Reflectii

  •  
    • 86 mesaje
    17 Iul 2009, 13:10
    0 0
    O zi de vineri insorita, o ceasca de cafea, o tzigara si niste ganduri...

    Adevarul, un principiu de viata pe care il promovam mereu in relatiile noastre, il pretindem de la partener, dar...nu prea stim ce sa facem cu el...

    Atunci cand intuim ca adevarul lipseste sau este partial, ne inflamam, suferim si sanctionam...
    Atunci cand adevarul face parte zilnic din viatza noastra, iara ne aprindem, chiar daca nu vizibil...

    Ma intreb, de ce reactionam in disonanta cu principiile pe care le fluturam in fatza omului iubit?
    De ce, atunci cand adevarul doare, am fi dorit sa nu-l fi stiut?
    In povestea mea, eu sunt disonanta...
  •  
    • 2089 mesaje
    17 Iul 2009, 13:27
    0 0
    Stii cum este, Dinna?
    Acum ceva timp, cautandu-i lui iubi in telefon, am descoperit ca atunci cand eu eram plecata el iesise pe mare cu o "amica", pe care el o invitase.
    L-am certat si l-am intrebat de ce o aduce in lipsa mea si nu o aduce si cand sunt eu cu el...
    Data urmatoare a adus-o cu mine de fata ... iar eu m-am purtat groaznic si cu el si cu ea stupid me gelozia asta .idioata care iti intuneca creierul.
    Asa ca cea mai buna este o cafea+tigara (exact ce fac si eu acum), singura, punandu-ti ordine in ganduri ..........
  •  
    • 2089 mesaje
    17 Iul 2009, 13:50
    0 0
    Si mai este ceva. Si eu prefer sa stiu tot adevarul, indiferent cat de neplacut este, decat sa traiesc cu capul in nisip intr-o minciuna superba si perfecta.
    Dar adevarul este bun pentru a putea lua deciziile in totala cunostinta de cauza.
    Adica nici sa cadem in extreme ...... "al meu imi spune de fiecare data cand ma inseala, ce baiat bun este el ca e sincer cu mine, Doamne ce relatie perfecta avem"
  •  
    • 86 mesaje
    17 Iul 2009, 14:02
    0 0
    Da, Just, ai perfecta dreptate...
    Cred ca noi suntem putin defecte, la acest capitol... Ii derutam pe ei, una declaram si alta facem. La un moment dat barbatii nu ne mai inteleg si ajung sa omita anumite evenimente pentru a mentine acel fals echilibru al relatiei, macar pentru o perioada...uf...
  •  
    • 9899 mesaje
    17 Iul 2009, 14:05
    0 0
    Nu, barbatii evita sa va spuna anumite lucruri ca sa evite scene, suparari si interpretari aiurea.
  •  
    • 86 mesaje
    17 Iul 2009, 14:07
    0 0
    Bine ai revenit, dikens!

    Hai sa-ti spun ceva: eu nu fac scene, dar ma consum foarte mult in mine... Ard ca o lumanare...

    Am un om minunat langa mine si nu as vrea sa-l dezamagesc, dar ma aflu intr-un moment de impas, nu stiu cum sa reactionez...
  •  
    • 1363 mesaje
    17 Iul 2009, 14:14
    0 0
    dikens
    nu putem generaliza, in cazul meu este exact invres,sau cel putin a fost pana nu demult.

    Preferam sa "mint" sau sa maschez adevarul pt ca din punctul meu de vedere nu il minteam, ca sa nu traga el concluzii gresite....si ca sa vezi.....s-a intamplat exact invers, le- tras concluziile.....
    Era teama sa nu cumva sa creada ce nu e, dar pana la urma , dupa foarte multe conversatii pe tema asta mi-a spus, "prefer sa-mi spui adevarul care este, chiar daca imi sar dracii pe moment, dar nu-s haios sa o tin pe a mea , daca vad ca tu nu faci nimic gresit, chiar daca la prima vedere pare altceva."

    Acum, nu mai ascund nimic, iar el, il simt ca se simte deranjat cateodata, dar recunoaste si-mi spune: "da , deranjeaza ca mergi acolo...ca faci aia...dar stiu ca o sa-mi treaca" si zau ca sunt linistita acum.....pt ca stiu ca el u trai cu sentimentul de incertitudine...chiar daca il doare pe moment, ii va trece..

    Adevarul mereu iese la iveala..mereu....
  •  
    • 2089 mesaje
    17 Iul 2009, 14:17
    0 0
    Dinna, dupa indelungi cugetari ale mele pe aceasta tema care te framanta pe tine, am ajuns la o singura concluzie.
    Cere adevarul si onestitatea, pentru ca astfel ai toate datele problemei.
    Cand le primesti, asculta-l, da-i de inteles ca apreciezi asta si ... dezamagirea pastreaz-o in tine, pana cand stii clar ce ai de facut.
    Pentru ca numai astfel il incurajezi sa fie in continuare deschis.

