Cum ne influenteaza familia?

  •  
    • 50 mesaje
    22 Iul 2009, 11:44
    0 0
    M-am tot gandit zilele astea la familia mea.
    Asta pentru ca le-am auzit pe prietenele mele vorbind cum parintii lor inca isi mai daruiesc flori, isi fac surprize si totul e minunat.
    Ei bine, in familia mea nu e deloc asa.
    Parintii mei se cearta de cate ori au ocazia, am crescut intr-un mediu in care cearta, scandalul si violentele fizice erau la ordinea zilei. Nu am vazut cum isi dau cadouri sau flori. Rar sunt momente de calm, mai mult acum cand au mai imbatranit si ei.
    Bine, eu am trecut peste asta, mi-am dat seama ca nu e vina mea si am invatat sa nu pun la suflet si sa imi vad de ale mele.
    Problema este ca nu stiu daca ma comport normal cu prietenul meu, asta in conditiile in care nu stiu ce e normal si nu am avut in jurul meu atmosfera aia linistita de familie.

    Am impresia ca uneori sunt si eu certareata si mi se pare normal sa ne certam si sa ne impacam imediat, asa cum faceau ai mei, insa prietenului meu nu i se pare normal (logic!). Si desi stiu si eu ce e bine si ce nu, uneori, dusa de cine stie ce impulsuri, ma cert aiurea si parca am o satisfactie din asta. Sunt egoista si ma gandesc la mine mai mult fara sa imi dau seama pe moment, pentru ca eu asa am fost crescuta si mie asa mi se pare normal.

    Credeti ca ne influenteaza asa tare mediul in care am crescut? Tot incerc sa gandesc inainte sa nu mai reactionez din impuls, dar uneori ma ia valul.
  •  
    • 12625 mesaje
    22 Iul 2009, 11:48
    0 0
    eu sunt in partea opusa a barierei
    ceea ce imi scrii tu parca ar fi cuvintele lui fii-miu peste 15 ani
    la noi in familie ne mai certam,insa la mine acasa la parinti niciodata nu s-a intamplat asta,desi cred ca in intimitatea dormitorului isi mai spuneau cate ceva
    intra-devar familia are o mare influenta in comportamentul copilului,insa tu ar trebui,si vad ca faci,sa te detasezi de ceea ce este rau.
    Invata partea buna a lucrurilor,vezi si tu alte familii
  •  
    • 459 mesaje
    22 Iul 2009, 12:02
    0 0
    Mediul in care esti crescuta si traiesti isi lasa amprenta asupra ta, oricat de mult ti-ai dori sa nu copiezi greselile parintilor.
    Reusita intr-o relatie amoroasa este atunci cand gasesti un partener cu un mod de viata si gandire cu ale tale.
    Oamenii care provin din medii / societati diferite rezista impreuna numai daca sunt constienti de diferentele dintre ei, si vor sa ajunga la un numitor comun.
  •  
    • 9899 mesaje
    22 Iul 2009, 12:19
    0 0
    Daca esti constienta de asta, ceea ce este un lucru bun, de ce nu incerci sa repari, sa te controlezi?
  •  
    • 50 mesaje
    22 Iul 2009, 12:29
    0 0
    sunt convisa ca toate familiile se cearta, nu cred in povesti ca-n filme, in care e numai lapte si miere.
    dar nu ca ai mei zilnic.
    Asta e problema ca alte familii nu am vazut, cel putin nu cand eram mica. Adica ii vedeam pentru putin timp ( ai mei nici nu au prieteni de familie) imi vedeam decat rudele, si aparent erau happy, asa cum erau si ai mei aparent ( ca deh, tineau la aparente). Si multa vreme cand eram mica am crezut ca ori e vina mea ( mereu isi spun ca au ramas impreuna din cauza mea) sau am crezut ca numai eu am famile anormala, ceea ce ma deranja tare.


    Ulterior am realizat ca si altii se cearta, ba mai se si inseala si multe cele si atunci m-am calmat.

