Viata, viata ...
-
0 0Buna.Azi sunt foarte deprimata, si m-am gandit ca poate reusesc cumva sa ies din starea aceasta idioata... E prima data cand scriu pe FORUM
-
Pentru mine, cred ca este cea mai deprimanta zi din viata mea.
Poate pentru ca tot vad unele lucruri / fapte pe care nu vreau sa le accept.
Oare ar trebui sa-mi fac o analiza a propriei personalitati? Oare imi doresc lucruri care nu fac de mine? Oare tanjesc prea sus?
Chiar a fost o lovitura, sufleteasca! Nu stiu ce am sau poate ca stiu dar nu vreau sa accept.
De ce am tintit asa sus? SDau mi se pare mie, ca-i prea sus.
Si acum ce fac?Cum trec peste?De unde iau puterea de a accepta realitatea( pe care refuz sa o vad, dar stiu ca-i mai reala decat noaptea si ziua), si apoi de unde iau puterea sa trec peste ea?
Stiu poate sunt incoerenta, dar asa ma simt, depasita de situatie, si nu pot accepta ca se intampla.Nu, din nou, nu mai vreau zile/momente de felul acesta. Oare ce-a fost in capul meu? -
dragi eve, inteleg ca sunteti suparate si ca gandurile vi se "amesteca" in cap, dar incercati sa va adunati un pic si sa ne spuneti ce anume va doare, ce va supara? am avut si am si eu momente cand cred ca nu mai inteleg nimic din ce se intampla dar mergem mai departe nu? tindem sa credem ca suntem nededreptatiti de soarta si ghinionisti, cu totii avem tendinta de a ne compara cu "mai bine" adica privim mereu si spunem "ia uite, ea de ce are asa par frumos si eu nu, sau ea de ce are asa picioare lungi, asa un sot bun, asa un job bine platit?" dar nu ne uitam la cei care sunt intr-o situatie mult mai grea ca a noastra, probabil nu o facem pt ca tendinta e mereu spre mai bine si atunci instinctiv ravnesti la lucruri mai bune, lucruri pe care nu le ai, am avzut un baietel la tv care s-a nascut malformat, adica bratelele lui sunt ca si inexistente, dar are palmele, care pornesc din umeri practic, iar picioarele sunt scurte si indoite spre interior, e mic de staura, poate 1 m si ceva, acest baiat m-a uimit si mi-a dat o lectie, iubeste viata si o traieste din plin, se bucura de fiecare secunda si a invatat sa accepte ca e un om ca toti ceilalti in ciuda diferentelor fizice, ii place sa practice sport, sa deseneze, sa stea la computer, si chiar a intrat in echipa de baschet a liceului unde invata, cu toate ca e mic de staura, eu una imi dau seama ca de multe ori nu apreciez ce am si nu exploatez la maxim, pt ca mi se pare firesc sa am aceste lucruri....poate daca le-as pierde mi-as da seama? poate.....dar de ce trebuie sa ne dam seama de valoarea unui lucru (persoana, insusire) dupa ce nu-l mai avem? poate ca suntem egoisti??? poate ca suntem rai cu noi insine? de multe ori da, asa suntem. Asa ca hai sa incercam sa fim mai buni un pic si mai toleranti cu greselile celor din jur si cu ale noastre, eu una realizez ca de multe ori m-am pedepsit singura....si e pacat. Va doresc tot binele din lume
-
Si io mi-s deprimata...rau de tot. Ce sa-i faci! Nu toate ne merg intotdeauna asa cum ne dorim.
Uneori am senzatia ca pot face orice. Absolut orice. Sunt din fire foarte optimista si vesela incat daca m-ar intreba maine cineva :"Poti sa conduci un avion?" as raspunde probabil cu cel mai tamp suras posibil ca "Da, de ce nu?"
E stupid dar asa este. Uneori suntem deprimate si fara un atare motiv. fara o certitudine. ne place probabil prea mult agitatia , viata in general. Pe mine ma plictisesc lucrurile ... curente. Adica imi trebuie sa fac mereu cate ceva altfel cad in ..... depresie.
La naiba hai ca va las. Nu stiu de ce m-am apucat sa va scriu. Poate ca sa-mi constientizez starea. -
fetelor, si hormonii sunt de vina pt. starile noastre de deprimare. Adica, sunt unele zile (premenstrual cam 1,2 zile)cind,orice ar fi,TOTUL PARE NEGRU.
Dupa ce trece urgia, revine si speranta si increderea.
Eu asa stiu ca ..vine..pt. ca sunt trista ca pamintul si ma simt deprimata uneori fara motive reale, cam la 2 zile inainte...Voi nu ???? -
Eu nu sunt deprimata in respectiva perioada dar sunt mai mult decat nervoasa.
In ultimul tip sunt tare nervoooasa. Nu stiu ce dracu-i cu mine. Nimic nu-mi place , gura nu-mi tace....Tip , ma rastesc la toata lumea. Pur si simplu nu am stare. Si de regula sunt tare ....simpatica .( a se citi vesela)
-
asa e,are dreptate tatal tau...am citit si eu undeva ca nimic nu e bine sau rau,totul e in capul nostru..dar...atunci nici binele nu ar fi!haideti,fetelor,e vara..e soare..oamenii se duc la mare..la vama veche
de ce sa fiti deprimate??mergeti si luati-va un parfum
sa miroasa a ploaie de vara..si a flori de camp -
Silvanita.
este ciudat cate coincidente sunt intre noi doua si cat de mult seamana deseori situatiile noastre!
Exact asa imi spune si mie sotul de fiecare data cand sunt necajita si vreau sa discutam fiindca "avem ceva probleme". Si da, asa e, de cele mai multe ori "problemele" apar cam cu 1-2 zile inainte de ...zilele cu belele. Sotul meu deja stie si...ma lasa in pace. -
Sotul meu este si mai delicat...incearca sa ma asculte chiar si atunci..oricit de greu i-ar veni..apoi ma lasa sa vars tot, sa pling tot,si dupa 5 min. tot el vine si-mi spune...TU STII CITE AVEM NOI DE FACUT??cu viata noastra, cu copiii, ...Vrea el sa zica de fapt acelasi lucru care mi-l zice si tata..
Daca am gasi pirghiile necesare care trebuie actionate in aceste situatii,va dati seama ca am trece mult mai usor peste aceste stari???....
De multe ori o melodie adevarata, sau un film ca lumea ma remonteaza..Sau puteti incerca altfel:
Cind va apuca ,luati-va copiii in brate, aproape de tot,lipiti de voi..VA VOR TRANSMITE ENERGIA LOR POZITIVA,si va veti simti altfel... eu asa fac, iau in brate tot ce-mi iese in cale prin casa..copii, barbat, pling un pic...si gata!