poate voi intelegeti, ca eu nu am reusit
-
0 0buna!
mi s a intamplat si mie ce li se intampla tuturor... m am indragostit! povestea mea a inceput pe chat, apoi pe mess, ne am intalnit, devenisem dependenti de vorbit, vorbeam pe mess si la tel zilnic, ore intregi...ne intalneam si ne era greu sa ne despartim... totul a durat un an... el a fost mereu un tip mai rece, dar genul acela de om care nici nu te lasa in pace, nici nu te iubeste... imi spunea mereu k a devenit dependent de mine, ca l am facut sa simta, ceea ce nu mai simtise, ma cauta mereu,ziua, noaptea, dimineata...apoi, deodata, totul s a rupt...ne am intalnit intr o zi si totul a fost ok... ca de obicei... din ziua aceea insa, n a mai dat niciun semn de viata; l am tot sunat, tel era mereu ocupat, chiar si noaptea tarziu, apoi, desi suna n a mai raspuns... am reusit sa vorbim o data si mi a spus ca nu vrea sa ma mai vada ca sufar, ca simte ca mi face rau, ca vrea sa puna punct, dar nu poate, ca simte mai mult decat se astepta sa simta... astea au fost ultimele cuvinte; de atunci, nimic... niciun semn, de ce, ce s a intamplat, cum sa ma faca sa sufar si tot asa... atatea intrebari sunt in mintea mea... il vad pe mess, dar nu vorbeste... au trecut 3 saptamani, nu l am mai cautat nici eu, pt ca stiu ca as suna degeaba. ajutati ma sa inteleg, ca eu nu reusesc si ma rod intrebarile
cum se poate sa plece asa, fara un cuvant, dupa o intalnire normala, frumoasa, plina de saruturi, mangaieri...
offf! atata lasitate...
voi v ati lovit de indiferenta asta? cum sa mi spui azi ca ti este dor, sa ma tii in brate, sa ma `sufoci` si de maine sa uiti ca exist? posibil sa aiba pe alta, cred...desi nu am observat nimic de genul, dar cand tel suna ocupat la 2, 3 noaptea, ce altceva ar putea fi???
va rog, un sfat... o idee, o parere -
probabil de mult vroia sa o termine dar nu a avut curajul necesar sa iti spuna.
s-a gandit ca daca o rupe cu tine brusc,o sa va fie mai bine.
din moment ce ii suna telefonul ocupat la 2-3 noaptea...e sigur ca are pe altcineva,avand in vedere ca ii place sa vorbesca la telefon,presupun ca si cu tine vorbea mult.ce poti face e sa il lasi in pace,nu il mai cauta,nu il mai suna.
stiu ca e foarte greu,dar daca reusesti cateva zile,nu o sa ti se mai para greu.. -
Sa iti spuna ca te iubeste enorm; ca nu a mai intalnit niciodata pe cineva ca tine; sa zambeasca ca .prostul cand te vede, numai pentru ca te vede. Sa te roage sa nu il parasesti. Sa iti spuna: casa mea este si casa ta, ce vrei sa mai cumparam ca sa te simti ca acasa? Sa se puna la somn si apoi sa se ridice din pat si sa vina la tine la usa, pentru ca nu mai putea de dor .... Sa te faca sa devii dependenta de el si de iubirea lui prin cuvinte si gesturi perfecte. Sa va despartiti cu un sarut perfect si, a doua zi, cand tu esti in alta tara, sa iti dea un mesaj sec in care sa te anunte ca s-a terminat.
DAAA, am patit
Si dupa ce m-am tavalit pe jos de soc, acceptandu-i cu seninatate decizia, am inteles de ce.
Mi-a cerut sa il iubesc, dar l-a speriat iubirea mea.
Iubindu-l, am inceput sa indraznesc sa-i pretind ca este numai al meu si brusc s-a pierdut pe sine. -
As tinde sa zic ceva...s-a saturat de tine.I-ai dat prea multa importanta,ai fost prea accesibila.E posibil asta sa fie miezul.Eu din conceptiile pe care le vad la noile generatii tinere,tind sa cred ca acum relatiile sunt vazute ca o lupta intre barbat si femeie.O lupta sa te poti controla,nici sa dai prea mult,dar nici sa nu dai de loc.Nu inteleg de unde teama asta...ca daca dai prea mult...celalalt te ia de prost.Pai daca se nimeresc doi si fiecare gandeste asa,unde se ajunge?Se ajunge la ceva?Ori nu se ajunge asa la nimic serios,ori unul cedeaza la un moment dat si atunci se infiripa relatia ca devine catzelul celuilalt.