    Si da, sunt constienta ca nu vreau sa ajung asa. Dar imi pare ca nu gandesc mereu cand fac ceva, am fost invatata sa lupt eu pt mine si sa nu mor de grija altor ( a nu se intelege ca o sa calc pe cadavre pt a obtine ce vreau), insa nu am stat sa imi pese prea tare de cineva. Si uneori, fara sa imi dau seama, la lucruri extrem de minore, nu tin cont de prietenul meu si il deranjeaza. el a crescut intr-o familie armonioasa si linistita si e tare altruist si ma iubeste.

    Incerc sa fac lucruri frumoase pentru el, adica avem o relatie frumoasa, dar simt eu ca uneori sar calul doar asa din pasiune pentru o mica cearta, ca daca as tacea din gura nu ar fi un chin. Sunt totdeauna discutii pe teme marunte rau si poate de aia nu stau sa le gandesc inainte.

    Multumesc pentru raspunsuri.
  •  
    • 4811 mesaje
    22 Iul 2009, 12:38
    0 0
    "Am impresia ca uneori sunt si eu certareata si mi se pare normal sa ne certam si sa ne impacam imediat, asa cum faceau ai mei, insa prietenului meu nu i se pare normal (logic!). Si desi stiu si eu ce e bine si ce nu, uneori, dusa de cine stie ce impulsuri, ma cert aiurea si parca am o satisfactie din asta. Sunt egoista si ma gandesc la mine mai mult fara sa imi dau seama pe moment, pentru ca eu asa am fost crescuta si mie asa mi se pare normal."
    Exact asa sunt si eu...Chiar azi am povestit la "Familie" cat de mult am fost marcata de casnicia defectuoasa a parintilor mei...
    Este absolut evident ca te influenteaza atmosfera din familie,intrebarea este in ce masura.
    Pe mine una m-a influentat f mult,am multe traume si in relatii sunt un adevarat dezastru.Ma uit si la sora mea,e cu 3 ani mai mica...este fix la fel ca mine.Amandoua suntem f egoiste in relatii, ne este f greu sa avem incredere in partener, punem prea putin pret pe o prezenta masculina si avem tendinta sa ne strangem in jurul nostru cat mai multi "sateliti" pe care ii pedepsim inconstient pt greselile tatalui nostru, cearta este ceva foarte natural....Nici una dintre noi nu crede in casatorie.
  •  
    • 203 mesaje
    22 Iul 2009, 12:40
    0 0
    Sigur ca in fiecare familie sunt certuri. La mine ai mei se certau de fata cu noi . Poate ma credeau prea mica ca sa imi dau seama ce se intampla. Si nu prea am vazut gesturi tandre intre ei .Nu ca nu ar fi fost dar se fereau de noi . Mi-ar fi placut insa sa vad afectiunea dintre parintii mei . O manifestau pentru noi dar nu si intre ei , ar fi fost un exemplu bun de urmat.

    Din contra alti parinti sunt constienti de influentele negative asupra copiilor. De exemplu avem o prietena foarte buna cam pe cand aveam 10 ani . Mi-a spus ca si-a auzit parintii certandu-se de la nu stiu cesi cand a intrebat ce se intampla , mama ei i-a spus ca nimic , vorbeau doar mai tare.

    Odata ce cresti si incepi sa ai propriile tale relatii , mai ales cand vezi si alte familii cum sunt si stii ca poti imbunatati ceva la tine , e bine sa te poti stradui sa o faci.
  •  
    • 50 mesaje
    22 Iul 2009, 12:52
    0 0
    Angelie m-ai descris pe mine
    Eu insa nu vreau sa il pedepsesc pe tata, ca nu era numai vina lui. Doar ca nu cred nici eu prea tare in casatorie si intr-adevar am avut probleme de a il crede pe partener, si acum dupa ceva vreme mai sunt suspicioasa desi saracu nu are nicio vina. si nu o fac premeditat, pur si simplu ma ia gura pe dinainte.
    stiu ca tb sa ma controlez dar nu reusesc mereu.
  •  
    • 2386 mesaje
    22 Iul 2009, 14:25
    0 0
    Chiar ma gandeam sa deschid un topic pe tema asta. Eu cred ca, din pacate familia ne influenteaza f mult.

