temperamentul in viata de zi cu zi

  •  
    • 1435 mesaje
    17 Iul 2009, 00:36
    0 0
    Sunt curioasa sa stiu cum sunteti voi.Sunteti niste luptatoare, va sustineti punctele de vedere cand stiti ca aveti dreptate, recunoasteti cand gresiti?Sau lasati pe altii sa se bata pentru drepturile voastre?
    Eu azi, pardon, ieri, m-am certat cu seful pt o chestie, si o colega mi-a zis ca sunt prea "a dr.acului".Cum e mai bine sa fii, pana la urma?Oare e mai sanatos sa nu zic nimic cand vad ca nu mi se respecta putinele drepturi pe care le am in institutia asta (obligatiile fiind abundente)?Voi ce parere aveti?Descrieti cum sunteti, daca nu va e lene, si eventual cum ati vrea sa fiti. Eu, spre exemplu, as vrea sa fiu mai perseverenta si consecventa, dar ar insemna sa fiu maniaca.Si eterna problema a varsatorilor, cred, sunt o mare dezordonata, desi stiu mereu de unde sa iau lucrurile.
  •  
    • 6386 mesaje
    17 Iul 2009, 01:06
    0 0
    Nu stiu cat ìti va folosi sa stii cum sunt altii sau cum actioneaza acestia ìn diverse ìmprejurari.
    Suntem cum suntem,ìncercam sa ne amelioram adesea, desi temperamentul nu-l putem schimba.

    Oriunde-am lucra, e sigur ca trebuie sa ne adaptam cerintelor, sa fim corecti, sa dam dovada de implicare ìn munca,colectiv...sa fim diplomati sau optimisti, sa ne respectam colegii si mai les sefii, care, vrem-nu vrem, ne platesc.

    Eu sunt voluntara, activa, adesea deschizator de drumuri, ìntreprinzatoare, corecta si altruista.
    Nu-s f ambitioasa, neavand dorinte de sefie sau ìmbogatire, nici diplomata, desi caut sa nu ranesc prea tare cu realismul observatiilor mele, care-s sigura ca vor ajuta cuiva.
    Am vointa, cand e vorba de-un scop pozitiv. Neglizez adesea pe cei dragi din familie, pt terte persoane, crezand ca fac bine; adesea mi-am luat suturi,din "facere de bine".
    Si iert, dupa ce caut sa ìnteleg de ce si cum; nu-mi complic viata cu ranchiuna sau razbunari, nici cu minciuna. Simplu, nu?!?
  •  
    • 6386 mesaje
    17 Iul 2009, 01:19
    0 0
    Pt drepturile mele militez singura, n-am nevoie de avocat. Daca ceva nu-mi convine, rabd cu stoicism o vreme, ìnghit, ìnsa vine ziua cand fara preambul zic : stop!
    Sunt eu cea care pleca, nu astept sa fiu data afara sau sa fiu parasita; anticipez adesea sau stiu ce vreau, cunoscandu-ma.
    E bine sa te cunosti, sa stii ce vrei, cat poti si sa fii pozitiv, ìn orice esti implicat.
    Daca esti f tanara, afla ca-i greu la ìnceput, oriunde-ai lucra si ca doar cu timpul,facand proba capacitatii tale, vei avea ceva de spus, te vei impune. La fel si-n cuplu, cu pasi mici...si siguri, ìnveti reteta "casniciei".
    Cat priveste ordinea, sunt convinsa ca o doza de militarie nu strica nimanui, fiind de acord cu faptul ca ordinea si disciplina sunt chei ale succesului adesea; ai ordine-n casa, ìn lucruri, obligatoriu ai si-n cap!
    Deci, putina autodisciplina, vointa si ordine- binevenite oricand, oricui,la orice varsta, oriunde.
  •  
    • 640 mesaje
    17 Iul 2009, 03:23
    0 0
    In relatiile formale, pt ca la ele ne referim acum, diplomatia e obligatorie. In contextul asta cu miere prinzi mai multe muste decat cu otet. Punctele de vedere se sustin cu argumente valide nu cu '' pt ca asa vreau/zic eu'' . Pt solutiile care nu par viabile din punctul tau de vedere poti veni cu o varianta de solutie pe care o poti detalia la cerere. Categoric nu trebuie sa fii una cu mobila in companie insa nici rolul factorului turbulent nu-i cea mai buna abordare.
    Daca ai un temperament artagos, usor de iritat ar trebui sa lucrezi la aspectul asta, la fel si din sens invers. Un punct de vedere argumentat e oricand binevenit, indiferent daca e drept sau nu.
  •  
    • 21507 mesaje
    17 Iul 2009, 07:43
    0 0
    nu-s adepta reactiilor explozive,la servici; fiind mai multe persoane in relativ aceeasi situatie,intotdeauna se va gasi cineva,c-un temperament vulcanic,care va puncta o anume problema ,eu pot fi doar privitor,eventual,nu-mi consum aiurea neuronii pt asa ceva; prin urmare,imi vad de-ale mele,care reprezinta o constanta,pina in momentul de fata; multe modificari nu se obtin prin reactiile astea explozive,ca te lupti cu sistemul,de fapt,adica,cu morile de vint
  •  
    • 12819 mesaje
    17 Iul 2009, 08:16
    0 0
    postat de: corrynne la data: 2009-07-17 00:36
    "
    Eu azi, pardon, ieri, m-am certat cu seful pt o chestie, si o colega mi-a zis ca sunt prea "a dr.acului".Cum e mai bine sa fii, pana la urma?Oare e mai sanatos sa nu zic nimic cand vad ca nu mi se respecta putinele drepturi pe care le am in institutia asta (obligatiile fiind abundente)?
    "

