Vacanta un stres-ori criza la 30 de ani
-
0 0Buna fetelor! Inarmati-va cu rabdare ca m-am apucat de postat dar inca nu stiu exact ce vreau sa scriu...nu caut sfaturi universal valabile doar sa ma descarc , sa aud alte pareri..Am scris acum 1 an si ceva o poveste ..nu cutremuratoare, nu ca din filme doar povestea Mea. Fostul iubit din strainatate , topicul se numeste caz pierdut.. Ideea e ca noi de cand s-a terminat povestea "oficial" am pastrat legatura, am vbit la tel, mesaje, skype etc..cu toate ca am citit pe forum cat de rau poate sa ti faca acest lucru si cu toate ca am sfatuit alte fete sa nu faca asa eu/ noi am continuat cu pauze mai lungi , mai scurte dar am pastrat legatura.Dupa despartirea oficiala ne am mai vazut odata in tara lui, acum 1 an, vara trecuta. Eu de cand tine povestea, legatura, prietenia ce o fi nu am avut pe nimeni altul, nici nu am cautat in mod deosebit dar nici nu m-am ascuns..pur si simplu nu s-a intamplat nimic, nu a venit nimeni altul in viata mea. Nici in viata lui nu e nimeni serios. Problema mea...vine vacanta , am muncit un an intreg ca sa ne odihnim..toate prietenele mele au planul facut, in tara asta in tara aialalta..colegii de la serviciu la fel. Eu singura cuc. Nu vreau sa ma plang, nu vreau sa pretind ca e o problema vitala dar ma doare singuratatea, ma doare ca nu mi a iesit povestea asa cum imi doream si visam, ma doare ca de 2 ani jumate sunt agatata de el, de ceva ce a fost, am vbit cu el acum 2 zile de planuri de vacanta , si el pleaca nu stiu unde in alta tara, eu m-am facut ca e okay, no problem dar m-a durut. Lucrez destul de mult dar am inceput un curs de asistent social ca sa mi ocup timpul, ca sa nu ma gandesc , ca sa fiu ok..nimic nu reuseste sa umple acel gol..."acel tip" de gol..ca am 30 de ani, sunt singura, toata lumea in jurul meu in relatii, si intrebarea care vine inevitabil " ce -i in neregula cu mine"? Nu sunt disperata, nu ma victimizez , nu vreau o relatie doar sa zic ca am si eu pe cineva, mereu am crezut in dragoste, in puterea ei chiar daca am avut relatii care au esuat. Niciodata nu am considerat ca le am avut "degeaba" ca nu m-am maritat. Dar acum m-a apucat, m-a apucat rau , vara si vacanta si visele si planurile altora mi-au accentuat singuratatea. Alte fete care sunteti singure cum va descurcati? sau cele care nu sunt singure sa -mi spuna cum ar trebui sa gandesc.., am epuizat toate variantele de la The secret cu universul ..gandire pozitiva...sa ma lupt, sa ma predau..sa las lucruruile sa se intample, sa iau initiativa...parca nimic nu mi iese...Ajunge.
-
Eu am facut greseala asta sa caut ceva anume adica jumatatea mea, aveam 21 ani, cica am gasit l-am luat de barbat , mi-am pierdut 10 ani din viata absolut degeaba , nici macar o zi acel barbat nu m-a facut fericita. Am divortat cu succes, mi-am propus sa nu mai caut nici macar o secunda jumatatea vietii mele si exact atunci cand ma asteptam mai putin a APARUT.
imagineaza-ti cum este sa intalnesti o persoana la fel ca tine.