    Cea mai mare greseala a unei mam este sa ii ceara copilului sa fie cei mai buni prieteni si sa ii spuna totul, iar in momentul in care copilul se deschide cu un adevar socant, mama urla si face crize si pedepseste.

    E cam acelasi lucru.
  •  
    • 86 mesaje
    17 Iul 2009, 14:20
    0 0
    Ofiprix,
    Adevarul este cea mai curata arma, dar in acelasi timp cea mai dura si mai taioasa.

    Eu, personal, am preferat-o intotdeauna. Ei, acum se intampla ceva cu mine, am suportat foarte greu sa aud un adevar de la iubitul meu, un adevar care nu ar trebui sa ne afecteze relatia, dimpotriva, sa o consolideze...Vi s-a intamplat sa treceti prin momente de genul acesta?
  •  
    • 2089 mesaje
    17 Iul 2009, 14:22
    0 0
    Nu detin adevarurile si solutiile absolute, dar cel putin din acest punct de vedere stiu ca am avut numai de castigat cand am reusit sa imi pastrez diplomatia si sa aplic concluzia mea.
    Reusesti sa il modelezi pe cel de langa tine, garantat.
    Al meu la inceput, cand avea treaba, prefera sa nu imi raspunda la telefon si sa nu ma sune, fiindca stia (credea) ca o sa ii reprosez ca nu are timp de mine si o sa pun bot.
    L-am incurajat sa imi spuna mereu ce face si unde este, spunandu-i ca, atata vreme cat ma suna si stiu de el, nu ma deranjeaza ca trei zile nu ne vedem.
    Iar acum asa face, iar eu ma arat intelegatoare si nu las deloc sa emane acea unda de tristete a mea specific muiereasca: "ooof, nici azi nu il vad".
  •  
    • 1363 mesaje
    17 Iul 2009, 14:23
    0 0
    dinna

    Singurul care te poate ajuta sa iesi din impas , este el.De ce nu vorbesti cu el si spune-i ce ti se intampla,el este cel implicat, mai ales ca spui ca nu vrei sa-l dezamagesti.
    Stii, cand se intampla chestii de genul, nu ne mai comportam natural de frica sa nu-i dezamagim.....si gresim tare mult.

    Eu am multe defecte..si i-am spus, nu ma pot schimba de la o zi la alta si nu trebuie sa ma schimb pt el, sunt chestii care se pot remedia, ne putem schimba pt cel drag , dar nu automat..asta se face cu timpul.....
  •  
    • 86 mesaje
    17 Iul 2009, 14:23
    0 0
    Just,
    Am procedat intocmai cum spui tu. Am apreciat vadit sinceritatea si increderea pe care mi-a aratat-o el, l-am mangaiat si i-am spus ca va fi bine. In sufletul meu ceva s-a intamplat, e un gol...
  •  
    • 2089 mesaje
    17 Iul 2009, 14:24
    0 0
    Dinna, e o tema vasta pe care putem "vorbi discutii" la nesfarsit.
    La felul cum iti formulezi tu supararea nu ti se pot da decat raspunsuri generale, sau exemple din experienta noastra care nu au nici o legatura cu problema prin care de fapt treci tu.
  •  
    • 1363 mesaje
    17 Iul 2009, 14:26
    0 0
    dinna,

    Nu trebuie sa fie asa...probabil te simti dezamagita de tine insuti, dar incearca sa te pui in locul lui.
    Spune-i lui cum te simti....si de ce simti asa....
    Dragostea ne face mult mai puternici decat ne putem imagina...
  •  
    • 2089 mesaje
    17 Iul 2009, 14:38
    0 0
    Si mai e ceva... urasc minciuna, dar daca nu era si ea benefica intr-un fel, nu era "inventata".
    Totul are o limita, chiar si sinceritatea. Nu poti pune in carca partenerului, sub scuza iubirii si sinceritatii absolute, toate problemele tale.
    Sunt amanunte care trebuiesc tinute numai pentru noi. Tocmai pentru a nu face rau celui de langa noi, care nu ne poate ajuta cu bagheta magica.
    Probabil ca el a gresit spunandu-ti acest lucru care ti-a creat acest gol in inima. Nu lua toata vina asupra ta, nu suntem Dumnezeu, nu putem intelege si ierta absolut totul.
  •  
    • 86 mesaje
    17 Iul 2009, 14:41
    0 0
    Incerc sa fac un rezumat: acum o mie de ani iubitul meu a avut o relatie cu o tipa. A fost o relatie scurta, fara implicari si angajamente. S-a terminat de la sine, ulterior ea s-a casatorit si au zburat peste mari si tari.