    eu te-as da afara sa fiu seful tau, indiferent pentru ce te-as fi angajat
  •  
    • 5941 mesaje
    17 Iul 2009, 08:18
    0 0
    ai dreptate, sefu'!
  •  
    • 1363 mesaje
    17 Iul 2009, 09:54
    0 0
    In primul rand trebuie sa respecti pe toata lumea.
    In privinta sefilor, nu sunt de acord cu cearta, de ce, poate sa-ti spuna ca el e seful si el comanda, nu?

    Niciodata nu am avut probleme cu sefii, pt ca intotdeauna am stiut sa ma impun , iar in momentul in care nu am avut dreptate, am tacut si am ascultat si alte puncte de vedere.

    Ordinea, puffffffffffff , nu-mi plac oamenii dezordonati , asa ca , daca poti lucra in aspectul asta......
  •  
    _xy
    • 53 mesaje
    17 Iul 2009, 11:03
    0 0
    Eu sunt de parere ca trebuie sa ai tact si diplomatie in tot ce faci, nici sa te lasi calcat in picioare, dar nici sa se ajunga la discutii, jigniri, s.a.m.d. ...

    Sa stii sa ceri, sa stii sa spui cand nu esti de acord cu ceva, dar intr-o maniera calma, aducandu-i argumente celui cu care discuti.

    Ai avea mai multe de castigat asa, pentru ca pune-te putin in situatia celuilat, tu mai curand ai face ceva pentru cineva care iti arata respect, si iti vorbeste politicos, sau pentru cine ar tipa la tine?
  •  
    • 4503 mesaje
    17 Iul 2009, 11:15
    0 0
    se pare ca n-ati avut sefi care nu "comunica" decat tipand...

    am avut eu un asa specimen... coleric nevoie mare

    eu sunt genul calm, care nu ridica tonul

    dar p'asta nu l-am putut face sa ma asculte decat atunci cand am ridicat si eu tonul la el
  •  
    • 12819 mesaje
    17 Iul 2009, 13:28
    0 0
    "dar p'asta nu l-am putut face sa ma asculte decat atunci cand am ridicat si eu tonul la el
    "

    sunt destul de sigur ca mi-as gasi alta slujba, de cum e sefu itzi dai seama si la interviu. cand merg la un interviu am si eu intrebari sa le pun lor. interviul e in general in ambele sensuri.

    nu potzi lucra eficient in stress. iar daca nu lucrezi eficient, afacerea pierde
  •  
    • 4503 mesaje
    17 Iul 2009, 13:31
    0 0
    ma loveam destul de rar de el...

    am plecat de acolo dar nu din cauza lui, nu ma facea el pe mine...

    omul ma aprecia fatis tot incerca sa ma atraga sa lucrez direct cu el... eu stiam ce-i poate pielea si refuzam diplomat, il ajutam de cate ori era nevoie dar de fiecare data subliniind ca-i temporar

    in fine
  •  
    • 2386 mesaje
    17 Iul 2009, 13:35
    0 0
    Din pacate, in ultimul timp am realizat ca e mai bine sa fii luat drept "a dracului" decat proasta. Daca te lasi calcat in picioare nu rezolvi nimic.

    Unele persoane iau drept prostie toleranta, tactul sau diplomatia.

    Asa ca din cand in cand trebuie sa mai fii si rea.

    E valabil si-n casnicie.
  •  
    • 12819 mesaje
    17 Iul 2009, 15:48
    0 0
    "omul ma aprecia fatis tot incerca sa ma atraga sa lucrez direct cu el... eu stiam ce-i poate pielea si refuzam diplomat, il ajutam de cate ori era nevoie dar de fiecare data subliniind ca-i temporar
    "