In cazul meu EL seamana cu mine in tot mai putin la fizic pentru ca e barbat. -
Nu am fost in situatia ta, aceea de a-mi petrece o vacanta singura. De fapt, am fost la 24 ani cand m-a luat mama de-o aripa si am plecat cu ea 3 saptamani la unchiul in Germania. Si-a fost frumos, si pe moment chiar uitasem de fost. O buna prietena de-a mea, tot asa in pauza de iubiti s-a inscris SINGURA pentru o vacanta in Egipt, pe Nil. 2 saptamani. Si s-a intors si cu pereche: ghidul din excursie
Nu a durat mult povestea ei, insa a avut curajul (nebun, daca mi-as spune parerea) sa plece singura intr-o excursie organizata. De ce nu ai face si tu asa ceva?
Sau cazul fostei mele sefe: 42 de ani, maritata, insa cu ganduri serioase de divort. Si care, de cell putin 3 ani isi face singura concediul. In tara (la Caciulata unde urmeaza si ceva tratamente) si in strainatate (turul Europei acum 2 ani, Austri pentru ski anul acesta). Absolut singura! -
Da, am citit vechiul topic ca sa inteleg mai bine despre ce e vorba...
Pai, ce sa zic, si eu am avut o relatie cu un tip din alta tara si aceleasi sperante - ca se va decide pentru o viata impreuna. Asa parea la inceput...si usor-usor am vazut cum da inapoi. Iar pt mine n-ar fi fost o mare problema sa ma mut acolo si sa-mi gasesc de lucru. Poate doar cu limba sa fi fost mai greu. M-as fi descurcat pt ca imi doream o viata impreuna. N-a fost sa fie. A preferat sa se intoarca la vechea lui relatie care - culmea - e tot un la distanta.
Si ca si tine nu stiu cum sa pun capac acestei povesti si tot incerc sa tin legatura cu el. Nu-mi face bine dar din cauza ca nici mie nu mi-a aparut altcineva in cale, ma agat de ce-a mai ramas dintr-o relatie care a inceput frumos si s-a sfarsit aiurea. E trist sa vad cum moare dar nu am gasit resursele s-o tai. Asa ca inteleg...
In ce proveste vacantele - solutia mea a fost sa plec intr-un circuit de grup organizat de o agentie. Sigur ca oamenii s-au uitat un pic ciudat la mine pt ca m-au vazut tanara si singura si recunosc ca la inceput m-am simtit un pic ciudat. Dar pana la urma m-am odihnit, am vazut locuri extrem de interesante si frumoase, am stat de vorba cu lumea, per total a fost ok. Poti sa incerci asta. Pana la urma ajungi sa te integrezi in grup, nu esti singura. Mult noroc, sper sa gasim pana la urma persoanele potrivite pt. noi. -
Nu te mai crampona de o fosta relatie. Renunta total la convorbirile telefonice absolut sterile. Fii sigura ca el are propria lui viata si, daca l-ai interesa cu adevarat, ti-ar spune.
Prefera sa-si petreaca vacanta probabil cu o alta femeie. De ca sa-ti pierzi timpul si sa te consumi emotional pt cineva care si-a pierdut interesul pt tine ?
Cumpara-ti un bilet pentru o excursie organizata, nu te gandi sa-ti gasesti perechea, ci doar sa te relaxezi, sa vezi locuri si oameni noi.
Este foarte bine ca ai inceput un curs pt ocuparea timpului.
Daca ai vre-un hobby, te poti inscrie intr-un club in care se desfasoara acele preocupari. Vei intalni persoane cu aceleasi gusturi cu ale tale.