    Eu am aparut in viata lui mult mai tarziu. Cand ne-am dat seama ca nu putem trai unul fara altul, ne-am mutat impreuna. Am discutat despre multe, in serile noastre de vara, pe terasa casei, la o bere rece... Asa am aflat despre aceasta femeie. A fost ok in mintea mea. Doar ca, anul trecut, tipa vine in tara, in vizita, impreuna cu sotul si copiii.

    Iubitul meu primeste un telefon de la ea, prin care il anunta ca este aici, ca ar fi frumos sa se vada la o inghetata... Cand am ajuns de la serviciu, el mi-a spus despre telefon si m-a intrebat ce parere am. Din punctul meu de vedere este in regula daca se vad ca doi vechi amici, i-am spus ca decizia ii apartine, nu ii pot ingradi libertatea.

    S-au intalnit intr-un loc public, au stat o ora la povesti, el i-a spus ca este implinit si fericit, ea nu a lasat sa se inteleaga altceva, si-au luat ramas bun si ... a trecut un an...

    Acum tipa revine in tara si... revine si cu telefonul+mail...Iubitul meu imi spune ca a fost din nou cautat de ea ( pe doua canale!), ca a refuzat invitatia ei in mod politicos si ca nu a putut fi foarte ferm atunci cand ea a spus ca il va mai suna, cat mai sta pe aici...

    Din lipsa lui de fermitate mi se trage mie starea de tristete, cu toate ca asta este stilul lui, e prea bine educat...
  •  
    • 9899 mesaje
    17 Iul 2009, 15:12
    0 0
    Mai, acuma sincer, eu nu vad nimic rau in asta.
    Vezi, poate el a simtit ceva la tine atunci sau mai tarziu si de aceea a refuzat acum.
    La asta ma refeream atunci cand spuneam ca barbatii se feresc sa dea anumite amanunte ca sa nu dea loc la interpreatari.
    Femeile au darul de a despica firul in 14 barbatii iau totul ca atare.
    Sfatul meu este sa nu dai deloc de inteles ca te-ar deranja aspectul.
    In locul tau as propune sa va intalniti cu totii (3 sau 4 daca vine cu sotul) la o cafea motivand ca esti si tu curioasa sa auzi cum e pe unde sta ea.
    Poarta-te degajat, ca o doamna, barbatii apreciaza mult asta la o femeie si le da incredere. Se simt iubiti si respectati si sunt mandri daca femeia (sotie/iubita) are incredere in ei.
  •  
    • 86 mesaje
    17 Iul 2009, 15:18
    0 0
    Asteptam parerea ta, sincer!
    I-am propus sa ii invite la noi, sa stam impreuna la un pahar de vorba. Omul meu mi-a spus ca tipa a refuzat categoric o intalnire in 4 si ca este evident ca ea prefera doar prezenta iubitului meu. Acum el se simte stanjenit de situatia creata, eu il inteleg, dar ma doare ca nu a putut fi mai transant sau mai explicit cu ea, cand a ajuns la asemenea concluzii.
  •  
    • 2089 mesaje
    17 Iul 2009, 15:20
    0 0
    Doamne, ce fraierutza esti
    Nu te lasa prada geloziei .tampite care ne intuneca creierele, despre care povesteam eu ceva mai devreme.
    Cat de superb din partea lui ca ti-a spus de cautarile si insistentele ei!
    Just enjoy your love si scoate-ti prostiile din cap!

    Si inca un sfat, nu te apuca sa fii "sincera" cu el si sa ii arati constant cat te framanta ideea. Efect garantat si demonstrat stiintific? Ii vei deschide ochii pe posibilitatea unui flirt cu ea, chiar daca poate lui nici prin cap nu-i trece acum asa ceva.

    Ca sa te fac sa razi, stii ce imi spunea mie o prietena?
    "Fata, daca trece vreo buna prin fata lui, nu te apuca sa il tragi de urechi: de ce te uiti dupa fundul ei, nenorocitule?? Poate el nici nu a vazut-o, dar dupa ce ii zici tu se va mai uita o data si va constata: "Mmm, da, bun fund are gagica!"
  •  
    • 9899 mesaje
    17 Iul 2009, 15:26
    0 0
    Tu singura ai spus ca e un tip bine crescut si politicos.
    Probabil ca si eu as fi procedat la fel.
    Niciodata n-am putut sa refuz un om direct.
    M-am fofilat cumva. Nu stiu de ce. Dar asa sunt.
    Si probabil asa este si el.
    Acuma, ce sa zic, nu stiu de ce nu vrea tipa.
    Mi se pare dubios.
    in momentul in care esti multumit si fericit cu cel de langa tine nu ai nici o retinere sa-l prezinti si altora, chiar e un motiv de mandrie, stii cum e.
    Eu zic sa-i spui barbatului tau, fara sa-i bagi sula-n coaste, ca daca tipa refuza o intalnire in 4 sa refuze si el o intalnire in 2.
    Poate sa-i spuna frumos ca el nu este singur si ca altfel nu accepta sa se intalneasca cu ea.