    Daca vrei sa te schimbi, stai departe de familia ta si influentele lor si roaga-l pe prieten sa te accepte si sa te ajute sa te schimbi. Sigur va dura f mult, roaga-te sa aiba el atata rabdare si iubire ca sa suporte.
  •  
    • 1711 mesaje
    22 Iul 2009, 14:37
    0 0
    ha-ha-ha! si eu am avut parte de-o familie certareata Si chiar mai mult decat atat: cafteala era la ordinea zilei (intre parinti, dar si pt noi copiii). Sotul, din contra, provine dintr-o familie in care parintii s-au respectat enorm, s-au iubit (socrul a murit, fara sa-l cunosc, insa din povstirile tuturor era un sot si un tata perfect).

    Asaaa.... sora s-a casatorit cu cumnatu care are doctorat, dar degeaba!!! A caftit-o la 2 saptamani dupa nasterea primului lor copil. Sta cu soacra (chit ca-i fata intelijenta, cu facultate) , se cearta non-stop cu ea si cu barbat'su. Intre timp a facut si al doilea bb. Si amandoi sunt firi certarete! La inceput m-am bagat, caci mi-era mila de sora-mea, ba cumnatul ma ameninta ca ma bate pe strada daca ma prinde, sora urla ca din cauza MEA nu are tata la copii! Si i-am lasat in plata celui de Sus, chit ca sora clar repeta greseala mamei: isi ia un sot total nepotrivit, doar de frica sa nu ramana singura! ((((

    Eu mi l-am ales mai cu grija (zic eu). Este temperat, cand vede ca incep sa ridic tonul (mostenire din familie) vine si ma ia in brate, glumeste cu mine... si ne merge bine!
  •  
    • 50 mesaje
    22 Iul 2009, 14:46
    0 0
    delia si la mine in familie au fost destule certuri violente, mai ales cand eram mica.
    Nu m-au lovit pe mine niciodata, insa eu eram un fel de scut si avocatul poporului. Dar asta a fost in copilarie, dupa cum am zis, probabil din cauza ca au mai imbatranit s-au mai temperat si se cearta mai rar si deloc violent.

    Prietenul meu imi stie situatia, ma intelege si ma sustine. Exact asa si eu mai ridic tonul uneori, dar incerc sa ma temperez singura ca nu stiu cata rabdare si iubire are prietenul meu si nici nu vreau sa aflu limita.

    ps daca nickul tau are legatura cu varsta, atunci sunte de-o seama
  •  
    • 2386 mesaje
    22 Iul 2009, 14:48
    0 0
    Dar ce te faci cand cand celalalt a crescut intr-o familie in care invidia, intrigile si nerecunostinta sunt la ordinea zilei?
  •  
    • 50 mesaje
    22 Iul 2009, 14:51
    0 0
    printe am o intamplare de genul asta.

    aveam o prietena a carei sora era cu un tip in familia caruia fiecare era cu banii lui ( avea o mama vitrega) si fiecare avea frigiderul lui in camera, incuiat ( nu imi explic cum) si multe altele. era fiecare cu treaba lui.

    M-a mirat foarte tare situatia insa si mai ciudat mi s-a parut cand tipul asta s-a insurat cu sora prietenei mele si s-a mutat la ele acasa.

    Si intr-o zi cand am mers in vizita la prietena am mers in camera surorii ei si avea o ciocolata pe masa si cred ca am vrut sa iau si eu si prietena mea mi-a zis sa nu iau ca nu e a ei e a cumnatului.

    am ramas tare uimita, era totusi o bucata mica, ca nu o mancam pe toata, si era si desfacuta.

    Deci se pare ca se transmite bine....
  •  
    • 2386 mesaje
    22 Iul 2009, 14:54
    0 0
    Tot ce e haios se transmite mai bine decat ce e bun, din pacate.