Succes. -
Multumesc ptr raspunsuri. Daca ma gandesc bine nici nu ma doare atat vacanta cat ma doare ca sunt singura , am mai plecat cu sefi cu colegi cu cine am putut, unde am putut si nu am reusit sa ma simt bine, nu am reusit sa simt nimic, tot cu gandul la el, ce a fost, ce s-a pierdut...mi e frica ca am pierdut capacitatea de a se bucura, de a se simti bine, de a fi interesata, de a socializa....sau asa ceva nu se pierde niciodata? e ceva temporar...? drept sa spun ma tine de 1 si ceva..eu care eram mereu zambitoare, vesela, copilaroasa si vioaie ..ma uit la pozele mele de acum 1-2 ani si caut pe fata aia si simt ca nu mai am nici o legatura cu ea..si as vrea sa ma intorc la ea. De aici supararea mea, frustrarea si dau vina pe el..ca mi a promis, ca am visat impreuna, am sperat, el a renuntat ...poate nici nu are legatura cu el.catblack te inteleg perfect, eu nu-l caut, el nu are o relatie serioasa insa cand ma cauta nu am puterea sa -l resping, sa nu vorbesc, sa termin.ma hotarasc ,ma tine 2 saptamani dupa care dispare "indarjirea " mea si abia astept sa dea un semn sa pot sa-i raspund.Fiind in contact cu el speram ca poate ne vedem in vacanta, ca ma cheama , asta nu se intampla si de aici cred ca "urasc" vacanta....Da, ar fi foarte bine daca nu m-as gandi deloc la "jumatatea" mea, la nici un " the one"..daca o s apara daca nu o sa apara.. daca as reusi..
-
De la barbatii astia noi ar trebui sa invatam o lectie simpla, de fapt - lectia despre cum sa iti vezi senin de drum cand o relatie s-a consumat. Fara..."mi-e dor de el, as vrea sa vorbim, mi-as dori sa faca cutare sau cutare"...nu, s-a terminat, la revedere - ne vedem de viata. Daca ei pot, nu vad de ce noi n-am putea. Traitul asta in trecut e o alegere tampita. Hai sa ne conectam la prezent si sa privim cu incredere in viitor.
-
ai dreptate catblack, asta stiu si eu, crede-ma ca mi am tinut teorii si instructaj de n ori ca nu am nevoie de asa ceva, ca trecutul e trecut...partea nasoala la noi e ca el ma cauta, vorbim si mereu vine sa mi aduca aminte de o faza, de ce am facut de mai stii cum a fost de nu stiu ce prieteni de ai nostri , mereu ceva care sa ma duca cu gandul inapoi..eu nu stiu daca el realizeaza cat rau imi face cu asta, eu tind sa cred ca nu, ca eu mereu ma dau tare si mare..glumesc, nu asa, dar mereu zic ca sunt bine si el ma stie asa cum sunt eu, "normala" si descurcareata..el habar nu are cum am devenit dupa povestea asta..parca agatata mereu si dependenta de un telefon de un mesaj de un semn...cred ca mai degraba trebuia sa postez la topicul lui just cu dependenta...
-
ca tu gasesti o scuza in faptul ca el te cauta pt a intretine o iluzie, nu e cel mai corect lucru fata de tine.
e in alta tara, nu in apartamentul de alaturi. ce d-zeu? daca vrei sa te vindeci de el blochezi toate caile de comunicare si punct. dupa ce te vindeci complet, poti relua discutiile dar strict la nivel amical. te agati de un mare vid care iti taie pofta de a trai. familie nu ai? mergi in concediu si stai cu ai tai. -
Se joaca cu tine de-a soarecele si pisica. Si asta pt ca simte ca inca mai are putere asupra ta, hranindu-i astfel orgoliul de mascul dorit.
Nu-i mai raspunde la apeluri, programeaza-ti telefonul sa devieze nr de telefon de la care te suna.
Intrerupe orice legatura cu acest om care se joaca cu sufletul tau, care te-a aruncat in prapastia depresiei.
Iesi din hora asta innebunitoare si vezi-ti de viata ta cu bune si cu rele, dar fara acest om in traiul tau zilnic.
Numai constientizand ca pt el nu insemni femeia alaturi de care ar vrea sa-si duca viata, vei putea merge mai departe.
Fruntea sus ! Te poti casatori si mai tarziu de 30 de ani si sa faci copii.
