.
-
0 0.
-
Heidi_...nu scrii rau ce scrii tu.Insa ce scrii tu,pt unii tinde sa fie un ideal.si multa vreme sa ramana un ideal.Uite,eu tocmai sunt iesit dintr-o relatie,unde am fost dependent cum zici tu.Nu a fost prima.Si cum scriai tu la un momentdat....oamenii devin dependenti din cauza unor sechele din trecut,sechele construita din frica,neincredere etc etc.
Ca sa ajunga doi oameni la stadiul la care ziceai tu,au nevoie de f multa maturitate.Si asta nu o gasesti f usor.De ex recunosc ca poate nici eu nu sunt chiar atat de matur,inca.
La urma urmei si maturitatea asta,imi vine greu sa cred ca te nasti cu ea...si poti de tanar...sa aplici chestiile astea.Si fosta mea prietena,cu toate ca avea numai 19 ani impliniti....zicea cam la fel...ce ai scris tu.Poate credea in ele,poate le-a citit...cine stie.In 6 luni...nu am reusit sa o cunosc suficient de bine...mai ales ca a fost relatie la distanta.De experienta...ce sa zic,eu am fost al doilea ei barbat mai serios...poate o fi reusit sa invete de la altii...ea sustinea cu tarie aceleasi chestii...
Insa uite,si maturitatea asta,ti-o formezi din experiente cred eu.Cred ca e greu ca tanar la inceputuri...sa nu fi gelos...sa nu fi posesiv...sa nu fi dependent etc etc.
La urma urmei ca sa ajungi la nivelul la care ziceai tu...cred ca atunci cand te afli intr-o astfel de relatie...trebuie sa incerci sa nu te bazezi f mult pe celalalt...sa nu iti pui nevoile prea mult pe seama lui...sa-l apreciezi,dar sa pastrezi tot timpul un spatiu,un "aer".Iar ca sa reusesti sa faci asta...trebuie sa fi f matur.Ce inseamna astfel a fi matur in opinia mea?Sau sa reusesti sa fi atat de matur?
Matur=relatii anterioare in care sa fi gresit si tu...in sensurile in care le ziceam mai sus (astfel ti-ai format o experienta) ; sa ajungi la un punct de cunoastere de sine destul de avansat , sa fi sincer cu tine cel putin,sa iti cunosti si calitatile dar mai ales defectele ;sa ai o libertate : libertate fata de prieteni,parinti,familie etc (adica sa nu fi atat de dependent fata de ei,si astfel sa nu risti sa fi atat de influentat) ; libertate financiara (sa te poti misca in timp si spatiu,sa nu fi dependent financiar,ifapt in urma caruia mai mult sau mai putin ajungi la diverse forme de constrangeri) ; sa fi liber psihic...sa nu fi stresat,sa n u depinzi de lucruri care te streseaza.
Poate se mai putea completa la componenta maturitatii.In fine,nu cred ca exista o duzina de persoane,care sa corespunda exact nivelului de maturitate,pe care l-am descris.Nici eu nu am ajuns la acest nivel de maturitate,macar am niste repere si lupt sa ajung acolo mai mult sau mai putin cat reusesc.
Pt o persoana tanara,e destul de greu sa ajungi direct aici.Pe drumul de a ajunge aici...unele lucruri mai trebuie sacrificate...si de multe ori fara voie...inconstient
Excluzand numai una dintre componentele de mai sus...deja drumul spre maturitate tinde sa se abata.Fiecare se descurca cum poate.
Acum depinde si de cine dai in viata...treaba mai depinde si de noroc...nu cred ca puteti nega asta.Dai peste oameni mai pretentiosi,mai putin pretentiosi...uneori esti tu mai pretentios...alteori mai putin cand vezi ca esti prea...etc -
Nu prea am eu aptitudinea asta de a discuta teoretic.
Nu pot sa pastrez nota romantica a postarii tale, dar mi-ar placea sa ma bag in discutie.
E foarte adevarat ce s-a scris mai sus. Dependenta de iubire, de un iubit (daca am inteles bine la ce te referi) poate avea, desigur, cauze patologice. La fel de bine cauze materiale. Degeaba romantam, in multe cazuri dependenta e de ordin material.
Cat de poetic am spune-o, cat de delicat am invalui in alegorie dependenta de tipul celei la care te referi, un psiholog ti-ar spune sec: t personalitate dependenta, comportament deviant, care merge mana in mana cu histrionismul, narcisismul sau cu alt comportament deviant care are la baza dependenta de ceva: obsesiv compulsiv, de ex. Sau dorinta exagerata de a avea siguranta ta afectiva sub control...