    Trebuie mult timp pt o schimbare si evitarea mediului din care persoana a plecat.
  •  
    • 1711 mesaje
    22 Iul 2009, 15:02
    0 0
    printe, nu stiu sa raspund la dilema ta! asa cum au fost parintii mei au insistat enorm sa facem carte si chiar se bucurau pt orice reusita de-a noastra. nicidecum invidie! ah, si ultima bataie am luat-o la 25 ani (acum am 30 ) cand in timpul facultatii mi-am permis si un job (in optiunea mamei, tb sa stiu drumul doar de la facultate-acasa si inapoi).

    hardtoget, ai o varsta frumoasa! este exact varsta la care am prins curaj si m-am revoltat. tata murise inainte cu un an (cancer de plamani, insa la cat tutun& alcool bagase in el numai mira pe nimeni). mama este o fire mai voluntara, seful casei: toate deciziile se iau numai cu acordul ei. o ador, efectiv o ador, caci ea a fost singurul stalp al casei, insa cateodata sarea calul (bataile amintite, santajele emotionale cand ne-am maritat amandoua: ca ea ramane singura, ca sa uitam ca avem o mama). insa noi stim ca au fost doar vorbe. cu mult curaj, tact am reusit sa o facem sa inteleaga ca este binevenita la noi (vb de mine, caci sora nu o primeste in casa, din cauze de...soacra ), ca o iubim asa cu defectele ei. acum stie ca dc avem nevoie de ajutor stim sa apelam la ea si ea ne ajuta. dar are prostul obicei sa reproseze ajutorul dat! inca mai avem de lucru impreuna, dar... n-as schimba-o pt nimic in lume! a facut enorme sacrificii pt noi (inclusiv bataile de la tata, faptul ca ne-a crescut practic singura), chiar daca urma si ea un tipar cu noi (certuri din motive puerile, militarie cand chiar nu era cazul).

    am multe de spus, insa ma rog in fiecare zi la Cel de Sus pt sanatatea ei! este mama, si chiar daca nu ma intelege mereu, stiu ca totusi ma/ne iubeste neconditionat.
  •  
    • 1899 mesaje
    22 Iul 2009, 15:07
    0 0
    Eu am trait intr-o familie in care tata era mai mult absent, adica prezent fizic dar nu se implica in mai nimic ce tinea de familie, mergea la serviciu, aducea bani in casa, mergea la carciuma cu prietenii, si cam astea erau activitatile lui. Mama in schimb, era wonder woman, se ocupa de toate: serviciu, cumparaturi, platit facturi, rezolvat ce se strica prin casa, mancare, rufe, curatenie, ne ducea si ne lua de la gradinita/ scoala, ne verifica si ne ajuta la teme, ea era cea care venea la sedinte si serbari la scoala. De aici se adunau multe frustrari in ea, si isi varsa nervii pe tatal meu (care era un pacifist si de obicei nu raspundea la scandal) si de cele mai multe ori pe noi.

    Asta ne-a influentat pe mine si pe sora-mea, sa fim noi cele care controleaza si rezolva tot, sa ne descurcam singure fara sa asteptam ajutorul unui barbat, sa luam pe umerii nostri o povara mai mare decat putem duce.

    Si acum se cearta, dar mai rar, si noi suntem mediatoarele. Nu am inteles niciodata de ce s-au casatorit, deoarece clar ca nu sunt compatibili si nu au fost niciodata. Gesturi de tandrete sau saruturi nu am vazut, decat la zile onomastice, sarbatori, dar si acelea mai mult de complezenta.

    Mama a fost foarte autoritara cu noi, mai ales ca ea ducea tot greul casei, si tot timpul nemultumita. Orice faceam nu era bine, si cred ca reprosurile pe care voia sa le indrepte catre tata, le indrepta catre noi, caci el nu era acasa.

