nu inteleg
-
0 0de ce de fiecare data cand am tinut la cineva m-a durut...........nu am vrut asta si nici acum nu vreau si totusi ma doare si inca rau de tot.
sa va spun pe scurt:sunt intr-o relatie de juma de an,ne iubim si ne intelegem bine,am ajuns sa ne facem planuri chiar daca la inceput au fost doar asa..........cat sa ne dam seama cam ce vrea fiecare.
el sarac,eu la fel de saraca,obositi sa tot speram la o viata mai buna pt ca se pare ca pt fiecare in parte visele erau doar vise.
stiu ca mi-a zis acum 2 luni ca-n urmatorii ani ,desi isi doreste,la cum se prezinta lucrurile (financiar vorbind) nu prea se poate schimba situatia.
am despicat eu firul cum am vrut dar.........am realizat ca are dreptate.
ne-am cunoscut in bucuresti si suntem colegi de munca.
acum cateva zile,printr-un ordin stupid sau nu lui i s-a oferit ocazia de a pleca in orasul natal,la vreo 150 de km de buc.
am stiut atunci ca e sansa noastra si l-am incurajat,asigurandu-l ca-l voi urma dupa ce el se va aranja acolo.
acum m-am speriat oarecum,traiesc intre 2 stari pe care nici eu nu le mai inteleg,trec de la extaz la agonie in cateva secunde..........
cand el va pleca..................nu stiu cum voi fi,ce voi face,sufar si mintea mea e incarcata cu tot felul de ganduri.
relatie la distanta.....am o frica nejustificata.desi stiu ca e sansa noastra.
colegii deja ma intreaba si o fac destul de patetic....
el ma asigura ca in cateva luni ma voi muta si eu........
cum sa ma linistesc.....plang,cad,ma ridic si totusi............... -
Un om avu intr-o noapte acest vis: se facea ca mergea impreuna cu Dumnezeu pe malul nisipos al unui rau. In acest timp, pe cer apareau scene mai importante din viata lui; la fiecare scena se obseva in nisip doua perechi de urme: urma pasilor lui si urma pasilor lui Dumnezeu.
Cand ultima scena din viata lui s-a perindat prin fata ochilor lui, el a privit la urma pasilor de pe nisip. A observat, cu mirare, ca de multe ori pe drumul vietii lui erau numai un rand de urme si acest fapt s-a intamplat in vremurile cele mai triste si grele din viata lui.
Asta l-a pus pe ganduri si L-a intrebat pe Dumnezeu:
- Doamne, Tu mi-ai fagaduit ca, din momentul in care ma decid sa Te urmez, Tu vei fi alaturi de mine in tot cursul vietii mele. Dar am observat ca, in momentele cele mai grele din viata mea, pe nisip era numai un singur rand de urme. Nu inteleg, de ce? Tocmai cand am avut mai mare nevoie de ajutorul Tau, Tu m-ai parasit.
Dumnezeu a raspuns cu blanda Sa bunatate:
- Dragul meu, Eu te iubesc mereu si nicodata nu te voi parasi. In vremurile tale cele grele, de incercari si de suferinte, se vede pe nisip numai o singura pereche de pasi, deoarece atunci Eu te luam in brate sau in carca si te caram pe drumul vietii tale. -
Aveti mila de calugarite, ca si ele au mila de calugari. Oare ce pozitie, de obicei, adopta la o "ti-o dau, o iau"? Fata-n fata ar fi cam greu amandoi cu poalele ridicate. Cred ca pe la spate din picioare-i aranjeaza cel mai bine.
Hai, hai, hai cu nea Luca cel nebun
Cu capu' spart si paie-n cur.
Pentru toate calugaritele din lume:
http://www.youtube.com/watch?v=nGRXe_e5S1Y&feature=PlayList&p=418E53F6D0F858C8&playnext=1&playnext_from=PL&index=77 -
deci pleaca la 150 km? si??? si sotul meu in perioada in care eram numai prieteni a plecat cu munca la 300 km. si asta nu ne-a oprit sa ne planificam nunta in continuare. la mine nu exista sa merg dupa el in orasul natal, caci EU nu vroiam acest lucru. din start, planul era sa se intoarca el cand va gasi altceva convenabil de lucru. si am stat asa 9 luni, ne vedeam din 2 in 2 saptamani, ne-am casatorit si am mai stat tot asa o perioada. pana la urma, s-a ivit ceva, a revenit si acum suntem ok impreuna. deci se poate... si nu am disperat ca "vai! noi o sa fim mereu la distanta!". pur si simplu am inteles ca uneori viata nu-i mereu cum o vrem noi, dar depinde de noi sa o facem frumoasa cumva