Chiar daca nu ar merge atat de departe cu dependenta, omul tot are nevoie, pentru starea lui de bine, de hormonii aia sau cum s-or numi, pe care ii produce apropierea de iubit. E firesc sa si-o provoace, sa retraiasca starea de bine...
Apoi: e un lucru tare greu de facut acceptarea faptului ca trebuie sa te dai batut, cand ai toate evidentele ca te indrepti spre fundatura. Ca, in ciuda a tot ce faci, esti insuficient. Ca, desi esti plin de calitati si esti o prezenta de exceptie, sunt oameni care, culmea, ce frustrant! nu cad in admiratie. Te complimenteaza cu generozitate, cu acea generozitate pe care o au cei care stiu ca tocmai refuza o relatie cu tine. Aia de genul: "Sa stii ca m-am simtit foarte bine, ai umor/povestesti frumos/ esti un iubit bun/dansezi super, etc. Pot sa te mai sun? Sigur? Ok, de-abia astept, dar acum chiar nu mai pot sa stau. Nu uita, meriti tot ce e mai bun! Pupici multi, multi." Dupa care iti dai cu pumnul in frunte sa pricepi ce e in neregula cu tine. Dup-aia pui tu mana pe telefon, pt ca tu mai aveai de demonstrat chestii, numai daca ai mai avea inca o data sansa unei intalniri! Si-ti spui in gand: "de data asta paf il las! Simt, simt ca de data asta o sa fie al meu! La degetul meu mic!" Si tot asa fantazezi despre cat de bine o sa fie cand ai sa-i vezi lucirea de admiratie in ochi, poate chiar de dragoste, nu-i asa? Sa indraznesti oare sa speri? Zambesti chinuit si sufletul ti-e plin de dorinta de a fi iubit. De cine? De cel care, nu stii din ce motiv neclar, abscons, inca nu stie ce comoara porti in tine, gata de oferit...
Ma rog, e o varianta de rationament, dar sunt atatea!
Si asa cum spunea adamul de dinaintea mea, o data cu procesul de maturizare ajungi si la dorinta de a te crutza de dezamagiri, respingeri, esecuri, depresii. E fraza aia: " nu mai vreau sa sufar". Si atunci nu mai cedezi cand vocea de sirena te imbie in receptor. Pentru ca acum esti mare si stii ca, daca omul ala de zece ori te-a facut sa suferi, a unspea oara te vei simti chiar ultimul om...
Nu stiu... Eu am putut. Si nu sunt supraom, sunt o dependenta cu D mare. Sexul fierbinte si intalnirile romantice sunt o ispita greu de refuzat pentru mine
Atata doar ca, daca am vazut "fundatura", mi-am frecat si eu locurile inca dureroase si am zis: "io a saptea cafea cu tine n-o mai beau! Pentru ca, daca era sa incropim un sentiment curat, se intampla pana acum. Vezi-ti tu de viata ta, ca eu imi vad de a mea. Cu singuratatea, cu depresia si cu filmul meu preferat, foarte optimist de altfel, la care inca reusesc sa plang cu sughituri dupa nu stiu cate vizionari".
Da` pentru asta tre` sa te iubesti un pic si sa te autoeduci un pic. Si... cu oricata gratie metaforica ne-am abandona ispitei iubitului cel toxic, lipsa de demnitate transpare hidoasa. -
Hai bonjur. Nu ma simt grozav de in forma, pt ca astazi, juma de zi, i-am facut un soi de psihoterapie soacra-mii, care are o psihopatie is.terica de-aia, cum scrie la manual. A scos colesterolul din mine cu ragetele, plansetele, limbarita nervoasa, epuizarea, revenirile in forta, apatia artistica, incheiate apoteotic cu trantit poarta si injurat ca birjaritele cu studii superioare, in gura mare, pana in capu` strazii, unde a ramas fara spectatori. Dar o inteleg: ii e dor de fiu-sau, care o priveste ca pe un fir de par in ciorba si uraste ca pe o durere de hemoroizi.

Ce mai vorbim de dependenta? -
Mesaj pentru maha total off topic! : respecta cu sfintenie perioada de o saptamana in care nu ai voie sa calci pe picior! Stai cu el sus, cam la nivelul inimii!Nu calca pe el! Iti spune o patita care de 2 luni face fizioterapie de recuperare ,din cauza ca nu am respectat nimic din ce mi s-a spus!M-am dat viteaza si mi-am luat-o!
Multa sanatate!