    Mi-au trebuit multi ani sa inteleg iubirea mamei posesiva si acaparatoare, si sa iau propriile decizii in viata fara sa caut tot timpul aprobarea ei.
  •  
    • 1711 mesaje
    22 Iul 2009, 15:13
    0 0
    Dora, FIX aceeasi situatie la noi in familie: tatal absent si mama care se ocupa de toate. Insa vezi, ea a fost singura care m-a sustinut cand i-am spus tam-nesam ca io vreau medicina si ca musai sa fac meditatii. Ea mi-a dat banii necesari , mi-a dat incredere in mine cand eram disperata, insa tot ea imi darama la fel de usor orice plan facut pe cont propriu (adica nu prea credea sau nu vroia sa creada ca ma pot descurca BINE si singura, fara aportul ei). Poate se obisnuise o viata intreaga sa fie mereu plasa de siguranta, iar in momentul in care numai era necesara a inceput depresia. Noroc ca acum se simte iar utila: cei doi nepoti de la sora si bb-le meu de 5 luni.
  •  
    • 50 mesaje
    22 Iul 2009, 15:18
    0 0
    delia si eu ii iubesc si respect foarte mult pe ai mei.
    m-au crescut bine ( zic eu ), m-au incurajat in tot ce am facut, m-au ajutat si financiar cum au putut, au mare incredere in mine, nu m-au tinut din scurt ca apoi sa nu mai stiu cum sa imi fac de cap mai repede.
    Mi-au zis mereu sa fac cum cred eu mai bine, dar mi-au si explicat ce optiuni am si mi-au pus in vedere ca trebuie sa ma gandesc la consecinte.
    Astfel, fara tentatia de a face ceva nepermis ( pentru ca mi se permitea) n-am facut nimic.
    Sunt tare multumita acum de modul in care m-au crescut, insa de cand am inceput sa am relatii ma tot gandesc daca nu cumva am eu imagini false despre familie si ce presupune ea.

    Dar e bine ca constientizez, mai aud si de la altii ii mai vad si pe altii si incerc sa ma schimb.
  •  
    • 50 mesaje
    22 Iul 2009, 15:28
    0 0
    cred ca e un tipar

    la fel e si tata, aduce bani in casa, dar nu prea se implica, cel putin cand eram mica, mama facea tot, mai putin reparatii prin casa.
    Acum de exemplu mai face piata spala la masina ( acum are un program mai lejer la munca ca al mamei) plus ca de la o vreme nu mai sta inca 5 ore in plus la carciuma.

    Nici eu nu stiu de ce s-au casatorit si mai ales de ce au stat, ei zic mereu ca pentru mine, dar poate era mai bine daca divortau.
    Plus ca acum mai am si un fix cu soacra Tata in fiecare an isi petrece max 1 luna jumate acasa la el cu mama lui sa o ajute cica.
    Nu cred ca au plecat decat de 3 ori in viata in concediu, parintii mei, pentru ca in rest el trebuia sa stea cu mama lui sa o ajute. Copil fiind imi parea ok sa stau la bunicii, dar mi-am dat seama prin liceu ca nu e prea ok. Tata traieste dupa dictonul ca sunt parintii mei si trebuie sa ii ajut, iar mama lui ia si acum decizii pentru el.
    Va dati seama ca am avut o strangere de inima cu fiecare iubit, daca e vreun mamos si nu stie sa ia singur decizii, sau nu o sa ma puna pe mine si familia noastra ( daca era cazul) pe primul loc.
  •  
    • 1899 mesaje
    22 Iul 2009, 16:12
    0 0
    Hardtoget, si tatal meu pleca week-endurile la 75 de km distanta la "mamica", asa cum ii spunea el mamei lui, sa o ajute la treburi. Si a facut asta pana ea a murit, si el avea aproape 50 de ani.

    Cred ca e aproape imposibil pentru barbatii dependenti emotional de mama lor, sa aiba o relatie normala, reusita si implinita cu vreo femeie.

    Nu mai spun ca de fiecare data cand tata mergea acolo ii ducea bani si produse alimentare, in conditiile in care noi aveam probleme financiare. Chiar i-am gasit o data ascunzatoarea cu bani, se pare ca punea deoparte sume mari din salariu intr-un loc secret din casa. Dar asta e cu totul alta poveste...