului, fara sa se gandeasca la parintii pe care ii lasa in urma, nenorociti si fara ajutor la batranete. Nu mi-as dori vreodata sa ajung la mila altuia, nic eu, nici parintii mei, nici copiii, nimeni. Statul roman isi bate joc de bietii oameni.Poate in alte state se aloca mai multi bani decat la noi. Aici, cuvintele de ordine sunt "mizerie" si "saracie".Suntem un stat din lumea a 3a, desi refuzam sa acceptam asta.La noi, programele de integrare a persoanelor cu handicap mor din fasa pt ca nu sunt fonduri destule.
Noi suntem cumva constransi de ceea ce se intampla in jur sa traim in ritmul asta isteric. Trebuie sa mergi zilnic la job, altfel nu ai bani sa-ti platesti utilitatile, mancarea si alte nevoi, statul iti pune sechestru pe casa si ajungi in strada,deci stai la mila trecatorilor si intr-o zi te gasesc gaborii mort de frig pe o banca in parc sau intr-un canal, pe undeva. E un cerc vicios, odata intrat, trebuie sa joci pana la capat,nu ai posibilitatea de a alege. Poate in alte locuri din lumea asta, iti poti baga picioarele in el de job si sa pleci un an sa hoinaresti prin lume, apoi te intorci si reiei de unde ai lasat, eventual la alta firma. La noi, esti mancat daca pleci si te intorci. Singura solutie de a gasi un job bun e sa fii prea calificat (si probabil nu vor plati suficient, dar asta e) sau sa ai superpile sa te angajezi din start pe bani multi si sa iti vezi de drum.
Handicapatii au alte provocari, nu sunt prinsi in cursa asta pentru supravietuire. Unii nu fac copii, deci o cheltuiala in minus. Am la mine pe scara o familie, fiul debil, mama pensionara. Toata ziua stau in fata blocului, stiu tot ce misca. Banuiesc ca le ajung banii, altfel s-ar apuca sa mai faca si altceva pentru a supravietui.