probabil ca ati mai citit de 100 ori
-
0 0Salut pe toata lumea. Scriu aici pentru ca se intampla sa am si eu niste nelamuriri existentiale si nu prea am cu cine sa le discut, ca prietenii sunt prea ocupati ca sa ne mai vedem ca in vremurile bune, deci here i am, singura si cu intrebari.
Acum 2 ani si jumatate am rupt o relatie de 4 ani. Grea despartire, mi-a luat vreo 6 luni ca sa pot pune punct. La momentul despartirii, ca sa trec mai usor peste, am acceptat sa ies o data cu un tip de 30 de ani, de la mine din oras. Am incercat sa vad daca am ceva in comun cu el, dar nu prea se lega, ameam stiluri de viata diferite, el era genul petrecaret - manele, gratare cu baietii, eu sunt genul mai linistit, ascult altfel de muzica, nu prea imi place sa pierd noptile (nu ca sunt eu Virgin Marry, dar nu simt nevoia unei vieti asa furtunoase, am alte chestii care imi fac placere). La a doua intalnire, omul a incercat sa ma sarute, ma rog, a si reusit, doar ca mi s-a facut rau instantaneu. Dupa ce m-am vazut la mine acasa, in Bucuresti, mi-am zis ca nu e pt mine si am inceput sa ies, l-am cunoscut pe actualul iubit cu care si locuiesc, de altfel.Cu tipul de la mine din oras, am mai tinut o perioada legatura, desi stiam ca nu e pt mine, nu exista chimia. Oricum dupa relatia de 4 ani, mi-am dat seama ca pentru mine, cel mai sanatos este sa gasesc pe cineva sa imi placa, sa ma atraga, dar sa nu ma indragostesc de el. De atunci au trecut 2 ani. Am rupt relatia sau ce era aia cu tipul din provincie, in momentul in care a inceput sa faca planuri de capul lui de petrecut concediul impreuna, de facut nunta (nici macar 2 intalniri intregi, si deja???? ma ingrozisem cu totul). Desi uneori ma intreb daca nu cumva am gresit, pt ca era un om dispus sa faca orice pt mine, odata s-a dus la miezul noptii sa cumpere niste pastile pt maica-mea, in orasul vecin, unde era o farmacie non-stop, doar pt ca il rugasem eu.
Pe actualul, nu il iubesc.De fapt, nu stiu daca il iubesc, cert e ca ma simt foarte cu picioarele pe pamant in relatia asta. Exista atractie, viata sexuala e super, ne intelegem bine, chiar daca mai avem cate ceva de zis in contradictoriu. Dar nu sunt fluturasi. Deloc. La inceput, eram emotionata apoi a devenit neinteresant. Trebuie sa spun ca majoritatea relatiilor mele anterioare, inclusiv cea de 4 ani, au fost cu probleme, si deja era un pattern:tipi indisponibili, care azi ma cautau, maine nu; un tip calculatorist, pentru care jocurile alea idioate erau mai importante decat intalnirile cu mine; cel cu care am stat 4 ani nu lucra in mod constant, se mutase la mine (a fost si my first, printre altele) si cheltuia cu succes banii mei, am dus o viata grea cu el si am meritat tot ce mi s-a intamplat, pt ca am fost fraiera sa accept un astfel de om de la bun inceput. In mintea mea, era suficient sa ma iubeasca, restul nu mai conta. Si ma iubea, dar nu destul incat sa miste un deget.In fine, capitolul e depasit, nu mai are importanta.Cert e ca l-am iubit in asa hal incat ma speriam de mine si de ce ajunsesem, umblam nebuna dupa el, cu ultimii bani plecam la Timisoara, unde a facut armata, sa il vad si sa ii car mancare (cat de naiva si toanta puteam fi!).
Cu actualul iubit, cum spuneam, cuvantul care defineste relatia este "ok".nu super, nu extraordinar, ci ok.Gandind logic, e barbatul ideal pt mine: atent, dragastos, ma ajuta la treburile casnice, gateste cand nu am chef, are un job bun si castiga mai bine decat mine, per ansamblu, este ideal. Dar oare, in lipsa fluturasilor, poate -
impuna ceva, cand stiu ca e gresit, cel putin.
Mai are niste chestii de zgarcenie sau nu stiu cum sa ii zic, de care iarasi ma tem sa nu recidiveze mai tarziu. cand mergem la cumparaturi, mereu comenteaza ca cheltuim bani (ma refer aici la chestiile pentru casa, gen produse de curatenie, igiena, mancare), ca nu avem nevoie. Mie nu imi plac chestiile astea si ca sa nu il mai aud comentand, renunt sa le mai cumpar. Revin singura a doua zi si iau ce am nevoie. I-am explicat de n-spe ori ca ma deranjeaza ca obiecteaza, in definitiv punem banii pt cheltuieli jumate - jumate, iar cu restul, fiecare face ce considera. El zice ca glumeste ca sa ma enerveze, dar eu tind sa cred ca chiar vb serios si se eschiveaza cand simte ca ma enervez. El e un om foarte calm, eu sunt cea colerica, desi nu prea ma dau nici eu in spectacol.
