scurta relatare
-
0 0E mai mult o confesiune ceea ce urmeaza sa scriu. Nu solicit nici sfaturi si nici nu incerc sa atrag asentimentul vostru - doar relatez.
Sunt intr-o relatie de vreun an care de cateva luni nu prea mai merge, semnalul fiind clar ca trebuie sa-i punem capat amandoi. Ceea ce este iesit din comun pentru mine este ca m-am indragostit (cu putin timp in urma) de un amic casatorit. Stiu: este complet gresit si, de aceea, inainte sa ma condamnati de imoralitate sau nesimtire, va spun ca nimic nu s-a intamplat pt ca nu vreau sa stric viata nimanui (nici pe a mea si nici pe a lui, desi pe el nu-l speria ideea de a ma avea ceva mai "aproape"). Simt nevoia sa ma mut din orasul in care locuiesc, sa las toate lucrurile acestea in urma si sa o iau de la capat singura, fara complicatii. Daca aveti pareri sincere, dincolo de acuze, le voi citi cu placere. -
Petaledecrin, iti apreciez gandurile.. stiu si chiar prefer sa regret ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut....insa ideea de a trece peste anumite bariere cu o persoana care este casatorita este ceva ce mi-ar ingreuna viata si as regreta mai mult ca sigur. Am fost sincera si i-am expus si lui situatia (persoanei de care m-am indragostit) insa pe langa sentimentele respective i-am spus ca peste anumite delimitari nu pot trece niciodata.
-
Desi nu este nici ora si nici ziua potrivita unei meditatii, eu am alunecat usor, sa zic asa, in ganduri...Stimulul a fost Marta, cu varianta plecarii din orasul ei.
Intr-o calatorie am cunoscut 4 tipi cu doua motoare care au schimbat orasul in cautarea unui loc de munca. Decizia au luat-o de azi pe maine si mi-au spus ca le-a fost foarte usor, pentru ca toata averea lor era la purtator. Am admirat puterea si mobilitatea de care au dat dovada, curajul si spiritul de aventura incautarea unei oportunitati. Dar nu era doar atat.
Acum stau si ma gandesc, oare ce sentimente traiesti cand nu te leaga nimic de nicaieri? O fi bine, o fi rau? Nu stiu si nu emit judecati.
Revenind la tine, Marta, cantareste farmaceutic si vezi daca e cazul sa pleci sau sa ramai si sa-ti faci ordine in viata infruntand-o. Depinde de ce lasi in urma (prieteni, relatii, job) si de ce poti gasi in alta parte.
Mult noroc si ganduri limpezi! -
Gandeste-te la ce te expui
uminici singura ,sarbatori singura ,concedii singura...Normal ca EL nu refuza ,priveste in sufletul tau ,tu stii mai bine...Si daca nu te leaga prea multe de locul unde esti acum ,incearca ti norocul in alt oras .Stii cum se spune:ce-i al tau e pus deoparte.Succes in tot ce vei hotari sa faci! -
Fa o incercare, dar discret, cu tipul casatorit care iti place. De ce sa iti pui pofta in cui? Dar discret, sa nu se afle ca voi doi... Si fara sa iti faci iluzii in legatura cu tipul, nici sa te legi de el sufleteste, ca sa nu suferi mai tarziu cand, inevitabil, o sa va despartiti. Daca ai posibilitatea sa te muti cu serviciul in alt oras, du-te. Se spune ca daca schimbi locul, schimbi norocul. Cu actualul, daca despartirea e inevitabila, fa-o, dar in termeni politicosi si sa ramanti amici, ca nu se stie, poate dupa un timp o sa va reimpacati. Si nu refuza nici o noua poveste de dragoste care s-ar ivi la orizont.
-
Legatura sufleteasca exista, dupa cum am spus deja: sunt indragostita de el, insa asta nu imi da nici dreptul si nici imboldul de a avansa in vreun fel in ceea ce-l priveste. Si asta o stie si el, desi nu l-a incantat decizia mea. Voi vedea cum este si cu un nou loc de munca intr-un alt oras. Probabil ca asa situatia imi va fi mai clara.