probleme existentiale

  •  
    • 378 mesaje
    22 Iul 2009, 22:05
    0 0
    Nu stiu ce vreau, scriu doar ca sa vb cu cineva.
    Nu imi mai suport iubitul.
    Suntem impreuna de aproape doi ani, din care cam de 1 an si vreo 7 luni, locuim impreuna. Partea naspa e ca el chiar e ok, numai ca eu ma comport total aiurea si nu inteleg ce dreaq am de nu imi mai convine nimic.
    Fac numai tampenii, uit robinetul de la cada setat pe dush si bietul om se stropeste, se face varza, si tot eu pun botul. Ma enervez din orice. Simt ca nu il mai suport.
    A fost o saptamana plecat, cand s-a intors am simtit ca ma sufoc, parca as fi vrut sa mai stea, sa mai stau singura. Acum ma gandesc mereu ca ar trebui sa ne despartim, dar sunt absurda.Nu am ce sa ii reprosez lui, pt ca el este cel normal si daca ma roaga ceva si eu uit sau nu fac ce trebuie sau cum trebuie, daca imi zice ceva, tot eu ma supar. Azi am reusit performanta sa il enervez si am stat amandoi vreo 2 ore fara sa vb, dintr-o chestie de-a dreptul stupida.
    N-am cui sa ii povestesc, ca daca vb cu a mea buna prietena, ea este iubita prietenului lui (ce telenovela! ) si mi-e teama ca afla si intelege altceva, raman si fara prieten.
    Nu stiu ce e in neregula cu mine de ma comport asa razgaiat, ca in general nu sunt genul asta de fiinta, ma comport exact cum detest eu sa vad.
    Nu vreau nici lui sa ii zic ca ma bat ganduri de despartire, pt ca in realitate, chiar nu imi doresc, as fi o idi.oata sa ii dau papucii si ar intelege ca nu il iubesc sau ca am gasit vreun altul si, asa cum il stiu, daca l-am ranit, s-a dus si nu se mai intoarce.
    Offff...
  •  
    • 203 mesaje
    22 Iul 2009, 22:09
    0 0
    Incearca sa petreceti mai mult timp separat. Probabil ca faceti totul impreuna si ai ajuns la o stare de sufocare. Lucrurile nu au cum sa ramana pentru totdeauna ca la inceput de aceea activitatile in cuplu trebuiesc diversificate.
  •  
    • 378 mesaje
    22 Iul 2009, 22:12
    0 0
    Traiesc senzatia asta de lipsa de spatiu de vreo 2 zile, in care m-am purtat groaznic cu el. M-a sunat de la munca sa vada ce fac, m-am bucurat, dar l-am expediat rapid. vreau ceva dar nu stiu ce. Mi-e teama sa nu il pierd, si totusi ma port ca o ploada razgaiata.
    Daca stam mai mult timp departe, cred ca chiar nu o sa ne mai intelegem. pana acum, eram ok impreuna, simbiotici.Ma intreb daca si el simte ca nu ma mai suporta.
  •  
    • 203 mesaje
    22 Iul 2009, 22:21
    0 0
    Dar tu muncesti? Eu cand mai am stres pe la munca il reped pe al meu acasa si simt nevoia sa ma lase in pace. Si el pateste la fel uneori. Asa ca ne intelegem reciproc si cand imi spune ca e obosit si sa il las , il las in ale lui fara nici o suparare. Stiu cum e sa fii obosit si stresat , fiecare are nevoie de spatiu si liniste .
    Din ce scrii tu , ca te-a apucat dintr-o data , ca nu intelegi ce e cu tine , ca de fapt tu nu vrei sa te desparti de el , probabil ca treci printr-o depresie.
  •  
    • 21507 mesaje
    22 Iul 2009, 22:23
    0 0
    n-are nici o treaba depresia aici...se-ntimpla multora sa se sufoce cind sezi in aceeasi formatie zi de zi...o pauza e binevenita-n cazul asta...vezi si tu ce vrei,vede si el
  •  
    • 203 mesaje
    22 Iul 2009, 22:28
    0 0
    Eu observ ca nici ea nu stie ce vrea de fapt , chiar spune asta pe undeva prin postare. De aia ma gandeam ca o fi intr-o depresie , de obicei efectul depresiei se rasfrange asupra celor apropiati. Mai e si o alta posibilitate , ea asteapta ceva de la el iar el nimic. Cumva ai vrea sa faca urmatorul pas in relatie si nu se intampla?
  •  
    • 70 mesaje
    22 Iul 2009, 22:47
    0 0
    am trecut prin asta...cred ca e plictiseala...si eu m-am purtat asa,pana am ajuns la despartire...simteam ca el nu e ceea ce vreau desi imi facea toate poftele si stiam c il iubesc...pana s-a ajuns la despartire...iar acum regret...nu il indeparta de tine,discuta cu el,spunei ca esti stresata,deprimata...
    stii cand te chinui prea mult sa faci ceva(in cazul tau incerci sa nu il pierzi) iti iese opusul...
  •  
    • 378 mesaje
    22 Iul 2009, 22:51
    0 0
    Da, muncesc, si am si o perioada mai stresanta la munca, dar parca nici chiar asa.Nu prea imi vars nervii pe cei din jur, sunt mai mult genul de om care tine in el.
  •  
    • 378 mesaje
    22 Iul 2009, 22:53
    0 0
    E tare aiurea, ca un hopa-mitica. Acum ne certam, ne ratzoim unul la celalalt, nu mai vorbim, apoi ne impacam in 10-15 min. Nu suntem orgoliosi, dar stiu si eu ca totul are o limita.In schimb, nu reusesc sa ma stapanesc, stiu ca nu e bine si nu are rost, dar ma incapatanez sa ma supar, sa ma uit urat, sa nu vb cu el.Si vad ca, mai nou, imi copiaza si el obiceiul, ceea ce nu e bine.
  •  
    • 378 mesaje
    22 Iul 2009, 22:56
    0 0
    Nu stiu daca vreau ceva de la el, cred ca vreau ceva de la mine mai mult decat de la el. De fapt, nu mai stiu nimic.
    Pt urmatorul pas, the big one, e totusi cam devreme, desi am discutat chestia asta, nu cred ca se grabeste nici el si nici eu.
  •  
    • 378 mesaje
    22 Iul 2009, 22:59
    0 0
    Ma enervez pe mine insami ca ma port copilareste, stiu ca daca pun un lucru pe marginea mesei, risc sa il daram, anticipez si in mod normal nu as face asta, dar acum parca intentionat il pun acolo si dau peste el, incepe show-ul.
    Niste chestii absolut stupide, cum ziceam. Dar totusi le fac, parca imi place sa traiesc periculos
  •  
    • 203 mesaje
    22 Iul 2009, 23:04
    0 0
    Ok deci nu-i posibilitatea ca tu iti doresti sa duceti relatia la alt nivel.