Alta chestie de care vreau sa va intreb: este oare normal ca, in conditiile in care el locuieste la mine in casa, iar eu vreau sa renovez, sa fac schimbari, sa nu ii cer bani?Mie nu imi place sa cer bani, deci daca nu am, nu cheltui si gata. Dar ma tot gandesc: pe de o parte, nu vreau sa ii cer iar el nu zice nimic de pus bani, desi merge pe principiul ca stiu unde tine banii si daca imi trebuie, n-am decat sa iau de acolo (nu am luat niciodata, am preferat sa ma imprumut, sunt o femeie mandra si fraiera in acelasi timp
).E mai bine sa fie lucrurile cat mai delimitate in situatia noastra, in care se presupune ca nici unul nu se va plictisi de celalalt si ca vom trai fericiti pana la sfantu' asteapta?Pe de alta parte, prin faptul ca sta la mine in casa si foloseste toate obiectele (lucru normal, de altfel), inseamna ca ar trebui sa ii cer si lui bani cand e de cumparat ceva sau de reparat. El crede ca banii pusi la comun ajung, dar in realitate, pana acum, cheltuielile cu reparatii, modificari, pus gresie, schimbat chiuveta etc.le-am facut din banii mei proprii si personali.As prefera sa se ofere la faze de-astea, nu sa plateasca el integral, ci sa punem amandoi.Dar daca va fi sa ne despartim vreodata, nu pot permite sa imi ia frigiderul din casa, sau sa imi scoata ochii ca mi-a pus gresie (nu e cazul, dau un exemplu).
Voi ce ziceti? -
Prietena care ne-a facut cunostinta imi povestea la un moment dat ca tipul ei, prieten cu al meu, gandea ca el nu trebuie sa ii faca ei cadouri, ca ea sa stea cu el pt calitatile si nu pt banii lui.Pana cand, la un moment dat, ea s-a revoltat si i-a cerut efectiv sa ii cumpere cadouri de ziua ei de nastere, de craciun,1 martie, in zilele obisnuite, nu cadouri fara motiv, vreau sa zic. si acum, cand vede o chestie, ii zice: uite, vezi, vreau si eu bratara asa sau parfumul cutare (nu e vb de bani, pt ca isi permite sa isi ia si singura). Al meu baiat imi face cadouri strategic: de ziua mea - ceva simbolic; de 1 martie - un martisor si de 8 martie, o floare. Ultima data, m-am cam bosumflat cand am vazut ce mi-a adus, un ghiocel nasol, dintre toate martisoarele alea simpatice. noroc ca imi luasem eu martisor inainte, si s-a suparat ca nu port martisorul de la el. Lui nu ii place sa primeasca nici macar de ziua lui cadouri. dar mie da. Si ma simt tare penibil ca o sa fiu nevoita, la un moment dat, daca va continua asa, sa ii zic de la obraz ca vreau un cadou ceva mai consistent decat un trandafir si o cutie de bomboane. Totusi, nu mai suntem in liceu, avem destui bani sa ne permitem ceva mai deosebit o data sau de 2 ori pe an. Astept sfaturi, cum spuneam. Poate reusesc si eu sa adorm, intre timp.
-
Si cum ziceam in prima postare, in ultima vreme ma gandesc daca nu cumva am gresit refuzandu-l pe tipul de la mine din oras si incapatanandu-ma sa cred ca actualul e mai bun. Actualul nu cred ca e dispus sa ma aseze pe mine pe un piedestal si sa ma venereze, ma iubeste in felul lui si imi arata, dar nu stiu daca este exact cum ar trebui sa fie,poate nu imi dau eu seama daca nu tin la el asa mult si nu sunt orbita de fluturasii lipsa.
Pana la urma, scopul meu este sa imi fie mie bine si sa fiu iubita, eventual sa si iubesc, dar daca nu se poate, ma multumesc sa primesc, decat sa alerg de nebuna dupa cineva care nu este interesat de mine. Dar oare e sanatos modul asta in care gandesc eu?E in mintea mea o mare varza, cumva stiu ce vreau, dar nu e ce am, desi ce am ar putea deveni ce vreau eu. -
Poate si el simte ca tu nu il iubesti si nu dai 100% si atata da si el, ce stiu eu...pune-te putin in situatia lui si poate o sa ai niste raspunsuri.
In ce priveste banii ptr renovarea locuintei, nu cred ca el ar trebui sa sara cu cash-ul, e locuinta ta, tu vrei sa o renovezi, e treaba tu. Nu sunteti legati in nici un fel, banuiesc ca nu ati facut un contract cand s-a mutat la tine in care el se obliga sa contribuie cand se schimba mocheta. Da, ar fi frumos, dar daca el e genul mai chibzuit, e de asteptat sa nu voluntarieze. -
Nea Luca cel nebun spune ca-i simplu: ori plateste chirie, ori iti pune gresie in bucatarie. In alta ordine de idei, as spune, de fiecare data cand ti-o trage, arde-l c-o taxa de pat. Nu pentru ca ti-o trage, desi nefiind casatoriti ai putea, ci pentru ca si patu' fiind supus oboselii va rezista mult mai putin decat atunci cand simplu foloseai electricu'.
-
ti-a cam casunat pe el acuma.
cand cineva-si bate joc de tine, inchizi ochii, cand se poarta cat de cat normal...
tu cu asta cat timp vrei sa stai?
eu stiu ca invit pe cineva sa stea cu ine in momentul in care am ganduri foarte serioase, si atunci nu prea mai conteaza cine da banii pentru gresie.
daca nu, se numeste "chirie" sau room-mate -
Francesca, observ ca ai facut un aranjament cam pagubos pentru tine. Din punct de vedere financiar vorbesc.
Dar atata timp cat el face o economie considerabila la chirie, macar sa nu comenteze cand e de luat un domestos sau mai stiu eu ce pentru casa.
"Chibzuiala" asta a lui imi miroase mie a zgarciomanie si oportunism. Macar la facturi contribuie, sau tot tu platesti, ca deh, e casa ta...