Pana atunci, nu mai permite nimanui, sub nici-un motiv, sa-ti otraveasca sufletul. Sa-ti schimbe pana si modul de gandire asupra vietii. Sa vezi totul in negru chiar si atunci cand nu e cazul. -
uite, si eu sunt singura de putina vreme, este adevarat, mai bine spus de 1 luna si ceva. tind sa cred ar trebui sa-mi fie mai greu decat iti este tie, pt ca am fost intr-o relatie vreme de 7 ani si brusc ( sau nu) a trebuit sa imi traiesc singura viata mea, asa cum este ea.
si am constientizat ca nu etse nevoie de vreun barbat care sa ma faca sa fiu vesela, zglobie, sau cum erai tu acum 1-2 ani. chiar nu este nevoie!
gandeste-te ca iti permiti sa pleci in acea vacanta, sunt multe alte femei care nu au nicio posibilitate de vacanta!
si da o sa plec in concediu, nici eu nu aveam cu cine, dar mi-am "alipit " de cineva la serviciu si sunt optimista. trebuie sa ai toata increderea ca viata nu este doar tristete si speranta ca un EL se va uite spre tine, sunt mici nimicuri ce iti infrumuseteaza ziua, sunt mici reusite ce te pot propulsa mai departe. el are o alta vita, sa fii convinsa ca nu sta sa te planga pe tine, probabil isi mai aminteste de tine ca de un cactus pe care il mai uda din cand in cand pentru ca il stie pe undeva, prin preajma.
imi cer scuze, comparatie nu e f plastica, dar adevarul este: nu il interesezi, altfel ar fi vrut sa te vada macar cateva ore, nu o vancanta intreaga. -
Mersi Alintta, mersi tuturor. De asta am si postat aici sa aud pareri, sa ma trezesc, sa mi se deschida ochii..el face tot asta inconstient, poate sunt naiva dar cred ca nu m-ar rani intentionat, nu ne-am desparit ca dusmani, putem vorbi omeneste despre job, familie, cand am avut greutati la serviciu s-a interesat, m-a sustinut. totul e ca el deja se gandeste ca suntem amici si se comporta ca atare, nu ma cauta ca sa vorbim doar de trecut, vorbim asta printre altele..dar da, efectul la mine e asta..de pareri de rau, regrete, consum de energie, lipsa de chef de viata. Trebuie cumva sa ma rup de tot, poate o sa folosec acest concediu sa mi pun in ordine gandurile , sa stau cu parintii mei si sa mi adun puterile sa -l scot din viata mea.
-
lakshmi , trebuie sa rupi orice legatura cu el. toate convorbirile astea, la intervale de timp oarecum regulate, nu fac decat sa-ti rasuceasca cutitul in rana, rana care nu ti s-a inchis inca definitiv. solutia ca sa nu mai simti ca este totul pierdut, ca estei singura, este sa renunti pentru totdeauna la relatia asta, indiferent de forma ei. adica, poate te considera el amica (sau back-up plan, in cazul in care se va simti singur, ori chiar nu o face intentionat), insa tu trebuie sa constientizezi ca fiind agatata de chestia asta a voastra, nici nu iti permiti sieti sa cunosti alti oameni, sa socializezi.
esti ca intr-o cochilie unde astepti semnul de la el. lasa cochilia deoparte si deschide-ti ochii catree cei din jur, incearca tu sa stai prin preajma colegilor, sa glumesti, sa socializezi, asa incet, cu pasi marunti. si iti garatez eu ca nu te vei mai simti singura. nu te mai gandi deloc la el! imagineaza-ti ca a murit! e cam dur, dar asta e solutia! -
imi cer scuze daca te-ai simtit jignita, dar ideea era ca de fapt nici cactusii nu au nevoie de prea multa atentie, doar putina apa din cand in cand. plus, mie imi plac cactusii, au niste flori foarte frumoase, miros superb! nu am vrut sa sune rau, doar ca noi ne complicam viata. asta am facut si eu pentru mult timp, sperand ca se va schimba ceva, solutia este in noi. barbatii sunt mult mai simplii, daca te-ar vrea, ar face tot posibilul sa te si aiba. si eu cred ca este constient de efectul legaturii voastre, ii place sa te stie acolo.