Care ar fi oare un model bun?Sa cuceresti pe cineva la inceput,iar apoi sa te lasi cucerit sau sa astepti sa fi cucerit...fara ca tu sa mai faci ceva in sensul asta f vizibil?Asta e oare reteta de succes,ca sa nu te ia celalalt de prost??
Vad din ce in ce mai multi tineri in jur care gandesc asa,si se extind concpetiile astea printre ei ca un curent cultural.E ca o lupta acum...si ne e si frica ca daca "ne abatem" de la noua regula ce zic prietenii...ca sunt un fraer
"Uite fata,cum alearga ala dupa tine"...chiar totul e o lupta...important e sa cucerim ca sa me simtim bine...si sa mergem numai din cuceriri in cuceriri...sa nu fim luati de prosti daca ne lipim de cineva? -
da, just, asa este!
asta mi a cerut si mie, sa l iubesc, sa l fac sa simta iar...apoi, cand a obtinut ce a vrut, knd m a vazut indragostita, a plecat ca un las... s a jucat cu tot ce simteam eu! stia ca refuzam sa iubesc!! cum vad ei iubirea asta? barbatii, in general... noi knd iubim, cautam, vrem sa auzim o voce, vrem sa simtim, sa strangem in brate... dar pt ei, cica e mereu prea mult. daca l suni, e prea des, daca nu raspunzi tu la tel, cica il ignori... cum naiba iubesc ei? cu ce au in pantaloni, si atat? -
ma mai gandesc...imi spunea ca el nu poate sa iubeasca, apoi ca ma iubeste `putin`, de parca iubirea se masoara, apoi ma suna si imi spunea ca n ar fi crezut ca il voi face sa si schimbe convingerile si ca se va indragosti... eu nu inteleg, spui k nu iubesti, dar ma `bombardezi` cu sms uri de dor...si daca se intampla vreodata sa nu raspund la un sms, spui k te ignor, sau ca vreau sa te dau la o parte...
asta e diferenta intre noi si ei... noi nu ne ascundem, ci spunem mereu verde n fata ce ne convine si ce nu, ce simtim si ce nu -
Ilaria27...in cazurile de genul tau...si genul de oameni de care ai dat...ar putea zice o chestie..."esti o fiinta prea slaba,daca te atasezi asa usor".Se intampla.Sti fiecare are tendinta de a acuza sexul opus,Femeile barbatii...si barbatii femeile.In opnia mea secretul nu consta ca femeile sunt asa si barbatii sunt asa...ma refer la intrebarea ta.Depinde cine pune sufletul mai mult si se ataseaza mai mult.Ca se ataseaza femeia sau barbatul mai mult,ala care se ataseaza mai tare,tinde sa primeasca remarci de genul "esti prea posesiv,esti prea gelos".
Tu zici ca barbatii sunt asa,pt ca tu te-ai atasat mai mult si aveai impresia ca si el e la fel.Poate asa parea la suprafata.Uneori ne place sa ne mintim pe noi si sa ne imbatam cu apa rece,ca celalalt simte ca noi.
Dar uite de ex ,acu cateva sapt,as fi zis eu despre femei la fel....aceleasi chesti...d c? pt ca am fost eu ala care m-am atasat mai mult -
Pai normal ca e o slabiciune...nu zic ca e rau...esti slab cand iubesti,faci sacrificii,dai importanta pt cineva.Esti slab cand faci la fel si pentru un prieten/prietena.Nu ar fi o chestie de care ar trebui sa ne rusisam.Singura chestie rea cu slabiciune,sau cand i se vede partea sensibila este atunci cand esti tradat.Doare...si mai ales cand ti se zice si in fata de el/ea sau de cei din jur,ca te-ai atasat prea tare.
Esti slab,suporti consecintele,daca apar.Uneori...slabiciunile astea se trag si din comoditate...eu asa cred.Si eu am fost slab...si asta recent.
Chestiile astea din pacate incita orgoliu.Si pt cei radical,orgoliu asta umflat nu duce intodeauna la ceva bun.Fiecare isi pune intrebari dupa o chestie de genul: ce ar trebui sa fac,sa mai fiu asa slab data viitoare sau nu...un pic mai mult orgoliu e clar ca ma va ajuta (respect de sine)..dar cat de mult trebuie sa fie...greu de masurat