    Din pacate depresia cam asa se manifesta. Probabil nu lucrezi de ajuns de mult incat sa se mai fi adunat stresul pe capul tau incat sa ajungi aici. Daca tu ai stat si ai analizat bine situatia si nu ai nici un motiv logic sa te comporti asa atunci sunt mari sanse sa fie de la stres. Poate nu neaparat stres provocat de munca , poate s-a adunat si prea multa rutina in relatie.

    Vorbeste cu el si explica-i ca esti in pasa asta haioasa si nu va mai certati/repeziti unul pe altul. E normal sa reactioneze la fel ca tine . Nu te intelege si iti arata cum e cand iti face cineva asa
  •  
    • 3036 mesaje
    22 Iul 2009, 23:09
    0 0
    citeste aici, e foarte interesant pt tine in momentul asta:

    http://www.psihogen.ro/actele-ratate-sigmund-freud-psihanaliza.html

    scoate spatiile goale din link, altfel nu merge
  •  
    • 378 mesaje
    22 Iul 2009, 23:23
    0 0
    interesant, donna, foarte posibil sa fie si vreo cauza de-asta.
    Am uneori senzatia ca stept ceva de l,a mine sau ca astept sa se intample ceva. Nu are legatura cu relatia, are legatura cu mine, doar ca nu imi dau seama ce vreau, ce imi lipseste si ce astept.
    Daca ma gandesc la fiecare chestie, la job e destul de ok, cam bussy perioada, avand in vedere ca sunt concediile acum si suntem putini, dar nu astept sa se termine ceva sau sa se schimbe ceva. Acum, am de invatat pt o porcarie de examen pe care in al peste o luna. Acasa, am vrut sa fac niste modificari, renovari, ceva, nu am reusit si am amanat, ca nu mi-e venit omul cu care vorbisem.Iar prietenul, cred ca s-a nimerit sa fie la mijloc. L-am mai rugat eu sa ma ignore cand fac urat, ca sunt stresata uneori, prea multe dead line-uri nu fac bine.Am noroc ca e baiat bun. Intre timp, m-a mai sunat o data (el lucreaza acum) sa vada in ce stare de spirit mai sunt.
  •  
    • 2386 mesaje
    23 Iul 2009, 10:55
    0 0
    Din cauza stresului, la inceputul casatoriei cand am plecat din Romania, i-am spart sotului aproape toate farfuriile, nu stiu cate pahare. Faceam numai boacane, am lasat cheia in yala pe dinauntru si multe altele.