    foarte rau,
    mie mi-ar fi placut sa lucrez cu tine, si mai sunt cativa p-aici
  •  
    • 1435 mesaje
    17 Iul 2009, 16:14
    0 0
    tsunami, zici ca m-ai concedia, dar oare tu ai fi de acord daca seful ti-ar recomanda calduros sa vii in week-end la munca de placerea voluntariatului, in conditiile in care orele suplimentare nu se platesc?doar asa, sa vada lumea ce angajati devotati are el, nu pt ca nu iti poti termina treaba in orele de orogram?!!!
    Cand aud "sa mai facem un efort", simt ca ma apuca pandaliile.
    Sau ti-ar conveni ca in fiecare luna, sa pui din propriul salariu bani pt consumabile, ca sa nu ii deranjeze sefu' pe cei de la logistica, cerandu-le hartie si cartuse de imprimanta?Cate luni crezi ca ai suporta?Iti acord maxim jumate de an.Nu ai cum sa nu te revolti.Iar eu, se intampla sa lucrez intr-un colectiv de pupincuristi care dau exemplul personal cand e vb de adus de acasa, de la calculatoare, imprimante, topuri de hartie, pana la perdele.Cand e vb de sustinut ferm ca sa nu mai ne platim singuri toate cele, in conditiile in care se aloca bani pt chestiile astea, toti tac, pt ca lor le convine, iar cei carora nu le convine,iar tac, de teama sa nu fie vazuti prost. Sincer, mie mi-a cam ajuns, si lucrez la ei de vreo 4 ani.Astept cu nerabdare sa treaca criza asta.
  •  
    • 4503 mesaje
    17 Iul 2009, 16:26
    0 0
    nu inteleg la ce te referi tsunnami
  •  
    • 640 mesaje
    17 Iul 2009, 16:35
    0 0
    vai coryne

    veneam sa adaug ceva la bucata cu ''consecventa si perseverenta totuna cu mania'' ... nu chiar. Daca esti consecventa intr-o treaba bine facuta si perseverezi intr-o atitudine pozitiva ai numai de castigat.

    Seful e si proprietarul companiei? Veniti cu perdele de acasa?

    Eforturi suplimentare, un hei-rup, cand si cand sint ok, nu-mi place nici atitudinea celor care rup usa la secunda in care s-au implinit cele 7-8 ore de munca insa nici nu as lucra ore in sir pe gratis.
  •  
    • 1435 mesaje
    17 Iul 2009, 16:45
    0 0
    Eu nu sunt un om nebun sau exagerat, sunt de acord ca nu poti lucra intr-un loc naspa si cand se poate, e bine sa il aranjezi un pic.Dar sunt si chestii de la care, la un moment dat, ti se taie si iti vin pandaliile.Este cat se poate de real ce zic.Iar cand vine vb de week-endul meu liber, bine meritat, de altfel, ma chemi la munca pe degeaba?Pai suntem cumva cooperativa munca in zadar?I-am spus ca eu am bugetul planuit si nu imi permit sa dau iar bani pe chestiile care ar trebui sa mi se dea ca sa imi fac treaba, sau daca nu, sa ma faca actionar, din moment ce tot aduc de acasa, si mouse si tastatura, si monitor si toate cele. Ce puii mei!!!Nu pot sa inteleg de ce toti se revolta, dar cand e vb de sustinut parerea, nu mai zice nimeni nimic, toti tac, zici ca asta si-au dorit toata viata. Nu o sa ma dea afara, de asta nu imi fac griji dar nu imi place sa se abuzeze de bunatatea si bunul simt al oamenilor.
  •  
    • 12819 mesaje
    18 Iul 2009, 00:04
    0 0
    corine,

    ma refer la faptul ca "te certzi"
    astea nu se spun la suparare. discutzia cu seful trebuie sa fie calma, sa-tzi argumentezi ceea ce te deranjeaza. daca te deranjeaza.
    daca nu vrei sa vii in weekend, n-o faci. pana la urma e vina lui ca nu stie sa te motiveze.
    eu "am pierdut" 2 saptamani de concediu anul trecut. nu ma plang si nu ma cert pentru asta.
    4 saptamani a fost suficient si a fost mult de munca.
    sunt insa apreciat si respectat, oamenii au incredere in mine. in romania sunt de capul meu.

    aduci monitor de-acasa?
    "n-am", sau "nu pot" daca nu vrei.
    nu te intereseaza pe tine cate perdele aduc altzii.

    revin, daca ai ridica tonul vrand sa comunici ceva, probabil ca ti-as acorda prima data o circumstantza atenuanta. a doua oara insa ai cam zbura

    mara, ma refer la faptul ca esti sincera. fara ironie
  •  
    • 1899 mesaje
    18 Iul 2009, 00:29
    0 0
    Eu am avut "norocul" numai cu sefe cu stil dictatorial si impunere in fata omenilor urland. Ori un om care urla nu se poate controla, si un om care nu se poate controla nu are nici control asupra oamenilor din subordine, si nici respectul meu.

    In mometul in care am fost chemata in biroul sefei si ea a inceput sa faca spume la gura, desi primul impuls a fost sa ridic tonul si eu sa o acopar, am lasat-o sa termine, am zambit fermecator si i-am spus punctul meu de vedere cu o voce melodioasa. S-a imblanzit brusc, mai ales ca se astepta la altceva. E o reactie instinctiva a oamenilor sa atace la randul lor cand se simt atacati. Eu am reusit sa-mi infrang agresivitatea, desi tremuram toata de nervi cand am iesit din cladire.